Sentința civilă nr. 2604/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2604
Ședința publică din 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. F. - judecător
G. ier: N. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii promovată de reclamantul C. P.
C.
, cu domiciliul procesual ales în B. M., str. P., nr. 13, județul M.
, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A.
F. P. B. M., ambele cu sediul în B. M., A. S., nr. 2 A, județul
M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, din partea reclamantului, la data de_, note de ședință.
Instanța văzând actele și lucrările dosarul, reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamantul C. P. C. , în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. M. a solicitat să i se restituie suma de 4.416 lei,actualizată cu dobânda legală de la data plății până la restituirea ei efectivă, reprezentând diferența nerestituită din taxa de primă înmatriculare, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se susține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford dintr-un stat membru al Uniunii Europene, stat în care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată și pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat să plătească taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din Codul fiscal. Suma a fost achitată cu chitanța anexată cererii. La cererea de restituire pe care reclamantul a adresat-o pârâtelor, acestea prin nota de restituire nr. 28880/_ i-au restituite reclamantului o parte din suma achitată, respectiv 2.211 lei, rămânând de restituit suma de 4.416 lei, pe care pârâta a refuzat să o restituie.
Articolul 90 din TCE interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiului nediscriminării produselor importate față de produsele interne, normă comunitară care în temeiul art. 148 din Constituția României are efect direct și se aplică cu prioritate față de dreptul național.
Interzicerea taxelor cu efect discriminatoriu în plan fiscal între statele membre a fost consacrată și în jurisprudența CJCE care s-a pronunțat în acest sens în cauzele Michel Humblot și Weigel.
Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, necondiționat de eliminarea lor pe calea administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal). În acest sens este și practica actuală a instanțelor de judecată care s-au pronunțat în mod constant în sensul că taxa de primă înmatriculare este ilicită și contrară art. 90 TCE.
În drept se invocă art. 1092, art. 1084, art. 1082, art. 992-997 Cod civil, art. 90 și art. 220 TCE, art. 15 alin. 2, art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României.
În probațiune s-au depus în copie înscrisurile la care se face referire în cuprinsul cererii.
Cererea a fost legal timbrată.
În apărarea pârâtele au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a Decizie emisă de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale a F. P.
M. .
Se mai arată că taxa achitată de reclamant a fost virată la bugetul fondului pentru mediu, gestionat de A. Fondului pentru Mediu, obligarea organului fiscal la restituirea taxei de poluare, putându-se face doar de la bugetul la care s-au virat sumele de bani.
Întrucât taxa de poluare nu este o taxă fiscală și nu se circumscrie situațiilor limitativ reglementate de art. 117 Cod procedură civilă nu se poate acorda dobânda fiscală, repararea prejudiciului putându-se realiza în condițiile dreptului comun potrivit art. 1088 alin. 2 cod civil cu aplicarea OG nr. 9/2000, de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.
Din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Pe fondul cauzei, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 6.624,85 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din Codul fiscal, conform chitanței seria TS3B, nr. 2115346/_ depusă la fila 8 din dosar, pentru a înmatricula în România un autoturism marca Ford importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene-Germania, stat în care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 2003.
Reclamantul a solicitat Administrației F. P. B. M. restituirea taxei de poluare ca fiind contrară normelor comunitare, așa cum reiese din cererea depusă la dosar, iar pârâta a restituit reclamantului suma de 2.211 lei, rămânând de restituit suma de 4.416 lei.
Instanța, analizând dispozițiile legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE.
Compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 TFUE, incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a Uniunii Europene la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României care a statuat următoarele: "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 50/2008 ca fiind contrară art. 110 TFUE, se impune a fi constatată de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă, ci și obligată, în temeiul art. 148 din Constituția României să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din TFUE în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 50/2008 este contară normelor comunitare.
Pe cale de consecință, instanța va dispune în temeiul art. 117 alin. (1) lit.
d) Cod procedură fiscală restituirea taxei de poluare întrucât este nelegală.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului de către stat, prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal, cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D. geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare, care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere
nu numai deprecierea monedei naționale, ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.
Dând eficiență principiului disponibilității instanța va admite și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 de la data producerii prejudiciului, mai exact de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin O.G nr. 13/2011, iar ulterior acestui moment în conformitate cu art. 3 alin. 2-4 din O.G nr. 13/2011, Capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Așa fiind, T. va admite acțiunea, conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii acțiunii, se va stabili și obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 43,3 reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către reclamantul C. P. C.
, cu domiciliul procesual ales în B. M., str. P., nr. 13, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F.
P. B. M., ambele cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M., și în consecință:
Obligă pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F.
P. B. M. să restituie reclamantului suma de 4.416 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G nr. 9/2000 de la data de _ până la data de_, respectiv conform art. 3 alin. 2-4 din O.G nr. 13/2011 începând cu data de_ până la restituirea integrală a sumei.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 43,3 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 17 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. F. | N. | B. |
Red. V.F./Tred. N.B.
_ - 5 ex.
