Sentința civilă nr. 2398/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2398
Ședința publică din data de 16 mai 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: I. D. -D., judecător
V. C. -L., grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul(a) R. D. , cu domiciliul în comuna S., sat S., nr. 56, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. J. , cu sediul în localitatea J., str. 1 D. 1918, nr. 4, județul Sălaj, având ca obiect restituire taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat Tărău Cristian, în substituirea avocatei Criste I. -Teodora, lipsă fiind reclamantul și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 85 Cod procedură civilă.
Tribunalul, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 1591 alin. (4) Cod procedură civilă coroborat cu art. 21 din Constituția României, constată că în baza prevederilor art. 8 și art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, este competent general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
Acțiunea promovată este timbrată cu suma de 39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru acțiunea introductivă, aspect față de care instanța constată că acțiunea este legal timbrată la acest termen de judecată (fila 13 și verso).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează instanței că pârâta a solicitat prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Se mai relevă de către grefierul de ședință faptul că s-a depus la dosar din partea pârâtei, prin serviciul registratură, întâmpinare, care se comunică și cu reprezentantul reclamantului, avocat substituent Tărău Cristian (filele 18-19).
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Reprezentantul reclamantului, avocat substituent Tărău Cristian, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată prin cererea introductivă de instanță, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4080 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În baza prevederilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța, după verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa, reclamantul(a) R. Dunic a chemat în judecată pârâta(ele) A. F. P. J., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestei pârâte la restituirea sumei de 4080 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă.
Reclamantul(a) arată în motivarea cererii sale că s-a adresat pârâtei cu o plângere prin care a solicitat restituirea taxei de poluare, plângere care însă a fost respinsă.
Referindu-se la nelegalitatea perceperii acestei taxe, reclamantul(a) invocă și dezvoltă pe larg aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminatoriu al taxei speciale de poluare, cu referire expresă la prevederile O.U.G. nr. 218/2008.
Prin întâmpinare Direcția Generală a F. P. Sălaj invocă excepția inadmisibilității acțiunii, cu argumentul că reclamantul(a) nu a urmat procedura reglementată de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, precum și cu acela conform căruia actul atacat nu este un act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Asupra cauzei de față;
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, tribunalul reține următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul(a) s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul(a) a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului(ei) se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1899/2004 emis de Ministerul F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul(a) nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant(ă).
Pe fond se solicită respingerea acțiunii motivat, în esență, cu aceea că prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acțiunii reclamantului prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare la diferența dintre taxa de poluare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această taxă este aplicabilă în statele membre ale Uniunii Europene, s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei, care se referă la gradul de poluare, este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va înmatricula în altele";.
Măsurile stabilite prin O.U.G. nr. 50/2008 sunt compatibile cu prevederile art. 90 din tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă din Hotărârea Curții Europene de Justiție.
Asupra cauzei pe fond, instanța reține următoarele:
La data de_ reclamantul(a) a achitat suma de 6200 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare (fila 4).
Din suma de 6200 lei i s-a restituit reclamantei(ului) suma de 2120 lei, rămânând de restituit suma de 4080 lei.
Ulterior, reclamantul(a) a solicitat Administrației F. P. J. restituirea și a sumei de 3.752 lei, reținută ca taxă specială de primă înmatriculare, din suma de 4080 lei, achitată ca taxă de primă înmatriculare.
Cererea de restituire a taxei reținute cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare a fost respinsă. Tribunalul reține că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare pentru autovehicule.
Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141 - 2143 Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 2143 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
Constituția României
: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene
: Prin Decizia în cazul Costa/Enel (1964)
, CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, se reține că potrivit art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H.G. nr. 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, drept pentru care, pentru toate cele ce preced, acțiunea de față urmează a fi admisă, astfel cum a fost formulată.
Tribunalul subliniază, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii
preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză
";.
Pentru cele ce preced, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite în sensul în care a fost formulată.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 39,3 lei.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea reclamantului(ei) R. D. , cu domiciliul în comuna
S., sat S., nr. 56, județul Sălaj, formulată împotriva pârâtelor(ei) A.
F. P. J.
, cu sediul în localitatea J., str. 1 D. 1918, nr. 4, județul Sălaj și obligă pârâtele(a) să restituie reclamantului(ei) suma de 4080 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Obligă pârâta să achite reclamantului(ei) cheltuieli de judecată în valoare de 39,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013.
Președinte, | Grefier, | |
I. D. -D. | V. | C. -L. |
Red. IDD/_
Dact. CLV/_ /4 ex. Emis 2 comunicări/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
