Sentința civilă nr. 2848/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 2848/2013Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâta D. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia de dezbaterii pe fond a cauzei au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus și ulterior precizată (filele 47-50), reclamanții O. I. A. -Persoană Fizică și O. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C. anularea Deciziei nr. 301/_ emisă de pârâtă, a Raportului de inspecție fiscală nr. 30542/_, respectiv a obligației de plată a sumei totale de 159.625 lei, reprezentând TVA suplimentar, majorări TVA, impozit pe venit stabilit suplimentar, accesorii la impozit pe venit.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat excepția nulității actelor atacate, excepția lipsei capacității de folosință a P.F. O. A., excepția nulității actelor administrative atacate pentru încălcarea prevederilor art. 98 alin. 3 din OG 92/2003 cu modificările și completările ulterioare și excepția nulității actelor atacate pentru încălcarea prevederilor art.105 alin.3 C.pr.fisc. Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că înțelege să conteste toate sumele stabilite în actele contestate, precizând că organul fiscal a calculat greșit obligațiile fiscale ce fac obiectul actelor administrative contestate. Reclamantul a mai arătat că deși organul fiscal a procedat la stabilirea obligației de plată a TVA în sarcina sa, nu a ținut cont de TVA deductibilă, așa cum prevede C. fiscal, iar în urma recalculării a rezultat un TVA de plată în sumă de 13.613 lei, ceea ce este o sumă mult mai mică decât cea stabilită de echipa de inspecție fiscală. De asemenea, a învederat că deși i s-a recunoscut dreptul la deducere a TVA, menționându-se în Raportul de inspecție fiscală faptul că pentru TVA deductibil are dreptul de deducere în următorul decont de TVA, nu s-a procedat la calcularea acestuia, astfel că este în imposibilitatea să-și deducă TVA prin următorul decont, deoarece nu mai este persoană impozabilă. Întrucât P.F. O. A. a fost radiată, nu mai poate depune nici un fel de declarații fiscale, deci nici deconturi de TVA, și cu atât mai puțin poate să-și deducă TVA. Reclamantul a susținut că organul de soluționare a contestației a conchis că
nu are dreptul la deducere, fiindu-i îngreunată situația în propria lui cale de atac și încălcând prevederile art.213 alin.3 C.pr.fiscală.
Prin întâmpinarea formulată (fila 74), pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că în mod corect a stabilit organul de control că petentul a încălcat prevederile referitoare la înregistrarea ca plătitor de TVA și a stabilit o diferență suplimentară de TVA în sumă de 100.741 lei, astfel că și accesoriile în sumă de 55.879 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere au fost corect calculate.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri și proba cu raportul de expertiză contabilă întocmit de exp. Pușcaș I. (filele 105-130, 159-168).
Analizând înscrisurile și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 30542/_ (filele 173-176), pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C. a emis pe seama PFA O. I. A. Decizia de impunere nr. 30542/1/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată pentru TVA stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere, prin care s-a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a TVA suplimentară de 100.741 lei și a majorărilor de întârziere de 55.879 lei, din care suma de 50.843 lei reprezentând dobânzi și suma de
5.036 lei penalități (filele 185-187).
Pentru aceasta, echipa de inspecție fiscală a reținut că în luna august 2007 contribuabilul a atins o cifră de afaceri superioară plafonului de 35.000 euro la cursul BNR la data aderării, dar nu s-a înregistrat plătitor de TVA în termenul legal, respectiv 10 a lunii următoare. Pe cale de consecință, s-a făcut aplicarea art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 și pct. 62 alin. 2 lit. a din Titlul VI al H.G. nr. 44/2004 pentru aplicarea art. 152 alin. 6
De asemenea, s-a emis Decizia de impunere nr. 30542/2/_ privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual, pe seama contribuabilului O. A., pentru diferența de impozit pe venitul net anual stabilită suplimentar de 2.017 lei, aferentă anilor 2007-2008, și obligațiile accesorii de 998 lei (filele 188-191).
Pentru aceasta, s-a reținut că anumite cheltuieli nu sunt deductibile.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, respinsă prin Decizia nr.301/_ a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C. (filele 9-11), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Cât privește Decizia de impunere nr. 30542/1/_ , tribunalul constată că aceasta a fost emisă pe seama Persoanei Fizice Autorizate O. I. A., cod de înregistrare fiscală 20792320.
Or, această persoană fizică autorizată nu a existat niciodată, reclamantul desfășurându-și activitatea și fiind înregistrat ca persoană fizică, în baza dispozițiilor Legii nr. 300/2004, conform certificatelor de înregistrare depuse la dosar (filele 17, 18).
Ulterior, prin O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale s-a instituit în sarcina persoanelor fizice înregistrate în registrul comerțului în temeiul unor acte normative anterioare obligația de a opta pentru desfășurarea activității în una din formele prevăzute de art. 4 din Ordonanță, respectiv persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială. De asemenea, art. 39 alin. 2, 3 a prevăzut că formele autorizate anterior pot funcționa în baza certificatului de înregistrare, emis de oficiul
registrului comerțului de pe lângă tribunal, o perioadă de 1 an (prelungită apoi la 2 ani) de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, interval de timp în care trebuia exercitat dreptul de opțiune menționat, iar "Persoanele prevăzute la alin. (2) care nu și-au exercitat dreptul de opțiune își încetează activitatea și vor fi radiate din registrul comerțului, din oficiu, fără nicio altă formalitate";.
După cum reiese din certificatul constatator nr. 99154/_ emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, O. I. A. -Persoană Fizică a fost
rad iată din reg istrul c omerțului din data de_
datorită neexercitării dreptului de opțiune în una din formele prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008 (fila 35).
Pe cale de consecință, PFA O. I. A. este o formă de desfășurare a activității care nu a fost niciodată înființată, iar dacă am aprecia că în cuprinsul deciziei s-a strecurat o simplă eroare materială și am ține cont de codul de înregistrare fiscală indicat, constatăm că
O. I. A. -Persoană Fizică nu mai exista la data emiterii deciziei de impunere contestate, de_ .
Prin decizia de soluționare a contestației, pârâta se prevalează de dispozițiile art. 77 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora "La încetarea condițiilor care au generat înregistrarea fiscală, contribuabilii au obligația de a preda organelor fiscale, în vederea anulării, certificatul de înregistrare fiscală, odată cu depunerea declarației de mențiuni";, însă în speță este vorba despre
încetarea de dre pt, fără nicio altă for malita te
a activității și de radierea din oficiu
a persoanei fizice care nu și-a exercitat dreptul de opțiune, iar sancțiunea legală trebuie să fie operată de toate instituțiile statului.
În acest sens, art. 78 alin. 2 prevede că "Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din constatarile proprii ale organului fiscal
";.
De altfel, cealaltă decizie contestată a și fost în mod legal emisă pe numele reclamantului O. A., ținut să răspundă cu propriul patrimoniu pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina persoanei fizice care și-a încetat activitatea, deoarece Legea nr.300/2004 nu prevedea constituirea unui patrimoniu de afectațiune.
Pentru acestea, tribunalul apreciază că Decizia de impunere nr._ a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 43 alin. 2 lit. c din O.G. nr. 92/2003, aspect de natură a atrage nulitatea actului administrativ fiscal, în condițiile art. 46 din același act normativ.
Referitor la Decizia de impunere nr. 30542/2/_ , pe de altă parte, instanța reține că s-a respectat perioada supusă inspecției fiscale prevăzută de art. 98 din Codul de procedură fiscală, respectiv intervalul de 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Pe de altă parte, inspecția fiscală finalizată prin raportul înregistrat sub nr.95441/_ (filele 55-58) a vizat verificarea calculării, înregistrării și virării obligațiilor față de bugetul statului constând în impozite, taxe, contribuții sociale și alte venituri aferente perioadei _
-_, iar prezenta decizie privește perioada_ -_, nefiind, deci, încălcate nici dispozițiile art. 105 alin. 3 referitoare la unicitatea inspecției fiscale pentru aceeași perioadă, privind aceleași impozite, taxe sau contribuții.
Apoi, diferența de impozit pe venit stabilită prin acest titlu de creanță a fost confirmată prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de exp. Pușcaș I. (filele 105-130, 159-168), care arată că pentru sumele invocate de reclamant ca fiind cheltuieli deductibile (energie electrică, gaz, apă, salubrizare, telefon, marfă, chirie punct de lucru etc.) există documente justificative și sunt înregistrate în contabilitate. Aceste sume au
și fost considerate de organele de control fiscal drept cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe venit, dar în cazul cheltuielilor cu mărfurile au fost aplicate în mod corect ajustările necesare rezultate din necesitate înregistrării drept plătitor de TVA a reclamantului începând cu data de_ .
Expertul mai arată că valoarea totală a impozitului pe venit aferent perioadei 2007- 2008 este în sumă de 8.139 lei, cu 2.017 lei mai mare decât valoarea care rezultă luând în considerare veniturile brute și cheltuielile aferente acestora declarate de reclamant prin Declarația 200, iar accesoriile aferente acestui debit sunt în cuantum total de 988 lei.
Ținând cont de această lucrare de specialitate, ale cărei concluzii și le însușește, tribunalul apreciază că decizia privind impozitul pe venit a fost în mod legal și temeinic emisă.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte prezenta cerere, se va anula în parte decizia privind soluționarea contestației și raportul de inspecție fiscală, se va anula Decizia de impunere nr._ și se va menține Decizia nr._ .
În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 18 din
O.U.G. nr. 51/2008, suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocațial se avansează din fondurile Ministerului de Justiție în favoarea Baroului C., venit av. Grama C., suma de
1.300 lei cu titlu de onorariu expert se avansează din fondurile Ministerului de Justiție în favoarea Biroului Local de Expertize, venit exp. Pușcaș I., iar pârâta va fi obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul acordă reclamantului suma de 500 lei achitată cu titlu de onorariu avocațial, respectiv jumătate suma totală de 1.300 lei achitată în favoarea expertului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O. I. A.
-Persoană Fizică
și O. A.,
domiciliat în comuna Apahida, sat Dezmir, str.Școlii nr. 22, jud. C., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
,
cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr. 19, jud. C. .
Anulează în parte Decizia nr. 301/_ privind soluționarea contestației formulate și raportul de inspecție fiscală nr. 30542/_ .
Anulează Decizia de impunere nr. 30542/1/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată pentru TVA stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere.
Menține Decizia de impunere nr. 30542/2/_ privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual.
Suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocațial se avansează din fondurile Ministerului de Justiție în favoarea Baroului C., venit av. Grama C. .
Suma de 1.300 lei cu titlu de onorariu expert se avansează din fondurile Ministerului de Justiție în favoarea Biroului Local de Expertize, venit exp. Pușcaș I. .
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta la plata în favoarea statului a sumei de 1.150 lei, cheltuieli de judecată avansate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.ACG/tehn.MG 4 ex. _
