Sentința civilă nr. 3170/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3170

Ședința publică din 17 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. B. - judecător

GREFIER: A. D. N.

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul T.

V., domiciliat în comuna Moisei, satul Moisei, nr. 1561 B, jud. M., cu domiciliul procesual ales în B. M., str. V., nr. 59A/21, jud. M. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. V. DE S., D. G. A F.

M., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că susținerile apărătorului reclamantului au fost consemnate în încheierea de ședință din_ - încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință - când s-a dezbătut cauza în fond și s-a amânat pronunțarea pentru data de_ apoi pentru data de azi, în urma deliberării tribunalul pronunțând soluția de mai jos.
T.
Prin acțiunea formulată de reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M., A. F. P. V. de S. și A. F. pentru M. s-a solicitat a se dispune următoarele:
1. a se constata nelegalitatea încasării taxei pentru emisii poluante
2. a se anula decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr. 26676/_ emisă de pârâta A. F.
  P. V. de S.
3. restituirea sumei de 3.408 lei cu dobânda legală începând cu data plății acesteia și până la achitarea efectivă și integrală a sumei
4. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat autoturismul marca MITSUBISHI dintr-un stat membru al U.E., taxa pentru emisii poluante e contrară normelor comunitare (art.90 par.1 din Tratatul U.E.), acestea au prioritate față de dreptul național. S-a făcut trimitere la art.

148 din Constituție. Această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja

înmatriculate în România, dar se percepe pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.

Pârâta D.G.F.P. M. s-a opus prin întâmpinare admiterii acțiunii și a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității acțiunii cu motivarea că cuantumul și obligația plății taxei pe poluare au fost stabilite prin decizia de calcul a taxei pe poluare. Prin urmare, actul de impunere întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din Codul de procedură fiscală. De aici și concluzia că soluționarea unui conflict în legătură cu decizia de calcul a taxei pe poluare este guvernată de normele procesuale fiscale care prevăd un termen procedural de 30 de zile pentru contestarea actului de impunere sub sancțiunea decăderii. Or, reclamantul nu a formulat contestație în termen de 30 de zile ceea ce echivalează cu lipsa procedurii prealabile și deci acțiunea este inadmisibilă.

Referitor la excepțiile invocate de pârâtă tribunalul reține că prin admiterea lor s-ar încălca art. 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare, se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată.

Din actele de la dosar rezultă următoarele:

Vehiculul provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene unde a fost înmatriculat anterior, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Potrivit art. 7 lit. g. din Ordinul nr. 1501/2006, reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale stabilită potrivit legii pentru autoturismele și autovehiculele a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de_ .

La data la care reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea vehiculului intrase în vigoare Legea nr.9/2012 care instituie obligația de plată a taxei de emisie și prin care s-a abrogat începând cu data de_ O.U.G. nr. 50/2008 care stabilea taxa pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare, legalitatea refuzului pârâtei de a proceda la înmatricularea vehiculului nu poate fi cenzurată decât în conformitate cu normele în vigoare la data la care i s-a adresat cererea de înmatriculare adică raportat la cadrul legal stabilit prin

Legea nr.9/2012 în temeiul principiului constituțional al neretroactivității legii consacrat prin art.15 alin.2 din Constituția României.

Cu toate acestea având în vedere succesiunea în timp dintre cele două acte normative se impun următoarele observații cu privire la O.U.G. nr. 50/2008.Incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art.110 TFUE (fostul art.90 TCE)a fost stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 I. Tatu vs. Statul Român în care se reține că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.

Aceeași soluție a fost adoptată de instanța europeană și prin hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 Iulian A. Nisipeanu contra României.

Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea nr.9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012.Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008 taxa fiind determinată, în esență, prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2. În principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).

În forma inițială a Legii nr. 9/2012 taxa a fost percepută potrivit art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2012 intrată în vigoare la_ care a adus modificări acestui act normativ s-a prevăzut faptul că dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) se suspendă până la data de_ cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de_ și a celor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior în tot sau în parte de la Statul Român, iar contribuabilii care au achitat taxa pe acest temei legal în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (_ ) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (_ ) pot solicita restituirea acesteia.

În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de curte în sensul înlocuirii taxei de poluare cu o taxă rutieră anuală achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, instanța

constată că se menține în noua reglementare discriminarea criticată de către curte prin aceea că taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule :autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de_ și autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior în tot sau în parte de la Statul Român, iar pentru taxele deja achitate în perioada_ -_ s-au prevăzut măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.1/2012, doar pentru proprietarii autovehiculelor din parcul auto național care au achitat taxa cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate.

Refuzul pârâtei de a proceda la înmatricularea vehiculului numai condiționat de plata taxei de emisie prevăzute de Legea nr.9/2012 este unul nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit. i) din Legea nr.554/2004 dată fiind contrarietatea cu art.110 TFUE a normei legale de a cărei respectare s-a condiționat înmatricularea vehiculului pentru prima dată în România.

Potrivit principiului priorității dreptului comunitar prevăzut de 148 alin.

(2) și (4) din Constituția României și a principiilor consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal), judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare .

Întrucât instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită cu dobânda legală începând cu data plății acesteia și până la achitarea efectivă și integrală a sumei.

Având în vedere faptul că petitele formulate nu vizează acte emise de pârâta D.G.F.P M., iar suma ce se solicită a fi restituită nu a intrat în bugetul acesteia, ci al pârâtelor A.F.P. V. de S. și A.F. M., acțiunea se va respinge față de cea dintâi pârâtă.

În baza art. 274 C.pr.civ., pârâtele A.F.P. V. de S. și A.F. M. vor fi obligate la plata către reclamant a sumei de 393,30 lei - cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, taxa de timbru și timbrele judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile invocate de pârâta D.G.F.P. M. .

Admite acțiunea formulată de reclamantul T. V., domiciliat în comuna Moisei, satul Moisei, nr. 1561 B, jud. M., cu domiciliul procesual ales în B. M., str. V., nr. 59 A/21, jud. M. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. V. DE S. cu sediul în V. de S., str. 22 Decembrie nr. 15, jud. M. și A. F. PENTRU M. cu sediul în B.

, S. I. nr.294, corp A, sector 6 și în consecință:

Constată nelegalitatea încasării taxei pentru emisii poluante în sumă de

3.408 lei.

Anulează decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule emisă de A.F.P. V. de S. în luna noiembrie 2012 pe seama reclamantului pentru această sumă.

Obligă pârâtele A. F. P. V. de S. și A. F. pentru M. la restituirea către reclamant a sumei de 3.408 lei cu dobânda legală începând cu data plății acesteia și până la achitarea efectivă și integrală a sumei.

Respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei D. G. A F. P. M. cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, jud. M. .

Obligă pârâtele A. F. P. V. de S. și A. F. pentru M. la plata către reclamant a sumei de 393,30 lei - cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .

PREȘEDINTE GREFIER

C. B. A. D. N.

Red.C.B./T.red.A.D.N.

_ /2 ex.

Tribunalul Maramureș Cod operator 4204 Dosar nr._ MINUTĂ

HOTĂRĂȘTE: