Sentința civilă nr. 296/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 296/2013
Ședința publică din data de 12 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC T. SA împotriva pârâtelor D. G. a F. P. B. -N., A. F. P. pentru C. M. B. -N. și A. F. P. a municipiului B., având ca obiect despăgubire.
Cauza s-a judecat în fond la data de 19 februarie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în contencios administrative și fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior completată, reclamanta SC T. SA a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B.
-N., A. F. P. B. și A. F. P. pentru C. M. B. -N. ,
solicitând obligarea pârâtelor în solidar la restituirea sumei de 443.169 lei, reprezentând impozit pe profit debit/accesorii și TVA debit/accesorii, sumă achitată la bugetul consolidat a statului, în plus față de obligația fiscală reală, plus dobânda legală calculată de la data achitării până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în data de_ la S.C. Ucta S.A. actualmente S.C. T. S.A., s-a finalizat un control fiscal general ale cărui rezultate au fost consemnate în R.I.F. nr. 1381/_ .
În urma acestui control s-au stabilit în sarcina reclamantei următoarele obligații suplimentare de plată: impozit pe profit 326.230 lei, dobânzi aferente impozitului pe profit 193.466 lei, penalități de întârziere - 41.540 lei, total obligații privind impozitul pe profit 561.236 lei;
T.V.A. - 146.276 lei, dobânzi aferente TVA - 115.757 lei, penalități de întârziere - 23.890 lei, total obligații privind TVA- 285.923 lei; alte obligații de plată 143.809 lei, dobânzi aferente acestora 189.686 lei, penalități aferente de 27.878 lei, penalități stopaj la sursă -3.957 lei; total alte obligații
365.330 lei. Deci, Total general obligații suplimentare - 1.212.489 lei.
Cu ocazia controlului fiscal s-a constatat că în contabilitatea reclamantei au fost înregistrate o serie de operațiuni care au avut drept scop sustragerea de la plată a unor obligații către bugetul consolidat al statului prin diminuarea lor, astfel: impozitul pe profit cu suma totală de 282.053 lei, TVA cu suma totală de 146.277 lei, contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul fondului de șomaj, la bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate, la fondul special de solidaritate pentru persoanele cu handicap si la fondul pentru susținerea învățământului de stat cu suma totala de 143.809 lei. Total sume sustrase de la plată - 572.139 lei.
Anumite fapte prin care s-au diminuat obligațiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului intrând sub incidența infracțiunilor de evaziune fiscală, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. .
Prin Rechizitoriul nr.278/P/2006 al acestui parchet, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub nr._ s-a reținut în sarcina administratorului societății si a directorului economic un prejudiciu adus bugetului consolidat al statului in suma totală de 321.578 lei constând în impozit pe profit necalculat - 83.292 lei, TVA necalculată - 94.476 lei, impozite, taxe si contribuții necalculate 143.809 lei.
Tot prin rechizitoriu s-a reținut că până la data înaintării dosarului în instanță, prejudiciul a fost recuperat în întregime prin plata lui de către SC Ucta SA.
Prin sentința penală nr. 829/2008 a Judecătoriei B. pronunțată la_ s-a reținut că inculpații au adus un prejudiciu bugetului de stat în aceiași suma de 321.578 lei, prejudiciu recuperat în întregime prin plățile efectuate de SC Ucta SA.
Intre prejudiciul reținut de organele de control fiscal și aferent căruia s-a făcut sesizare penală în sumă de 572.139 lei și prejudiciul stabilit de instanța de judecată prin sentința nr. 829/2008, în sumă de 321.578 lei este o diferență în minus de 250.561 lei, din care: la impozitul pe profit 198.761 RON (282.053 - 83.292); la TVA 51.800lei(146.276 - 94.476). Accesoriile acestor diferențe in minus sunt dobânzi aferente impozitului pe profit 117.872 lei, penalități aferente impozitului pe profit 25.309 lei, dobânzi aferente TVA 40.993 lei, penalități aferente TVA - 8.434 lei, total accesorii datorate în minus 192.608 lei.
Totalul sumei datorată bugetului consolidat al statului față de cea stabilită de organele de inspecție fiscală este mai mic cu 443.169 lei.
Prin adresa nr. 15262/_ A. F. P. a municipiului B. comunica
D.G.F.P. B. următoarea situație a creanțelor deținute la SC Ucta SA în baza R.I.F. nr. 1381/_
, în ce privește impozitul pe profit și TVA: impozitul pe profit, obligație principală 326.230 lei, dobânzi aferente impozitului pe profit 193.466 lei, penalități aferente impozitului pe profit 41.540 lei, total 561.236 lei, din care încasat 0 lei, TVA de plata, obligație principala 146.277 lei, dobânzi aferente TVA 115.757 lei, penalități aferente TVA 23.820 lei, total 285.854 lei, din care încasat cu
O.P. nr. 222/_ - 146.277 lei, suma rămasă neîncasată 139.577 lei, total sume neîncasate la _
= 700.813 lei.
Ulterior acestei date, reclamanta a mai efectuat în contul acestor obligații suplimentare plați și compensări.
Plățile totale efectuate către bugetul consolidat al statului constând în impozit pe profit, TVA și accesorii aferente R.I.F.1381/_ sunt în sumă de 847.090 lei, iar suma totală efectiv datorată era doar de 403.921 lei.
Diferența dintre suma totală achitată reprezentând impozit pe profit suplimentar, TVA suplimentară și accesorii și suma legal datorată, de 443.169 lei consideră că a fost nelegal stabilită.
Reclamanta a formulat la data de_, în temeiul prevederilor art. 117 alin. (1) lit. d) si f) din O.G. nr. 92/2003 și a O.M.F.P. nr.1899/_ privind procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, cerere de restituire a sumei de 443.169 lei, adresată Administrației F. P. a M. B. (înregistrata sub nr.12016/_ ).
Prin Adresa nr.3142/_ emisă de A. F. P. pentru C. M., s-a comunicat faptul că cererea de restituire a fost respinsa pentru lipsa îndeplinirii de condiții, "petenta neaflându-se nici în situația de la litera "d" si nici in cea de la litera "f a alin.(1), art.117 din OG 92/2003 R privind Codul de procedură fiscală. In motivarea răspunsului, A.F.P. B. a reținut, împrejurarea că sentința penală nr. 829/2009 nu este definitivă și că oricum nu poate fi opozabilă pârâtei întrucât actele prin care au fost stabilite și cuantificate obligațiile bugetare datorate de S.C. UCTA S.A. au rămas neatacate până în prezent.
In drept, s-au invocat disp art. 117 alin. (1) lit. b) și d), art.124 Cod procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, art. 1, alin. (1), art. 8, art. 10, art. 18 Legea 554/2004.
Pârâta A. F. P. B.
a depus la dosar întâmpinare
prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive
, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare față de excepția lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că în speța dedusă judecății, pârâta AFP B. nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât societatea reclamantă este arondată fiscal și administrativ AFP pentru C. M. B. -N. .
Având în vedere cele de mai sus se apreciază că între pârâta AFP B. și reclamantă nu a existat nici un fel de raport juridic, astfel să poată fi îndreptățită a o chema în judecată și a solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu această pârâtă.
În drept, s-au invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă și disp. OG nr. 92/2003.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care în principal, a invocat excepția prescripției introducerii acțiunii, inadmisibilitatea acțiunii, în contextul disp. art.117 din OG nr. 92/2003, excepția lipsei calității procesuale pasive
a acestei pârâte, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare, cu privire la excepția prescripției introducerii acțiunii se arată că ambele pârâte chemate în judecată sunt autorități publice care sunt investite legal in materia administrativ fiscala, astfel că față de reclamanta SC T. SA, se manifesta ca organe de realizare a puterii de stat și nu ca persoane fizice de drept civil.
Potrivit art. 52 alin.1 din Constituția României ,,persona vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legală cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei" iar conform alin.(2),,condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică".
Prin Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ-lege organică, se prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei";, iar conform art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, stipulează ,,înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act admir unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 zile de la data comunicării actului revocarea în tot sau in parte a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsura organului ierarhic superior, dacă acesta există."
Pe de alta parte dispozițiile art.109 alin.(2) C.procedură civilă arată că în cazurile anume stabilite de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile prevăzute de legea specială.
Coroborarea acestei dispoziții din C.procedura civila cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, conduce la concluzia că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativa cărei neîndeplinire în termen și condițiile prevăzute de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii așa cum constant s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție.
Reclamanta susține prin acțiunea introductiva că la data de_ a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei AFP B. "restituirea sumei de 443.169 lei plătită în plus la bugetul consolidat al statului ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și stabilită printr-o hotărâre definitiva a unei instanțe penale".
De asemenea reclamanta mai arată că prin adresa nr.3.142/_ emisă de către A.
F. P. Pentru C. M., s-a răspuns cererii de restituire, în sens că "restituirea sumelor solicitate de către reclamanta, nu poate fi încadrate în niciuna dintre situațiile enumerate de către art.117 lit. a) - h) din C.procedura fiscala".
Dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ stipulează: (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual,sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a)data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau după caz data comunicării refuzului, considerat nejustificat,de soluționare a cererii fără a depăși data expirării termenului legal de soluționare fără a depăși termenul prevăzut la alin.(2) c) data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Termenul de 6 luni este termen procesual deoarece se raportează la sesizarea instanței la exercitarea dreptului la acțiune.
Motivele pentru care instanța poate accepta depășirea termenului de 6 luni se apreciază că sunt cele prevăzute de art.103 C.procedură civilă, pentru repunerea în termen împrejurări mai presus de voința părții-forța majoră și cazul fortuit. ,,Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedura in termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
De asemenea, termenul de 6 luni fiind termen de prescripție, în lipsa unei reglementari speciale, îi sunt aplicate disp. Decretului nr.167/1958, care constituie dreptul comun în materia prescripției extinctive și în consecință termenul este supus întreruperii, suspendării și repunerii în termen.
Față de cele mai sus arătate și văzând dispozițiile legale enunțate, se desprind următoarele:
față de răspunsul data reclamantei la procedura prealabilă prin adresa nr.3.142/_ emisa de către A. F. P. Pentru C. M. și data introducerii acțiunii la instanță termenul de 6 luni a fost depășit, astfel că a intervenit prescripția dreptului de a introducere prezenta cerere;
prin acțiunea introductivă formulată reclamanta nu solicită repunerea în termenul legal în promovarea prezentei acțiuni, nu invocă și nu dovedește existența unor împrejurări mai presus de voința sa (forța majora sau cazul fortuit) ;
reclamanta nu face dovada întreruperii, sau suspendări termenului special de 6 luni, în condițiile reglementate de Decretul nr.167/1958 ;
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii formulate in contextul dispozițiilor art.117 din OG nr. 92/2003 se arată că în materie fiscală, procedura specială de restituire și de rambursare a sumelor de la buget este reglementată de dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală și dispozițiile pct.2 din Anexa 1 la OMFP nr.1899/2004.
In lumina dispozițiilor legale antecitate, se apreciază că restituirea sumei solicitate de către reclamant ar putea fi posibilă numai în situația în care ar fi îndeplinite condițiile legale stipulate prin dispozițiile actelor normative mai sus menționate, ori restituirea sumelor solicitate de către reclamanta, nu poate fi încadrată în niciuna dintre situațiile enumerate de către art.117 lit.a)-h).
Conform Cap.l, pct.2 si următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrații creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
Reclamanta invoca existența unei sentințe pronunțată de către Judecătoria Bistrița - Secția Penală în dosarul nr._, însa aceasta nu poate fi opozabila organelor fiscale în ceea ce privesc actele administrativ-fiscale, prin care au fost constatate, stabilite și individualizate obligații bugetare suplimentare in sarcina reclamantului, acte ce au rămas definitive în sistemul căilor de atac administrative, prin neatacare.
Cu privire la aceste acte administrativ fiscale rămase definitive prin neatacare, se arată că urmare unui control fiscal general efectuat de către Activitatea de I. Fiscala B. -N., reclamantei i-a fost întocmit Raportul de I. Fiscala nr.1381/_, raport ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere, prin care au fost stabilite suplimentar în sarcina sa obligații fiscale bugetare in cuantum total de 1.212.489 lei, reprezentând impozit pe profit (326.230 lei), dobânzi aferente impozitului pe profit (193.466 lei), penalități de întârziere (41.540 lei), taxa pe valoarea adăugată lei), dobânzi aferente TVA (115.757 lei), penalități de întârziere (zi lei), precum și alte obligații de plată datorate bugetului general consolidate în suma de 365.330 lei.
Potrivit dispozițiilor art.205 C.procedură fiscală aceste acte administrativ fiscale, puteau să fie atacate de către reclamantă în termen de 30 de zile de la data comunicării lor, sub sancțiunea decăderii potrivit art.207 C.procedură fiscală mențiune înscrisă în chiar decizia de impunere emisă de către organul fiscal.
Reclamanta nu a înțeles să atace aceste acte administrativ fiscale potrivit dispozițiilor C.procedura fiscala astfel că neurmarea corespunzătoare a procedurii administrativ-fiscale face ca atât raportul de inspecție fiscală, cât și decizia de impunere prin care au fost constatate,stabilite si individualizate obligații suplimentare în sarcina reclamantei să rămână definitive în sistemul administrativ al căilor de atac, astfel că sumele încasate de la reclamant cu titlu de obligații sunt datorate în baza RIF nr. 1381/_ și a Deciziei de impunere in baza acestuia, nu mai pot fi puse sub discuție atâta timp cât actele administrativ fiscal nu mai pot fi atacat.
Formularea ulterioară a unei cereri de restituire fără atacarea RIF nr.1381/_ si a Deciziei de impunere, aceasta numai poate fi luată în considerare în acest context, întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmării unei procedurii administrative-fiscale cu privire la actele administrative fiscale prin care au fost stabilite obligațiile de plata.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F. P. B.
-N. și A. F. P. a municipiului B.
se arată că în speța dedusă judecații pârâtele
D. G. a F. P. B. -N. si A. F. P. B. nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu se contestă vreun act sau fapt administrativ al acestora, considerat vătămător al interesului legitim al reclamantei.
Reclamanta își are sediul social în municipiul B. este un contribuabil mijlociu, ca atare administrarea impozitelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, revine ca și competență Administrației F. P. pentru C. M. potrivit dispozițiilor art.33 alin.(1) C. procedura fiscala.
Actul administrativ nr. 3.142/_ privind refuzul de restituire a sumelor solicite, este emis de către A. F. publice pentru C. M. și nu de către pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B. .
Pe fond
se arată că acțiunea intentată este neîntemeiată, pretențiile formulate de către reclamanta de restituire a unor sume de la buget și de acordare de dobânzi sunt neîntemeiate, nedovedite și ca atare nedatorate de către pârâte.
In fapt, urmare unei inspecții generale efectuată de către Activitatea de I. Fiscală, a fost întocmit raportul de inspecție fiscala RIF nr.1381/_ prin care au fost constatate stabilite si individualizate în sarcina reclamantei obligații fiscale bugetare suplimentare în cuantum total de
1.212.489 lei, reprezentând impozit pe profit (326.230 lei), dobânzi aferente impozitului pe profit (193.466 lei), penalități de întârziere (41.540 lei), taxa pe valoarea adăugată (146.276 lei), dobânzi aferente TVA (115.757 lei), penalități de întârziere (23890 lei), precum și alte obligații de plata datorate bugetului general consolidat în sumă de 365.330 lei, reprezentând dobânzi, penalități, penalități stopaj sursă, etc.
Urmare a controlului efectuat, organele de inspecție fiscală au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. pentru anumite fapte ce pot întruni elemente constitutive ale unor infracțiuni.
Reclamanta, apreciind actele de control, respectiv sumele stabilite acestea ca fiind temeinice și legale, nu a înțeles să uzeze de disp. art.205 și următoarele C.procedură fiscală, în sensul de a formula o contestație în calea administrative de atac.
De asemenea, reclamanta nu a înțeles a solicita în condițiile legii suspendarea executării actului administrativ fiscal, astfel că sumele stabilite în sarcina sa au fost stinse prin plata voluntară cât și prin compensare ca modalitate de stingere a creanțelor bugetare.
Invocarea de către reclamantă a împrejurărilor că atât prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. nr.278/P/2005, cât și prin sentința penală nr.829/_ pronunțată de către Judecătoria Bistrița, prejudicial efectiv cauzat bugetului de stat potrivit lucrării de expertiză, este de 321.578 lei și nu cel stabilit de către organele fiscale prin RIF nr.1381/_, nu are relevanță.
Potrivit dispozițiilor art. 214 alin.(1) lit. a), alin.(3) si (4) C.procedură fiscală: (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; {3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu. (4) Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Văzând dispozițiile legale anticitate, cât și susținerile reclamantei evocate prin acțiunea introductivă cu privire la opozabilitatea hotărârii vis-a-vis de soluționarea acțiunii, se arată că aceasta într-adevăr fi opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă, dar în situația în care există o contestație formulată în calea administrativă de atac asupra căreia urma să se pronunțe organul administrativ jurisdicțional, ori reclamanta nu a înțeles a uza de plângerea administrativ-fiscală și ca atare organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale nu se mai pot pronunța asupra acestora, ele rămânând definitive în sistemul administrativ al cailor de atac și nici instanța nu mai poate pune în discuție aceste acte întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmării unei procedurii administrative-fiscale cu privire la actele administrative fiscale prin care au fost stabilite obligațiile de plată.
Ca atare sumele stabilite de organele de control fiscal prin raportul de inspecție fiscal nr. 381
/_, au rămas definitive și au fost încasate în mod corect și legal de la reclamanta prin modalitatea de stingere prevăzute de C.procedură fiscală. In condițiile mai sus arătate, ținând
seama că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art.117 C.procedura fiscala (art.112 înaintea de republicare), iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementata expres de către dispozițiile OMFP nr 1899/2004, potrivit căruia, Cap.1.pct 2 și următoarele arată că restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrații creanțelor bugetare, se arată că reclamanta nu a deținut și nu deține un document din care să rezulte că suma solicitată de 443.169 lei certă pentru a putea face obiecțiuni unei restituiri.
Cu privire la petitul reclamantului de a se restitui odată cu suma de 443.169 lei si dobânzile legale potrivit dispozițiilor art.124 C.procedura fiscala calculate de la data achitării sumei și până la data restituirii efective se arată că și acest petit este neîntemeiat în condițiile în care reclamanta nu face dovada unei certe restituiri a sumei de 443.169 lei, astfel încât să poată opera dispozițiile art.124 alin.(1) C. procedură fiscală.
Mai mult trebuie avut în vedere că un asemenea petit formulat în fața instanței de contencios fără, a fi formulat și în cadrul plângerii prealabile este inadmisibil, întrucât între plângerea prealabilă și acțiunea în contencios administrativ trebuie să existe o identitate de obiect, astfel încât numai autoritatea publică poate examina în cunoștință de cauza pretențiile solicitantului în condițiile legii înainte să fie sesizată instanța de contencios administrativ.
Cât privește capătul de cerere de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de legiuitor prin dispozițiile ari.274 alin.(1) C.procedura fiscala.
Referitor la solicitarea în probațiune a reclamantei de efectuare a unei lucrări de expertiză, pârâta se opune admiterii ei, apreciind că aceasta nu este utilă cauzei, întrucât instanța poate da dezlegare pricinii din actele probatorii existente la dosar si uzanța a dispozițiilor legale în materie.
In drept, s-au invocat disp. art.15-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Reclamanta SC T. SA a depus la dosar și " Note de ședință
";, prin care, referitor la excepția prescripției introducerii acțiunii, invocată de către pârâta D. G. a F. P. B.
-N., a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a înțeles să invoce pe cale de excepție, prescripția introducerii acțiunii motivat de faptul că reclamanta a depășit termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la data adresei nr.3142/_ emisa de
A. F. P. Pentru C. M. și data introducerii acțiunii respectiv,_ .
Contrar acestor rețineri, se învederează instanței faptul că reclamanta a formulat la data de_, în temeiul prevederilor art. 117 alin. (1) lit. d) si f) din O.G. 92/2003 si a O.M.F.P. nr. 1899/_ privind procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, cererea de restituire a sumei de 443.169 lei adresata Administrației F. P. a M. B. (înregistrată sub nr.12016/_ ). In materia dreptului fiscal, principiul restituirii plății nedatorate este reglementat de art.21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia "In măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective." Situațiile care generează dreptul la restituire sunt de asemenea reglementate de dispozițiile Codul de procedura fiscala respectiv art.117, invocat de atât în cadrul cererii de restituire, cât și în cadrul acțiunii promovate. Mergând mai departe pe același considerent, se învederează și faptul că în conformitate cu prevederile art. 135 Cod procedura fiscală "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Raportându-se la obiectul prezentului litigiu ( restituire creanțe fiscale ) și la dispozițiile legale anterior învederate, se arată faptul că dreptul la acțiune, contrar reținerilor pârâtei, nu este prescris, datorită existenței unei prescripții speciale fiscală.
Termenul de prescripție aplicabil în cauză, înăuntrul căruia reclamanta poate promova acțiunea in restituire este de 5 ani. Dreptul la restituirea sumelor solicitate a luat naștere in cursul anului 2008 odată cu pronunțarea sentinței penale nr.829/2008 a Judecătoriei B. in cadrul căreia a fost stabilit prejudiciul real adus bugetului de stat. Așadar, termenul de prescripție in prezenta
speță a început să curgă la data de 1 ianuarie 2009 (conform disp. art. 135 Cod procedura fiscala ), urmând să se împlinească la data de 1 ianuarie 2013.
Pe de altă parte, în ceea ce privește incidența în cauza a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocat de către pârâtă, se arată faptul că obligativitatea procedurii prealabile administrative, așa cum rezultă de altfel chiar din textul de lege, este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ unilateral. In cazul de față, neexistând în prealabil un act administrativ emis de parate, reclamantei i s-a instituit dreptul de acces la justiție în momentul în care organul fiscal a refuzat restituirea sumei de 443.169 lei.
Având în vedere aspectele anterior învederate se solicită instanței respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției introducerii acțiunii invocată de către pârâta D. G. a F.
P. B. -N. .
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii formulate în contextul dispozițiilor art. 117 din
O.G. nr. 92/2003, invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N., se solicită instanței respingerea ca neîntemeiată a excepției, deoarece conform dispozițiilor art.117 alin (1) lit. d) si f) din Codul de procedura fiscala: " Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;.f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii....". Restituirea sumelor solicitate de subscrisa se încadrează în cele două situații indicate anterior, raportat la existenta Sentinței penale nr. 829/2008 pronunțata de Judecătoria Bistrița in Dosarul nr._, prin care s-a reținut că prejudiciul adus bugetului de stat a fost suma de 321.578 lei. Așa cum s-a arătat și în cadrul cererii de restituire, între prejudiciul reținut de organele de control fiscal și aferent căruia s-a făcut sesizarea penală, în sumă de 572.139 lei și prejudiciul stabilit de instanța de judecată există o diferență în minus de 250.561 lei, iar accesoriile acestei diferențe în minus se ridică la suma totală de 192.608 lei. Aplicarea eronată a prevederilor legale de către organul fiscal in stabilirea obligațiilor de plată a fost confirmată/constatată așadar prin hotărârea unei instanțe.
Reclamanta a depus la momentul înregistrării cererii de restituire, toate documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă (Copia Sentinței penale nr. 829/2008 pronunțata de Judecătoria Bistrița in Dosarul nr._ . copie R.I.F. 1381/_, copie Adresa nr. 15262/_ a A.F.P. B. ; copie Adresa nr. 9817/_ a D.G.F.P. B. -N., fise ROL). De observat este și faptul că majoritatea actelor anexate sunt emise chiar de către pârâte. Mai mult decât atât, conform Cap. 1 pct. 4 alin. (2) din O.M.F.P. nr. 1899/_ "Dacă organul fiscal competent consideră că mai are nevoie de anumite documente relevante soluționării cererii, va solicita contribuabilului in scris prezentarea acestora." Organul de soluționare a cererii de restituire nu a solicitat reclamantei informații sau alte documente suplimentare. In aceste condiții nu sunt fondate reținerile pârâtei privitoare la neîndeplinirea obligației reclamantei de a pune la dispoziția organului fiscal înscrisurile necesare soluționării cererii de restituire. - Sentința penala nr. 829/2008 pronunțata de Judecătoria Bistrița in Dosarul nr._ este opozabila organelor fiscale in condițiile in care, pe de o parte A.N.A.F. prin D.G.F.P. B. -N. s-a constituit parte civilă în cadrul dosarului penal având cunoștința așadar de lucrările efectuate în cauză, iar pe de altă parte a și achiesat la concluziile acestei instanțe ( parata nu a declarat apel împotriva hotărârii). Deci prejudiciul real adus bugetului de stat a fost stabilit și cuantificat în cadrul unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă, hotărâre care este obligatorie și pentru pârâte. Față de aspectele anterior învederate, se solicită instanței respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii invocate de D.G.F.P. B-N.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B.
-N. și Administrației F. P. a M. B., invocată de pârâte, se solicită respingerea ca neîntemeiată în condițiile în care pârâtele justifică calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât sumele ce se solicită a fi restituite au fost stabilite în baza unor acte administrative fiscale emise de către parate.
Pe de altă parte, se învederează și faptul că pârâta D.G.F.P. B-N este organul ierarhic superior al A.F.P. B. . Adresa nr. 3142/_ (prin care s-a comunicat reclamantei faptul ca cererea de restituire a fost respinsa) a fost emisa de către A. F. P. pentru C. M.
, structura care conform Ordinului nr.1348/2009 al președintelui A.N.A.F. privind aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare D.G.F.P. județene, este organizată în cadrul aparatului propriu al D.G.F.P. fiind subordonata acesteia.
Față de aspectele anterior învederate se consideră că este necesară judecarea prezentei cauze și în contradictoriu cu D.G.F.P. B-N si A.F.P. B. pentru ca hotărârea ce se va pronunța să fie opozabilă și pârâtelor.
Pe fondul cauzei reclamanta își menține argumentele invocate în cadrul acțiunii.
Reținerile paratei D.G.F.P. B. -N. privind inadmisibilitatea petitului privind acordarea dobânzilor legale sunt de asemenea neîntemeiate, în condițiile în care în cadrul cererii de restituire, reclamanta a cerut și acordarea de dobânzi în condițiile art. 124 alin. (1) si (2) din OG nr. 92/2003. Se solicită în acest sens instanței respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității petitului privind obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale.
Asupra excepției prescripției introducerii acțiunii invocată de D. G. a F. P.
B. -N., în nume propriu și pentru A. F. P. pentru C. M. B. -N., motivat de faptul că reclamanta a depășit termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.11 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul s-a pronunțat la termenul din data de_, în sensul respingerii, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată.
Examinând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A. F. P.
B. și D. G. a F. P. B. -N. , invocate de A. F. P. B. și D.
G. a F. P. B. -N., cu prioritate, conform art.137 al.1 Cod procedură civilă
, tribunalul reține că, față de dispozițiile art. 33 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, între reclamantă și pârâta AFP B. nu a existat nici un fel de raport juridic cu ocazia stabilirii, achitării și, mai apoi, soluționării cererii de restituire a sumelor pretins nedatorate în speță, pe de o parte, deoarece deciziile de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, din_ ( file 114-126), titluri de creanță, au fost emise de Activitatea de I. fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N.,
iar pe de altă parte, actul - adresa nr.3142/_
prin care se comunica reclamantei refuzul de restituire a sumei de 443.169 lei, aparține Administrației F. P. pentru C. M. B. -N.
( fila 11 dosar), organizată ca structură în cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N., a se vedea cap.3, Titlul III din anexa Ordinului nr.3831/2011( file 87 și 91 dosar), cu organe proprii de conducere, însă fără buget propriu, considerente care nu pot decât să determine concluzia că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. , cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC T. SA împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă,
precum și respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B.
-N.
, cu atât mai mult cu cât Ordinul nr.1899/2004, cap.1 pct.2, dispune clar că "Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată
";, A. F.
P. pentru C. M. B. -N. fiind organul fiscal competent căruia îi este arondată societatea reclamantă, în considerarea OPANAF nr.2224/2011.
Cu privire la excepția inadmisibilității, invocată de D. G. a F. P. B. -N.
, în nume propriu și pentru pârâta A. F. P. pentru C. M. B. -N.,
prin prisma dispozițiilor art.117 din OG nr. 92/2003 și pct.2 din Anexa 1 la OMFP nr.1899/2004 și a aspectului că sentința penală pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, nu poate fi opozabilă organelor fiscale în ceea ce privește actele administrativ-fiscale, prin care au fost constatate, stabilite și individualizate obligații bugetare suplimentare în sarcina reclamantei, acte ce au rămas definitive în sistemul căilor de atac administrative, prin neatacare, raportat la art. 205 - 218 Cod procedură fiscală, tribunalul reține că invocata procedură de contestare nu se aplică în cazul cererilor de restituire a sumelor pretinse întemeiate pe disp. art. 117 al. 1 lit. d coroborat cu lit. f din același cod, întrucât, în primul rând, a susține că nu există acces la procedura restituirii, reglementată de art. 117 alin. (1) lit. d) și lit. f) din Codul de procedură fiscală (și, implicit, Ordinul ministrului finanțelor publice nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal), decât după epuizarea procedurii reglementate de art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, înseamnă practic a înlătura din ordinea juridică prima dispoziție legală indicată. Într-adevăr, existența art. 117 alin.(1) lit. d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare
logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct deciziile de impunere. Or, potrivit regulii de interpretare "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat", un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul . . . . . . . În al doilea rând, nu trebuie ignorate obiectul și finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea titlurilor de creanță, cu consecința înlăturării acestora din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a sumei pretins plătită în plus față de cea stabilită printr-o hotărâre judecătorească și obligarea la restituirea sumei încasate. Procedura prealabilă reglementată de dispozițiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acțiuni, în timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin.(5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În considerarea acestor argumente, instanța va dispune respingerea acestei excepții, ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține pe fondul litigiului dedus judecății următoarele:
În urma unui control fiscal general efectuat la SC Ucta SA de către Activitatea de Control Fiscal din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N. , pentru perioada_ -_, vizând impozitul pe profit și TVA, printre altele, s-a întocmit Raportul de I. Fiscală nr.1381/_
, raport ce a stat la baza emiterii Deciziilor de impunere prin care au fost stabilite suplimentar în sarcina societății obligații fiscale bugetare în cuantum total de 1.212.489 lei, reprezentând impozit pe profit (326.230 lei), dobânzi aferente impozitului pe profit (193.466 lei), penalități de întârziere (41.540 lei), respectiv taxa pe valoarea adăugată(146.276 lei), dobânzi aferente TVA (115.757 lei), penalități de întârziere (23.890 lei), precum și alte obligații de plată datorate bugetului general consolidat în sumă de 365.330 lei, adresa depusă la fila 450 din dosar nr.278/P/2005, vol. II, atestând că s-a luat cunoștință despre sumele stabilite suplimentar.
Deciziile de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, din_ ( file 114-126 dosar), titluri de creanță, nu au fost contestate, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.205 și urm. din C.procedură fiscală, în termen de 30 de zile de la data comunicării lor, sub sancțiunea decăderii, la organul fiscal emitent, mențiune înscrisă în chiar cuprinsul fiecărei decizii de impunere emisă de către organul fiscal.
Raportul de I. Fiscală nr.1381/_, menționa la pct.4.4.1 că "faptele constatate și prezentate în procesul verbal nr.161/_ la cap.2.1 și, respectiv 2, iar în procesul verbal nr.285/_ la pct.2.1.1.3.1 și pct. 2.1.1.3.2 intră sub incidența infracțiunilor prevăzute de art.43 din Legea 82/1991 R și ale art.11 din Legea nr.87/1994 R";, propunându-se înaintarea acestuia act organelor de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor( fila 168 dosar), astfel că prin adresa nr.1381/_ ( fila 399 dosar nr.278/P/2005, vol. II), se înainta acest raport Serviciului de Investigare Fraudelor din cadrul IPJ B. -N. .
Organele de cercetare penală au dispus în cadrul dosarului nr.278/P/2005, prin ordonanța nr.278/p/_ ( file 30-31 vol. III), efectuarea unei expertize financiar contabile, iar printre obiectivele stabilite a fost și acela de a se indica care este prejudiciul total cauzat …, având în vedere actele de control ale organelor fiscale - p.v. din_ și din_, RIF din_, dacă acesta a fost recuperat, în ce fel și de către cine a fost achitat.
Raportul de expertiză judiciară, pagina 27 ( file 37-64 dosar nr.278/P/2005, vol. III), a concluzionat că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat al statului s-a ridicat la suma de 3.215.777.429 lei, adică impozit pre profit necalculat - 832.923.956 lei, TVA necolectată - 944.760.005 lei; taxe și fonduri necalculate și nevirate -1.438.039.468 lei.
La paginile 15, 16 a raportului de expertiză( fila 52), expertul a stabilit că prin compararea sumei comunicată drept prejudiciu prin adresa nr.745/_ ( fila 119 vol. III), de 6.278.331.214 lei cu suma considerată drept prejudiciu prin raportul de inspecție fiscală - 5.721.386.241 lei, a rezultat o primă diferență de 556.944.973 lei, astfel că în formularea răspunsului la întrebarea nr.6 a pornit de la suma de 5.721.386.241 lei, conform RIF nr.1381/2005: 2.820.526.421 lei - impozit pe profit; TVA - 1.462.766.352 lei; contribuții și fonduri - 1.438.093.468 lei.
Așadar, TVA necolectată, în opinia argumentată, pe larg, de expert la paginile 16-20, a fost de doar 944.760.005 lei, mai puțin cu 517.984.249 lei decât ce a stabilit inspecția fiscală prin actele de control.
Și referitor la impozitul pe profit s-a evidențiat că în mod real, din examinarea actelor și pentru motivele expuse la paginile 20-22, se datora suplimentar, ca urmare a sustragerii de la plată prin evaziune fiscală, doar suma de 832.923.956 lei.
Prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat al statului prin evaziune fiscală a fost estimat la suma de 3.215.777.429 lei, dar aspect care este important pentru cauza de față au fost menționate și alte obligații suplimentare ce nu au fost sustrase de la plată prin evaziune fiscală, respectiv: impozitul pe profit suplimentar - 441.775.473 lei; impozit pe dividende - 2.669.500 lei și fond pentru neîncadrarea persoanelor cu handicap - 112.500.00 lei, fila 58, iar asupra acestor sume nu au existat puncte de vedere divergente( a se vedea fila 91 dosar nr.278/P/2005, vol. III).
Concluziile expertizei au fost parțial însușite de organele fiscale, divergențele vizând TVA și parțial impozitul pe profit, câtă vreme după cum rezultă din referatul întocmit la_, suma de
lei a fost acceptată la diminuarea impozitului pe profit( fila 89 dosar nr.278/P/2005, vol. III).
Se impune a se menționa că D. G. a F. P. B. -N. s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr.278/P/2005( fila 119, vol. III), pentru suma totală de 1.223.939 lei, sumă care a fost menținută și prin înscrisul depus în dosarul nr._ al Judecătoriei B., fila 44, în esență 326.230 lei - impozit pe profit, respectiv taxa pe valoarea adăugată - 146.277 lei, finalmente prin sentința penală nr.829/2008 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, constatându-se că paguba pricinuită părții civile a fost reparată integral.
În acest context, reclamanta, actualmente SC T. SA a solicitat la data de_, în temeiul prevederilor art.117 alin.(1) lit.d) și f) din O.G.nr.92/2003 și a O.M.F.P. nr.1899/_, restituirea sumei de 443.169 lei(file 7-10 dosar), reprezentând sume achitate în plus cu titlu de impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit; T.V.A., dobânzi și penalități de întârziere aferente, dar prin adresa nr.3142/_ emisă de A. F. P. pentru C. M., i s-a comunicat faptul că cererea de restituire a fost respinsă pentru "lipsa îndeplinirii de condiții" petenta neaflându-se nici în situația de la litera "d" și nici în cea de la litera "f a alin.(1), art.117 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, subliniindu-se că sentința penală nr. 829/2009 nu este definitivă și că oricum nu poate fi opozabilă pârâtei întrucât actele prin care au fost stabilite și cuantificate obligațiile bugetare datorate de S.C. UCTA S.A. au rămas neatacate până în prezent, conform art.205 din OG 92/2003( fila 11). Evident, sentința penală invocată nu fusese apelată de ANAF, astfel că, în privința aspectelor ce vizau latura civilă, dispozițiile acesteia erau definitive și, fără îndoială, opozabile părții civile.
Argumentele aduse de instanță și avute în vedere de Î. la pronunțarea deciziei nr.24/2011 într-un recurs în interesul legii, referitor la inadmisibilitatea de plano a acțiunii în restituire întemeiată pe art.117 din OG nr.92/2003, prin neurmarea procedurii de contestare a actelor administrativ fiscale - decizii de impunere, conform art.205 și urm. din aceeași ordonanță, sunt valabile și pentru paralizarea susținerilor pârâtelor privind caracterul nefondat al acțiunii prin prisma art. 214 din Codul de procedură fiscală, care reglementează " Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă";: "(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă";, cu atât mai mult cu cât ipoteza alin.4 nici nu este aplicabilă speței, iar interpretarea dată de pârâte vine să nesocotească o sentință care, pe latura civilă, se bucură de puterea lucrului judecat.
Efectuarea unei expertize judiciare s-a dispus a fi efectuată și în litigiul dedus judecății, concluziile acesteia fiind că, în total, s-a plătit în plus suma de 434.865 lei, cu titlu de impozit pe profit - 198.761 lei, dobânzi - 121.078 lei și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit -
25.717 lei; T.V.A. - 51.801 lei, dobânzi - 30.454 lei și penalități de întârziere aferente - 7.055 lei, față de impozitului pe profit avut în vedere de instanța penală - 83.292 lei și TVA - 94.476 lei.
Însă, pe lângă impozitul pe profit, sustras de la plată prin evaziune fiscală și avut în vedere de organele penale - 83.292 lei, reclamanta era ținută și de plata altei sume ce nu a fost sustrasă de la plată prin evaziune fiscală, respectiv: impozitul pe profit suplimentar - 441.775.473 lei vechi, adică 44.177,54 lei RON, situație în care datorând 83.292 lei + 44.177,54 lei, adică în total 127.469,93 lei, rezultă că în realitate suma stabilită suplimentar de organul fiscal - 282.053 lei ca și impozit pe profit trebuie diminuată cu cea de 127.469,93 lei, rezultând încasarea nelegală doar a sumei de 154.583, 07 lei, mai mică decât cea calculată de expert - 198.761 lei. Acest calcul are consecințe și asupra determinării dobânzilor și penalităților de întârziere aferente care, prin folosirea aceleiași reguli de calcul menționată de expert la fila 140 dosar( ultimul aliniat), sunt de 94.165,56 lei față de 121.078 lei - dobânzi, respectiv 20.000,49 lei față de 25.717 lei - penalități de întârziere aferente impozitului pe profit . Așa fiind, suma pe care reclamanta este îndreptățită să o primească este în final de 358.059,12 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, TVA stabilit suplimentar, dobânzi aferente și penalității de întârziere.
Prin urmare, în lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus prezentate, fiind verificate cerințele art.117 alin.(1) lit. d) și f) din O.G. nr. 92/2003, instanța va dispune obligarea pârâtelor D.
G. a F. P. B. -N. și A. F. P. pentru C. M. B. -N. ( cea din urmă neavând buget propriu - fila 86 dosar), în solidar, să restituie reclamantei suma totală de 358.059,12 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, TVA stabilit suplimentar, dobânzi aferente și penalității de întârziere, plus dobânda legală calculată de la data de_ ( ca dată a ultimei plăți realizată prin ordin de plată de reclamantă - a se vedea fila 136 dosar) până la restituirea efectivă, în temeiul prev. OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009( dobânda legală penalizatoare), în condițiile în care perceperea nelegală la buget a acestei sume a produs și produce un prejudiciu contribuabilului prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data indicată mai sus și data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, neputând opera prin analogie prevederile art.124 alin.2 raportat la art. 120 alin. 6 și art. 117 Cod procedură civilă (norme de strictă interpretare și aplicare doar la situația pe care o reglementează), situație în care devin incidente normele dreptului comun și care permit celui vătămat dreptul de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs prin plata unor sume stabilite suplimentar în mod nelegal și nerestituite.
Analizând culpa procesuală care în cauză aparține pârâtelor, instanța, în temeiul prevederilor art. 274, 277 C.pr.civ., va obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei și suma de 4181,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și expert, corelativ cu respingerea cererii pârâtei D. G. a F. P. B. -N. privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRÂRȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A. | F. | P. B., invocată | ||
de pârâtele A. F. P. B. și D. G. | a F. | P. | B. -N. și, în |
consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a
F. P. B. -N. și a inadmisibilității, invocate de D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu și pentru pârâta A. F. P. pentru C. M. B. -N. .
Admite în parte acțiunea în contencios fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamanta SC
T. SA,
cu sediul în B., str. I. C., nr.4, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâtele D.
G. a F. P. B. -N.
și A. F. P. pentru C. M. B. -N. ,
ambele cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. și, în consecință:
- obligă pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. pentru
C. M. B. -N., în solidar, să restituie reclamantei suma totală de 358.059,12 lei
reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, TVA stabilit suplimentar, dobânzi aferente și penalității de întârziere, plus dobânda legală calculată de la data de_ până la restituirea efectivă.
Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei și suma de 4181,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și expert.
Respinge cererea pârâtei D. G. a F. P. B. -N. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
