Sentința civilă nr. 294/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 294/2013
Ședința publică din data de 08 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
M. S., împotriva pârâtului I. DE P. J. B. -N. - S. R., având ca obiect despăgubire.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 22 februarie 2013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 1 martie 2013 și respectiv 8 martie 2013.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta SC M. S. a chemat în judecată pârâtul I. J. de P. B. -N. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 34425,20 lei, reprezentând daune materiale și morale, în vederea reparării prejudiciului produs de aceasta prin interzicerea nejustificată a utilizării autovehiculului cu nr._ pe perioada_ -_ .
În motivare s-a arătat că la data de_, cu ocazia unui control efectuat in trafic, agentul constatator P. V., inspector de trafic la Autoritatea R. ă Română - A.R.R. - Agenția B. -N.
, a dispus sancționarea reclamantei cu amenda contravențională în valoare de 15.000 lei precum și măsura administrativă de suspendare a dreptului de utilizare a vehiculului, pentru motivul că microbuzul Mercedes-Benz aparținând reclamantei circula pe relația B. - S.C. Teraplast S.A. Platforma Sărățel fără a deține copie conformă a licenței de transport valabilă. In acest sens, la data de_ s-au încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AIR nr. 0167710 și procesul-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare seria RPCR nr. 0. .
Ulterior, în conformitate cu prevederile art. 62 alin.(3) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, plăcutele de înmatriculare si certificatul de înmatriculare au fost predate I. ui de P. J. B-N.
Măsura suspendării dreptului de utilizare a vehiculului a fost aplicată in baza prevederilor art. 62 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.
Conform art. 62 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2005, măsura suspendării dreptului de utilizare a vehiculului încetează la 6 luni de la data procesului-verbal de reținere a acestora, aspect precizat de altfel si în cuprinsul procesului-verbal seria RPCR nr. 0. de reținere a plăcutelor cu numărul de înmatriculare si a certificatului de înmatriculare, încheiat la data de_ .
La încetarea perioadei de suspendare a dreptului de utilizare a vehiculului (data de_ ), pârâtul avea obligația de a-i restitui plăcutele de înmatriculare si certificatul de înmatriculare, pentru ca reclamanta să poată folosi microbuzul conform destinației sale, în activitatea de transport rutier de persoane. Pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație de buna-voie si, mai mult decât atât, i-a respins solicitările pe care i le-a adresat in mod repetat pentru restituirea plăcutelor si certificatului de înmatriculare, invocându-se tot felul de motive nejustificate.
Văzând că cererile verbale n-au condus la niciun rezultat mulțumitor, la data de_ reclamanta a depus la I. de P. J. B-N, S. R. și o cerere scrisă, înregistrată sub nr. 126085/_, prin care a solicitat motivat restituirea certificatului de înmatriculare și a plăcutelor cu nr. de înmatriculare și a atenționat din nou că imposibilitatea folosirii microbuzului in activitatea
de transport rutier de persoane îi afectează buna desfășurare a activității economice și îi cauzează prejudicii importante. A anexat cererii scrise si un contract de prestări servicii încheiat cu unul din beneficiarii reclamantei, pentru ca pârâtul să poată observa si estima cuantumul veniturilor de care o privează prin refuzul de a îi accepta solicitarea.
Deși aștepta ca cererea scrisă să fie analizată de către pârât cu mai multa atenție, prin răspunsul scris înregistrat sub nr. 126.085/_ pârâtul i-a respins solicitarea de restituire a plăcutelor cu nr. de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, pe motiv că reclamanta nu a achitat amenda contravențională. Motivarea pârâtului a fost neîntemeiata, deoarece la acea dată reclamanta nu avea obligația de a plăti amenda contravențională, deoarece aceasta sancțiune era supusă controlului judecătoresc în dosarul nr. 10._ al Tribunalului B-N, in faza de recurs. De altfel, se precizează că în urma judecării plângerii contravenționale, sancțiunea amenzii contravenționale a fost înlocuită cu avertisment, deci în final nici măcar n-a mai avut obligația de a o achita.
Astfel, in Dosarul nr._ a solicitat să se constate că suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ a încetat la data de_ și să se dispună obligarea pârâtului I.P.J. B-N la restituirea certificatului de înmatriculare nr. B00064826N și a plăcutelor cu nr. de înmatriculare_ .
Prin sentința civilă nr. 980/2011 din 11 octombrie 2011 a Tribunalului B-N in dosarul nr._, acțiunea a fost admisă în totalitate. Sentința nu a fost atacata de către pârât.
In urma primirii sentinței sus menționate, la data de_ a mai depus o cerere de restituire a plăcutelor si certificatului de înmatriculare, înregistrată sub nr. 128467/_, însă, deși cunoștea că nu a formulat recurs, pârâtul nu a dat curs cererii pe motiv ca sentința nu este legalizată.
Pârâtul i-a restituit plăcutele cu nr. de înmatriculare și certificatul de înmatriculare abia la data de_, după ce instanța i-a eliberat sentința legalizată.
Din aspectele prezentate mai sus, se poate observa ca pârâtul i-a restituit certificatul de înmatriculare și plăcutele cu nr. de înmatriculare cu o întârziere de peste 7 luni față de termenul legal de restituire. Prin acest fapt, pârâtul a privat-o în mod nelegal de dreptul de utilizare a vehiculului, aducându-i cu bună știință atât prejudicii materiale (financiare) cât si morale, al căror cuantum îl prezintă in continuare.
In ceea ce privește prejudiciul material, acesta se compune din :
144 lei, reprezentând valoarea impozitului pe 6 luni datorat si plătit in avans pentru vehicul, deși folosirea acestuia conform scopului său a fost imposibilă;
56 lei, reprezentând valoarea taxei pentru verificarea pe 6 luni a tahografului existent pe vehicul, plătită deși folosirea vehiculului a fost imposibilă;
112,40 lei, reprezentând valoarea taxei pentru clasificarea vehiculului, plătită pentru 6 luni în avans, deși folosirea vehiculului conform scopului sau economic a fost imposibilă;
valoarea profitului care ar fi putut fi realizat dacă ar fi avut dreptul de a utiliza vehiculul. Acest profit nu a putut fi însă realizat, exclusiv din cauza interzicerii de către pârât, in mod nejustificat si nelegal, a utilizării vehiculului pe o perioadă de peste 7 luni.
Așa cum dovedesc înscrisurile anexate, in perioada mai 2011 - decembrie 2011 reclamanta ar fi putut utiliza vehiculul in activitatea de transport rutier de calatori si ar fi putut obține profit, deoarece a avut solicitări de la beneficiari (clienți) in acest sens.
De exemplu, a primit de la un client mai vechi, S.C. A.CI. B. S.A., o solicitare in vederea încheierii unui contract pentru transportul angajaților acestuia la punctul sau de lucru din localitatea P. a, jud. B. -N. . Din păcate, din cauza imposibilității utilizării vehiculului c u nr._, n-a putut încheia noul contract din cauza că n-a avut un vehicul disponibil pentru efectuarea transportului pe ruta B. -P. a, tur-retur.
In continuare prezint estimarea profitului nerealizat in perioada mai 2011 - 07 decembrie 2011, ca diferența intre veniturile ce s-ar fi obținut si cheltuielile ce ar fi existat.
Așa cum rezultă din corespondența cu S.C. A.CI. B. S.A. reclamanta a avut posibilitatea să încheie cu aceasta un contract de prestări servicii de transport rutier de persoane pe ruta B. -P. a, tur si retur, pe perioada_ -_, deci pe o perioada ce ar fi inclus întregul interval în care utilizarea vehiculului a fost interzisa in mod abuziv de către pârât.
Transporturile s-ar fi efectuat in principal în zilele de luni-vineri ale săptămânii, la solicitarea beneficiarului, s-ar fi efectuat transporturi și în zilele de sâmbăta. Prețul serviciilor de
transport ar fi fost de 235 lei/zi, plus TVA, la fel cu prețul din contractul de transport pe ruta B.
Telciu, pe care l-a prezentat pârâtului anexat cererii scrise din data de_ .
In perioada_ - 0_ au fost cel puțin 157 de zile in care s-ar fi efectuat transporturi, dacă luăm în considerare doar zilele de luni până vineri ale săptămânii, deși, la solicitarea beneficiarului s-ar fi putut efectua transporturi și în zilele de sâmbăta. Deci veniturile care s-ar fi putut realiza ar fi fost de cel puțin 235 lei x 157 zile = 36895 lei, plus 8.854,80 Lei TVA-ul aferent, adică în total 45.749,80 lei.
De asemenea, în cazul utilizării vehiculului, reclamanta as fi avut si o serie de cheltuieli, după cum urmează :
combustibil distanta B. - P. a, tur si retur, este de aproximativ 96 km ; vehiculul ar fi consumat aprox. 9 litri combustibil, care ar fi costat cel mult 49 lei/zi, la un preț maxim al combustibilului de 5.49 lei/litru motorină. Deci cheltuielile cu combustibilul pe întreaga perioada calculată ar fi fost de 157 zile x 49 Lei = 7.693 lei.
Asigurare RCA - aprox. 450 lei;
Asigurare persoane si bagaje - 24 lei;
ITP - 260 lei;
Copie Conforma - 130 lei;
Licență traseu interjudețean 65 lei;
Cheltuieli șofer - 921 lei/ luna x 7 Luni = 6447 lei
Rovigneta - 224 lei / luna x 7 luni = 1568 Lei Deci totalul cheltuielilor ar fi fost de 16.637 lei.
Prin urmare, rezultă că dacă s-ar fi putut utiliza vehiculul, reclamanta ar fi înregistrat venituri de cel puțin 45.749,80 lei și ar fi avut cheltuieli în valoare de aproximativ 16.637 lei. Astfel, prin utilizarea autovehiculului, reclamanta ar fi putut realiza un profit de cel puțin 29.112.80 lei.
Astfel, din cele mai sus arătate, rezultă că prejudiciul material produs de către pârât prin fapta sa este de cel puțin 29.425,20 lei si constă în principal in profitul nerealizat în perioada de suspendare nejustificată a dreptului de utilizare a vehiculului.
Pentru justificarea solicitării daunelor morale, arată că fapta pârâtului i-a produs o stare de neîncredere într-o instituție foarte importanta a statului, care i-a încălcat drepturile legale și i-a ignorat în mod repetat solicitările vădit întemeiate. Gravitatea faptei este sporită de faptul că instituția în cauză este una specializată în domeniul transportului rutier și cu toate acestea nu a respectat legislația în domeniu, producându-i cu buna știință prejudicii importante.
De asemenea, prin fapta sa, pârâtul i-a generat și o stare de nesiguranță și neliniște, deoarece, pe întreaga perioadă în care a fost interzisă în mod nelegal utilizarea vehiculului, a fost expusă unui risc mai ridicat de a nu-și putea onora obligațiile față de clienți in cazul unor defecțiuni sau accidente ale celorlalte vehicule folosite in activitatea de transport deoarece, fiindu-i suspendat dreptul de utilizare, vehiculul nu a putut înlocui la nevoie vreunul din celelalte vehicule care au circulat pe alte rute.
Solicită ca pentru repararea prejudiciului moral produs paratul trebuie să-i plătească suma de cel puțin 5.000 lei.
Pentru motivele mai sus arătate, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei totale de 34.425,20 lei, din care 29.425,20 lei reprezintă daune materiale iar 5.000 lei reprezintă daune morale.
În drept, a invocat Codul civil (art. 998), Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare (art. 1, art. 19, etc).
Pârâtul I. de P. al Județului B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că prin adresa nr. 6405/_ Autoritatea R. ă Română - Agenția ARR B. -N. l-a informat că a dispus măsura de suspendare a dreptului de utilizare pentru autovehiculul (cu numărul de înmatriculare)_ deținut de reclamantă. Măsura s-a aplicat prin reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, care ne-au fost înaintate împreună cu o copie a procesului-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare. In paragraful final al adresei ne-au fost învederate
condițiile în care se pot restitui plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul de înmatriculare.
Organul din care face parte agentul constatator (Autoritatea R. ă Română - Agenția B. -
N. ) nu i-a făcut nicio comunicare cu privire la plata amenzii, ori la atacarea procesului-verbal de contravenție cu plângere contravențională (admiterea în parte a plângerii contravenționale fiind pronunțată însă la o dată ulterioară, respectiv la data de_ ). De asemenea, reclamanta nu a făcut comunicări în sensul achitării amenzii ori depunerii plângerii contravențională în mod obiectiv, nu avea posibilitatea de a cunoaște astfel de date pentru că măsurile nu au fost luate de angajații noștri, noi având, prin voința legiuitorului, doar calitatea de depozitari ai certificatului de înmatriculare și al plăcuțelor de înmatriculare ridicate de o altă instituție (calitate de depozitari ce rezultă doar din efectul legii, fără legătură cu sancțiunile aplicate de ARR ori cu emiterea acestora plăcuțelor și certificatului de înmatriculare, care este de competența serviciilor comunitare de specialitate din subordinea prefectului).
În conformitate cu dispozițiile art. 62 din OUG nr. 109/2005 s-a procedat la notificarea reclamantei prin adresa nr. 946 din_ . Notificarea s-a făcut, așa cum se poate observa, imediat după primirea documentației de la Autoritatea R. ă Română - Agenția B. -N. și a fost menită a informa reclamanta că "Dacă în termen de 6 luni de la data încheierii procesului-verbal nu se face dovada achitării amenzii contravenționale, suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului se prelungește cu încă 6 luni".
Plicul cu notificarea a fost restituit de serviciile poștale cu mențiunea "nereclamat";, însă această măsură, referitoare la primele 6 luni. i-a fost notificată reclamantei chiar în conținutul procesului-verbal de contravenție întocmit de Autoritatea R. ă Română - Agenția ARR B. -N.
, în care s-a precizat: S-a aplicat sancțiunea suspendării dreptului de a utiliza autovehiculul prin reținerea certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare " Dovada faptului că notificarea a fost interpretată ca atare de contravenientă este lipsa oricărui demers pentru recuperarea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor până în data de_ . In acest context, rugăm a se observa că, deși reclamanta susține încetarea măsurii la data de_, nu a făcut demersuri pentru recuperarea certificatului de înmatriculare decât în data de_, astfel că, în ipoteza în care acțiunea ar fi admisă, pentru perioada cuprinsă între_ și_ nu ar exista nici un temei de despăgubire, în această perioadă existând o pasivitate din partea reclamantei.
Urmare a solicitării reclamantei i-a fost comunicat răspuns prin adresa nr. 126085/_ în care s-a făcut referire la notificarea nr. 940/_, însă a fost inserat explicit textul "Dacă în termen de 6 luni de la data încheierii procesului-verbal nu se face dovada achitării amenzii contravenționale, suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului se prelungește cu încă 6 luni". Norma nu prevede o formă în care se face notificarea, astfel că, în situația în care s-a reținut de către instanță în dosarul nr._ că neprimirea de către reclamantă a notificării nr. 940/_ echivalează cu lipsa notificării, apreciem că textul citat mai sus dă adresei nr. 126085/_ valoarea unei notificări cu privire la prelungirea perioadei de suspendare și motivelor sale.
În privința sentinței civile nr. 980/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, se învederează că termenul inițial de judecată a fost stabilit pentru data de_ . Preschimbarea termenului s-a făcut în timp ce consilierul juridic al unității se afla în concediu de odihnă iar ulterior nu a recurat sentința civilă pentru că opoziția la restituirea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare era inutilă în condițiile în care la data comunicării sentinței nu mai exista nici un motiv pentru reținerea acestora.
Conform practicii judiciare (Decizia nr. 1046/CA/_ a Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal) In situația în care nu se face dovada achitării amenzii contravenționale, cum este cazul și în speță, primul termen notificai de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul, se prelungește de drept pentru încă 6 luni, intimatul având obligația doar să notifice această prelungire deținătorului de autovehicul. Notificarea s-a făcut prin înștiințarea reclamantei cu privire la prelungirea perioadei de suspendare cu 6 luni prin adresa nr. 126085/_, în condițiile în care prelungirea de drept pentru neîndeplinirea unor cerințe ale legii nu poate fi condiționată de o notificare.
Pârâta nu a recurat sentința civilă nr. 980/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. in dosarul nr._ pentru că la data comunicării sale recursul ar fi fost lipsit de obiect, fiind
expirată perioada de prelungire a suspendării. Această sentință nu a stabilit însă o culpă a I.P.J. B.
N. și nici un temei de despăgubire, dispozițiile sale fiind aduse la îndeplinire întocmai.
Plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul de înmatriculare au fost restituire reprezentantului reclamantei în data de 0_, însă nu din motivele invocate de reclamantă ci din cauză că doar la această dată reclamanta și-a delegat un reprezentant pentru a le ridica - în condițiile în care funcționarea de la ghișeul S. ui R. i-a solicitat telefonic administratorului reclamantei, dl. Maerean D., contactat la numărul de telefon 0727.939.533 să delege un reprezentant pentru ridicarea plăcuțelor și certificatul de înmatriculare.
Dovada în acest sens este chiar delegația emisă de reclamantă și datată cu 0_ - astfel că, în ipoteza admiterii acțiunii, perioada ulterioară datei de_ se datorează tot pasivității reclamantei și nu culpei angajaților I.P.J. B. -N., motiv pentru care pentru această perioadă nu pot fi calculate și acordate despăgubiri - în caz contrar, reclamanta ajungând în situația în care ar fi putut prelungi pentru o perioadă nedeterminată demersul de recuperare a plăcuțelor și certificatul de înmatriculare pentru a obține despăgubiri pentru un iluzoriu profit nerealizat. Plăcuțele și certificatul de înmatriculare nu puteau fi predate unei persoane care nu făcea la momentul ridicării dovada calității de reprezentant al reclamantei iar restituirea s-a făcut de îndată ce s-a prezentat o persoană cu o astfel de dovadă, fără nicio amânare.
Angajații I.P.J. B. -N. au acționat în respectarea legii și cu bună credință, cererea de despăgubire fiind neîntemeiată.
Impozitele, taxele și celelalte obligații financiare care decurg din calitatea de deținător al autovehiculului și de transportator autorizat îi revin reclamantei indiferent dacă autovehiculul este utilizat sau nu. în mod similar, se datorează impozite pentru vehiculele deținute și neradiate chiar dacă acestea sunt imobilizate din motive tehnice. Imobilizarea autovehiculului s-a făcut potrivit normelor legale. I.P.J. B. -N. neavând nici un temei legal pentru a restitui plăcuțele și certificatul de înmatriculare în condițiile în care nu s-a făcut dovada plății amenzii, Așa cum am precizat mai sus, adresa nr. 126085/_ conținând toate elementele unei notificări privind prelungirea suspendării dreptului de utilizare a vehiculului.
Suma pretinsă cu titlu de profit nerealizat este o sumă estimativă, așa cum precizează chiar reclamanta în acțiune, nefiind un prejudiciu cert. Mai mult. deși în procesul-verbal de constatarea contravenției întocmit de ARR s-a consemnat că reclamanta nu deținea o copie a licenței de transport valabile, nu s-a făcut dovada deținerii acesteia pentru perioada pentru care se reclamă prejudiciul, ceea ce înseamnă că reclamanta solicită despăgubiri pentru un profit pe care estimează că l-ar fi realizat efectuând în continuare transport fără îndeplinirea condițiilor legale, adică săvârșind aceeași faptă pentru care a fost sancționată.
În acest context, învederează că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu este singurul autovehicul deținut de reclamantă, astfel că un eventual contract putea fi respectat utilizând un alt autovehicul, dar și că efectuarea de transport fără îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de OUG 109/2005 a fost repetată de reclamantă - în acest sens invocăm, pentru exemplificare, alături de sancțiunea aplicată de ARR în data de_, și sancțiunea contravențională aplicată de agenți ai
I.P.J. B. -N., împotriva căreia reclamanta a formulat plângere contravențională în dosarul_ ai Judecătoriei N. . Prin urmare, nu există nici un temei pentru a considera că profitul nerealizat, incert, ar putea fi imputat I.P.J. B. -N. în condițiile în care reclamanta nu a probat îndeplinirea tuturor condițiilor pentru efectuarea legală a activității de transport, în condițiile în care reclamanta deține și alte autovehicule și în condițiile în care s-a probat că fapta pentru care a fost sancționată nu a avut un caracter izolat. Pentru a se putea acorda o despăgubire este necesar să se probeze nu doar culpa pârâtului ci și faptul că prejudiciul pretins are caracter cert și putea fi realizat legal. In cazul de față, aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Daunele morale se acordă pentru prejudicii cauzate unei persoane, constând in suferințe de ordin psihic. Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect obligarea unei autorități publice la plata de daune morale) că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este
obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității. în speța de față nu este vorba de atingeri aduse unei persoane fizice ci de pretenții ale unei persoane juridice și nu s-a dovedit nici un prejudiciu, prin urmare cererea de acordare a daunelor morale este neîntemeiată.
Din motivele mai sus arătate, solicită în principal respingerea acțiunii ca neîntemeiată și în subsidiar respingerea capetelor de cerere privind impozitele, taxe și celelalte obligații financiare care decurg din calitatea de deținător al autovehiculului și de transportator autorizat, daunele morale, prejudiciul material neprobat și cel referitor la perioadele în care neutilizarea vehiculului s-a datorat pasivității reclamantei (_ și_ și respectiv_ -0_ ), fără cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul prezentei acțiuni în contencios administrativ se grefează pe prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004, text legal care prevede ipoteza în care persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a solicita în același timp și despăgubiri, sens în care aceasta are la dispoziție posibilitatea de a adresa instanței de contencios administrativ cererea pentru repararea pagubei, în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din aceeași lege.
Astfel, reclamanta SC M. S. a contestat, în cadrul dosarului nr._, refuzul autorității pârâte I. de P. J. B. -N. - S. R., de a-i restitui certificatul de înmatriculare nr. B00064826N și plăcuțele cu nr. de înmatriculare_, a căror reținere s-a dispus ca urmare a suspendării dreptului de utilizare a vehiculului, cu ocazia dresării procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională seria AIR nr. 0167710 din_, întocmit de Autoritatea
R. ă Română, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 57 ind. 2 lit. b din OUG 109/2005. Reclamanta a susținut nelegalitatea acestui refuz motivând că prelungirea, în condițiile art.
62 alin. 6 din OUG nr. 109/2005, a suspendării dreptului de a utiliza vehiculul cu încă 6 luni, dispusă de autoritatea pârâtă, nu este legală întrucât aceasta din urmă nu a îndeplinit obligația legală de a o notifica pe reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din OUG nr. 109/2005, cu privire la condițiile în care operează suspendarea acestui drept.
Prin sentința civilă nr. 980 pronunțată la data de_ în dosarul sus menționat, irevocabilă prin nerecurare, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă și, apreciind că în lipsa dovezii că reclamanta a fost notificată cu privire la suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului în sensul prevederilor art. 62 alin. 3 din OUG nr. 109/2005 (reținând totodată că notificarea la care a făcut trimitere autoritatea pârâtă nu s-a comunicat legal, fiind returnată cu mențiunea "nereclamat";), nu se putea aplica acesteia prelungirea termenului de suspendare, instanța a constatat că măsura suspendării a încetat la împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 62 alin. 3 - respectiv la data de_ - și a dispus obligarea la restituirea certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare.
În adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere și împrejurarea că pe rolul instanțelor se afla la acel moment, nesoluționat încă, dosarul nr. 10_, având ca obiect plângerea contravențională exercitată de reclamantă și că, potrivit art. 32 alin. 3 și art. 34 alin. 2 teza a 2-a din OG nr. 2/2001, formularea plângerii suspendă executarea.
Chiar dacă, așa după cum susține pârâtul în întâmpinarea formulată în prezentul dosar, motivul neatacării de către acesta a sentinței mai sus prezentate a fost acela că la momentul pronunțării hotărârii deja era împlinit termenul de 6 luni cu care fusese prelungită măsura suspendării dreptului de a utiliza vehiculul, instanța investită prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, în respectarea puterii de lucru judecat care se atașează unei hotărâri judecătorești irevocabile, nu poate statua în sensul contrar acesteia și să supună analizei apărările privind legala notificare a reclamantei cu privire la suspendarea dreptului de a utiliza autovehiculul. Desigur, premisa acordării despăgubirilor solicitate de reclamant în vederea reparării prejudiciului produs prin interzicerea utilizării vehiculului după data de_ este reprezentată de statuarea, printr-o hotărâre irevocabilă, a nelegalității refuzului de restituire a certificatului și plăcuțelor de înmatriculare după data apreciată ca fiind cea la care măsura suspendării dreptului de
utilizare a vehiculului a încetat.
Numai că, analizând condiția culpei autorității publice, necesară antrenării răspunderii patrimoniale a acesteia, instanța trebuie să verifice în ce măsură aceasta este determinată de conduita a însăși persoanei vătămate prin actul/refuzul a cărui nelegalitate s-a constatat, aceasta
întrucât, potrivit principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține efecte juridice.
Or, circumstanțele cauzei relevă faptul că persoana vătămată s-a aflat într-o așa numită situație nelegitimă, determinată de încălcarea unor prevederi legale de ordine publică privind efectuarea activității de transport rutier (aceasta nereușind să probeze, în cadrul soluționării plângerii contravenționale, lipsa vinovăției sau a faptei contravenționale reținute), astfel încât, despăgubirea sa nu este posibilă în condițiile reținerii acestui fapt în coroborare cu elementele caracteristice unei lipse de diligență ce se vor releva în cele ce urmează, chiar dacă refuzul de restituire a fost constatat ca fiind nelegal de către instanță din anumite puncte de vedere.
În acest sens, tribunalul constată că producerea pagubei decurgând din lipsa de folosință a bunului ca urmare a sancționării contravenționale putea fi cu ușurință și deîndată înlăturată de către reclamantă în condițiile art. 62 din alin. 5 din OUG nr. 109/2005 aprobată cu modificările ulterioare, act normativ în vigoare la data constatării faptei contravenționale (în prezent abrogat prin OG nr. 27/2011), potrivit cu care suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului încetează, iar plăcuțele de înmatriculare și certificatele de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă se face dovada achitării amenzii, după trecerea unui termen de 30 de zile de la data procesului verbal de reținere.
Reclamanta putea uza de aceste prevederi legale pentru a înlătura pagubele ce i s-ar produce prin executarea măsurii administrative, urmând desigur ca, în funcție de soluția ce s-ar fi adoptat cu privire la legalitatea și temeinica procesului-verbal de contravenție, să solicite restituirea sumei achitate cu titlu de amendă contravențională.
Totodată, având în vedere caracterul de act administrativ al procesului-verbal de reținere a certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, consacrat de prevederile art. 64 din OUG nr. 109/2005 aprobată cu modificările ulterioare, text de lege conform cu care
"împotriva măsurii de retragere sau suspendare a unuia dintre documentele prevăzute în prezenta ordonanță de urgență sau de respingere a cererii de eliberare a unuia dintre documentele respective operatorul de transport rutier sau întreprinderea, după caz, se poate adresa cu plângere instanțelor de contencios administrativ, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004";, instanța reține că reclamanta, deși avea la îndemână, încă de la momentul dispunerii măsurii de suspendare a dreptului de a utiliza vehiculul, pârghii judiciare pentru ca, până la soluționarea irevocabilă a plângerii contravenționale formulate doar în contradictoriu cu ARR, instanța de contencios administrativ să dispună asupra eventualei suspendări a măsurii, a preferat o stare de pasivitate, deși aceste mențiuni erau inserate în procesul-verbal de reținere seria RPCR nr. 0. (f. 8 dosar), al cărui conținut a fost adus la cunoștința reclamantei prin semnarea procesului-verbal de către reprezentantul acesteia.
Mai mult, așa cum rezultă din conținutul deciziei nr. 579/_ pronunțată de Tribunalul B.
-N. în dosar nr. 10_, aflată la fila74 dosar (decizie prin care, admițându-se recursul împotriva sentinței civile nr. 2028/2011, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate reclamantei cu sancțiunea avertismentului), reclamanta renunțase, în fața instanței de fond investită cu soluționarea plângerii contravenționale, la judecata capătului de cerere privind anularea măsurii constând în suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului (petit a cărui soluționare de altfel revenea instanței competente potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, conform trimiterii exprese realizate în cuprinsul normei mai sus citate).
În atare circumstanțe, în care vătămarea reclamantei în dreptul său de a utiliza vehiculul după data de_ s-a produs în contextul unei lipse de responsabilitate manifestate de aceasta cu privire la demersurile ce se impuneau a fi realizate (în calitate de contravenientă) pentru tranșarea în mod legal și în condiții care să asigure opozabilitatea și față de autoritatea pârâtă din prezenta cauză, a contestației privind legalitatea măsurii de suspendare a dreptului de a utiliza vehiculul și de reținere a certificatului și plăcuțelor de înmatriculare, tribunalul apreciază că nu este îndeplinită în cauză condiția existenței raportului de cauzalitate între prejudiciul reclamat și nelegalitatea refuzului de restituire exprimat de către autoritatea pârâtă, sens în care urmează a se respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C.
M. S.,
cu sediul în B., str. A., nr. 6, jud. B. -N. împotriva pârâtului I. DE P.
B. -N. - S. R.
, cu sediul în B., str. N. B., nr. 1-3, jud. B. -N. . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
