Sentința civilă nr. 349/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 349/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul POP V. în contradictoriu cu pârât C. N. PENTRU C.
D., pârât S. DE A. M. ASSISTANCE SA, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 21 mai 2013 s-au înregistrat la dosarul cauzei note scrise formulate de pârâta SC M. Assistance SRL.
Curtea, verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin 1, art. 96 pct. 1 C.pr.civ., art. 20 din OG nr. 137/2000.
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 223 C.pr.civ., această manifestare de voință producând efectele prevăzute de art. 244 alin 4 C.pr.civ.
Constatând că prin întâmpinare au fost invocate o serie de excepții, Curtea va proceda la analizarea acestora, în conformitate cu prevederile art. 237 alin 2 pct. 1, art. 245, 246 alin 1, art. 247 alin 1 și art. 248 alin 1 C.pr.civ., constatând următoarele:
SC M. Assistance SRL, prin scriptul din 21 mai 2013 invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând că polița de asigurare a fost încheiată de AGA - sucursala Austria.
Curtea constată că reclamantul a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârât M. Assistance, fără vreo altă mențiune, că citația a fost emisă în acord cu manifestarea de voință a reclamantului la sediul procesual ales încă din fața C.N.C.D. și menținut în fața Curții, ca atare, procedura este legal îndeplinită cu entitatea care a emis polița de asigurare și care, conform susținerilor din întâmpinare, este M. Assistance International SA, care a și fost chemată în judecată ca pârâtă, și nu M. Assistance SRL.
Împrejurarea că citația a fost emisă pe numele pârâtei la sediul SC M. Assistance SRL nu se datorează faptul că această entitate ar fi fost chemată în judecată în calitate de pârât de către reclamant, ci faptului că pârâta M. Assistance International SA - AGA International SA - Sucursala pentru Austria a declarat că înțelege să își aleagă sediul la adresa care reprezintă și sediul SC M. Assistance R. SRL.
Ca atare, excepția lipsei calității procesuale pasive este lipsită de obiect.
Prin întâmpinarea formulată de C.N.C.D. se invocă excepția netimbrării acțiunii, excepție care va fi respinsă de curte, pentru următoarele considerente:
Curtea nu achiesează opiniei pârâtului, considerând că nu poate fi acceptată ideea că legiuitorul ar fi impus scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în fața instanțelor de drept comun, unde pretențiile sun taxate la valoare, și să nu fi aplicat aceeași unitate de măsură și pentru acțiunile în contencios administrativ, în condițiile în care taxa judiciară de timbru este fixă, de 4 lei, deci nu există nici o rațiune pentru care persoanelor care se adresează instanțelor de contencios administrativ să li se creeze o situație mai grea.
De altfel, se constată și că, reclamantul, prin petitele 2 și 3, formulează pretenții care ar putea intra și sub incidența prev. art. 27 din OG nr. 137/2000, petentul alegând să sesizeze această instanță conform prevederilor art. 123 alin 1 și 2, art. 30 alin 4 C.pr.civ. și art. 20 alin 3 din OG nr. 137/2000, astfel încât rațiunile pentru care legiuitorul a ales să adopte soluția scutirii de la plata taxelor de timbru sunt prezente cu atât mai mult în cauză.
Pentru aceleași considerente și întemeiat pe aceleași texte legale, va fi respinsă și excepția inadmisibilității în privința petitelor 2 și 3, invocate de către pârâtul CNCD, astfel de petite neputând fi considerate, de principiu, ca inadmisibile, fiind formulate în fața unei instanțe de judecată, într-o situație în care reclamantul se poate prevala de dispozițiile referitoare la prorogarea de competență.
Pe de altă parte, se constată că în privința unei eventuale excepții de necompetență materială, aceasta nu a fost invocată în condițiile art. 130 alin 2 C.pr.civ., apărarea pârâtului fiind axată pe ideea inadmisibilității. Ca atare, și excepția inadmisibilității va fi respinsă.
Referitor la fondul cauzei, se constată că nu s-au formulat cereri în probațiune. Documentația care a stat la baza emiterii deciziei și a semnării poliței de asigurare au fost comunicate instanței, din această perspectivă neimpunându-se acordarea unui alt termen de judecată, cauza putând fi soluționată la acest termen.
Ca atare, în baza art. 244 alin 1 și 4 C.pr.civ. și art. 392, 394 C.pr.civ., se declară închisă faza de cercetare a procesului și ulterior faza de dezbatere a
fondului, fiind reținută cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la_ de reclamantul POP V. în contradictoriu cu pârâții C. N. PENTRU C.
D. și M. ASSISTANCE INTERN. SA - AGA INTERN. SA (denumirea corectă a pârâtei de rând 2 fiind relevată prin întâmpinarea depusă la dosar), s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Hotărârii nr. 39/_ data de C. N. pentru C.
în dosarul nr. 536/2012 la petiția reclamantului nr. 6215/_ și să se constate existența unui act de discriminare la care este supus de către S. de asigurări M. ASSISTANCE și, în consecință, să se dispună măsurile legale față de această societate de asigurări, respectiv sancționarea acesteia conform legii
obligarea pârâtei M. ASSISTANCE la stornarea sumei de 1020 euro plătită de reclamant sau a echivalentului în lei a acestei sume la cursul BNR din ziua plății, pentru asigurarea unor servicii turistice de care nu a beneficiat.
obligarea pârâtei M. Assistance la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale în sumă de 5.000 lei, motivat de faptul că a refuzat nejustificat să
storneze banii, folosind pentru aceasta un procedeu discriminator și obligându-l pe reclamant să promoveze litigiul prezent la instanță.
În motivare s-a arătat că:
La data de_, reclamantul a făcut o sesizare la CNCD prin care a cerut să se constate actul de discriminare la care este supus de societatea de asigurări
M. Assistance R. cu privire la motivele invocate de aceasta la refuzul de a storna suma de 1020 euro, reprezentând c/v unor servicii turistice de care nu a beneficiat și pentru care a fost asigurat de pârâtă.
Prin hotărârea nr. 39/_, comunicată reclamantului prin e-mail la data de_, C. N. pentru C. D. (CNCD) a hotărât la pct. 1 admiterea excepției de necompetență materială invocată din oficiu privind obligarea societății de asigurări la stornarea sumei de 1020 euro, competența aparținând instanței de judecată iar la pct. 2 a hotărât ca aspectele sesizate nu intră sub incidența O.G. nr. 137/2000, interpretarea și aplicarea legilor fiind atributul instanțelor de judecată.
Această hotărâre o consideră neconformă cu normele de drept întrucât CNCD, ca autoritate autonomă specializată în problema discriminării, putea și trebuia să se pronunțe cu privire la caracterul discriminator sau nu al refuzului de stornare motivat de firma de asigurări.
La data de_ reclamantul a cumpărat de la Agenția de turism KA TOUR având sediul în B. M. Bd. B. nr. 15 /22 un pachet de servicii turistice respectiv petrecerea unui sejur de 7 zile în stațiunea austriacă Katschberg, în perioada 21-_, sejur pentru care a plătit 1020 euro și tot prin respectiva agenție de turism a încheiat o poliță de asigurare cu denumirea RO pachet de protecție de călătorie TRAVEL -2, valabilă 10 zile pentru cazuri de întrerupere sau anulare a călătoriei și asigurare de sănătate, asigurător fiind S. de asigurare M. ASSISTANCE.
La data încheierii poliței de asigurare cu nr. 10000856357/_, a comunicat agentului de turism faptul că suferă de o boală cronică necontagioasă respectiv boala Parkinson dar agentul de turism i-a spus că nu există vreun impediment și a emis polița de asigurare, fără a se fi încheiat și un contract de asigurare.
Menționează că în anul 2005 a fost operat la Viena la spitalul AKH unde i s-au introdus doi electrozi în nucleul subtalamic și i-a fost implantat un stimulator cu baterie sub claviculă, iar în anul 2009 acest stimulator, care avea bateria descărcată, i-a fost înlocuit.
La data de_ reclamantul a plecat cu soția spre stațiunea austriacă cu mașina, dar pe drum reclamantul s-a simțit rău, astfel că s-au oprit la spitalul AKH și l-au contactat pe prof.univ. dr. Francois Alesch- neurochirurg care în urma examinării reclamantului a constatat că bateria stimulatorului pe care-l avea implantat era complet descărcată și se impunea de urgență înlocuirea acestuia, fiind planificat și operat la data de_ .
A procedat la anunțarea evenimentului conform legii la societatea de asigurări care i-a comunicat documentele pe care trebuie să le prezinte pentru a fi despăgubit, respectiv să i se storneze suma plătită pentru serviciile turistice de care nu a beneficiat.
S. de asigurare M. Assistance R., după ce a depus documentele solicitate, i-a transmis la data de_ e-mailul prin care i-a comunicat că nu i se poate storna suma de 1020 euro întrucât nu există protecție prin asigurare, fiind în situația pct. 1/1.2.1 din Condițiile generale de asigurare " îmbolnăviri psihice sau boii ale sistemului nervos", recunoscând că a anunțat că este bolnav de Parkinson respectiv că "diagnosticul a fost cunoscut încă din anul 2009".
Așa cum a arătat mai sus, reclamantului i s-a încheiat numai polița de asigurare, fără a se încheia și un contract de asigurare care să stipuleze excluderea reclamantului de la stornarea sumei plătită pentru servicii turistice, de altfel, din moment ce reclamantul a declarat la încheierea poliței că este bolnav de Parkinson, nu mai avea rost să plătească prima de asigurare daca i se spunea că nu poate beneficia de asigurare.
Apreciază ca M. ASSISTANCE a comis față de reclamant un act discriminator motivând refuzul de stornare prin preexistenta unei boli cronice de natura neurologică înainte de întocmirea poliței de asigurare, fapta prevăzută de art. 2 alin 2 din OG nr.137 /2000 modificată, care prevede: "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, fața de alte persoane..."
Prin refuzul stornării banilor pe motiv de preexistentă a unei boli, s-a comis față de reclamant un act discriminator fiind încălcate prevederile art. 5 al Directivei 2000/78/CE iar dacă statul român nu a luat toate măsurile pentru abrogarea dispozițiilor legale care contravin principiului egalității de tratament (art. 15 din Directiva 2000/43 și art. 16 din Directiva 2000/78), revine în sarcina magistraților să asigure respectarea principiului nediscriminării.
Pârâții C. N. pentru C. D. și M. ASSISTANCE INTERN. SA - AGA INTERN. SA au depus întâmpinări,
prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că faptele reclamante de petent nu intră sub incidența OG nr. 137/2000. Pârâtul CNCD a înțeles să invoce și excepțiile netimbrării acțiunii, precum și a inadmisibilității capetelor de cerere nr. 2 și 3, care au fost respinse de către instanță, în acord cu cele consemnate în practicaua prezentei.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Conform susținerilor reclamantului, la data de_, a cumpărat de la Agenția de turism KA TOUR având sediul în B. M., un pachet de servicii turistice respectiv petrecerea unui sejur de 7 zile în stațiunea austriacă Katschberg, în perioada 21-_, sejur pentru care a plătit 1020 euro și tot prin respectiva agenție de turism a încheiat o poliță de asigurare cu denumirea RO pachet de protecție de călătorie TRAVEL -2, valabilă 10 zile pentru cazuri de întrerupere sau anulare a călătoriei și asigurare de sănătate, asigurător fiind S. de asigurare M. ASSISTANCE INTERN. SA.
Petentul relevă că a comunicat agentului de turism faptul că suferă de o boală cronică necontagioasă respectiv boala Parkinson, dar a fost că nu există vreun impediment și a emis polița de asigurare.Menționează că în anul 2005 a fost operat la Viena la spitalul AKH unde i s-au introdus doi electrozi în nucleul subtalamic și i-a fost implantat un stimulator cu baterie sub claviculă, iar în anul 2009 acest stimulator, care avea bateria descărcată, i-a fost înlocuit.
La data de_ reclamantul a plecat cu soția spre stațiunea austriacă cu mașina, dar pe drum reclamantul s-a simțit rău, astfel că s-au oprit la spitalul AKH și l-au contactat pe prof.univ. dr. Francois Alesch- neurochirurg care în urma examinării reclamantului a constatat că bateria stimulatorului pe care-l avea implantat era complet descărcată și se impunea de urgență înlocuirea acestuia, fiind planificat și operat la data de_ .
A procedat la anunțarea evenimentului conform legii la societatea de asigurări care i-a comunicat documentele pe care trebuie să le prezinte pentru a fi despăgubit, respectiv să i se storneze suma plătită pentru serviciile turistice de care nu a beneficiat, ulterior fiind anunțat însă despre refuzul plății despăgubirii, pe motivul incidenței unei clauze care exclude categoria asiguraților care suferă de boli ale sistemului nervos.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat CNCD, solicitând sancționarea societății de asigurare și stornarea sumei de 1020 euro.
În urma analizării întregii documentații aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D., prin hotărârea nr. 39/2013, a decis în sensul admiterii excepției de necompetență materială invocată din oficiu privind obligarea la stornarea sumei de 1020 de euro către petent, competența revenind instanței de judecată. Totodată, s-a apreciat că aspectele sesizate nu intră sub incidența O.G. 137/2000, republicată, interpretarea și aplicarea legilor sunt atributul suveran al instanțelor de judecată, dispunându-se clasarea/închiderea dosarului.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 39/_ emisă de C.N.C.D., obligarea pârâtei M. Assistance la stornarea sumei de 1020 euro, precum și la daune morale în sumă de 5.000 lei., apreciind că hotărârea dată este nelegală, aspectele sesizate intrând sub incidența prev. OG nr. 137/2000.
Curtea nu va achiesa poziției petentului, dispunând respingerea cererii, în contextul în care situația reclamată de petent reprezintă o problemă de interpretare și de aplicare a prevederilor contractuale dintre părți, iar nu una care să țină de câmpul de aplicare al actului normativ invocat în susținerea acțiunii. Pârâtul arată corect că prevederile O.G. 137/2000 privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, nu sunt incidente cauzei supuse soluționării, în sensul că aspectele sesizate nu pot constitui fapte de discriminare, iar aspectele invocate în petiție, legate de modalitatea de interpretare și aplicare a unui contract, sunt unele care țin de atributul suveran al instanței de judecată de drept comun.
În acest sens, relevantă este trimiterea pe care pârâtul o face la cele statuate de către ÎCCJ, conform cărora: "O.G. 137/2000 analizează fapte de discriminare care prin criteriile mai sus anunțate se diferențiază de fapte care sunt de natură să producă aceleași consecințe, dar intră sub incidența altor acte normative"; (Decizia nr. 1530 din 10 martie 2009).
Din această perspectivă, se reține că discriminarea reprezintă o diferențiere bazată pe un criteriu care atinge un drept fără să existe o justificare obiectivă.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniu, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă". Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (ex.: Fredin împotriva Suediei,
18 februarie 1991; Hoffman împotriva Austriei, 23 iunie 1993, Spadea și Scalambrino împotriva Italiei, 28 septembrie 1995, Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, 22 octombrie 1996).
În hotărârea dată în cazul Thlimmenos împotriva Greciei din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".
Conform Curții Constituționale a României, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii sociale determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește tratamentul acestora, fără ca prin această soluție să se incalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate.
"Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări." (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 a Curții Constituționale).
În concluzie, există o diferențiere dacă persoanele aflate în situații similare sunt tratate în mod diferențiat, sau dacă persoane aflate în situații diferite sunt tratate în mod identic.
Potrivit art. 2, alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "(…) prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV ori apartenența la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice";.
Conform alin. 3 al aceluiași text legal: "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.";
Privind justificarea obiectivă, prin jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că justificarea obiectivă și rezonabilă trebuie să urmărească un scop legitim, și măsura aplicată trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit; în cazul tratamentului diferit bazat pe rasă, culoare sau origine etnică noțiunea de justificare obiectivă și rezonabilă trebuie interpretată într-o manieră cât se poate de strictă (D.H. și alții impotriva Cehiei, 13 noiembrie 2007, Sampanis și alții împotriva Greciei, 5 iunie 2008).
În analiza scopului legitim, trebuie analizat existența acestui scop raportat la dreptul atins prin diferențiere (spre exemplu, conform Convenției europene a drepturilor omului, libertatea de exprimare poate fi restrâns pentru următoarele scopuri legitime: pentru securitatea națională, integritatea teritorială, siguranța publică, apărarea ordinii, prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, moralei, reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale, pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești).
În analiza metodei adecvate și necesare, trebuie stabilit dacă, prin metoda aleasă, se atinge scopul dorit, și dacă există sau nu alte metode prin care scopul poate fi atins, fără a crea o situație de diferențiere.
În domeniul discriminării, sarcina probei este împărțită între petent și reclamat (O.G. nr. 137/2000, art. 20 alin. 6: "Persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare"; împărțirea sarcinii probei este un principiu aplicat ferm în domeniul discriminării de Curtea Europeană de Justiție (ex.: Vasiliki Nikoloudi împotriva Organismos Tilepikoinonion Ellados AE, 10 martie 2005, Regina impotriva Secretary of State
for Employment, ex parte Nico/e Seymour-Smith și L. Perez, 9 februarie 1999,
B. F. Cadman impotriva Health & Safety Executive, 3 octombrie 2006, Centrum voor gelijkheid van kansen en voor racismebestrijding impotriva Firma Feryn NV, 10 iulie 2008, Jamstalldhetsombudsmannen împotriva Orebro lans landsting, 30 martie 2000).
Acest principiu este aplicat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului: "în această materie [a discriminării] se aplică inversarea sarcinii probei, astfel dacă un aplicant arată existența unui tratament diferențiat, Guvernul are obligația de a demonstra că această diferențiere de tratament este justificat obiectiv" (D.H. și alții împotriva Cehiei, 13 noiembrie 2007, Sampanis și alții impotriva Greciei, 5 iunie 2008); "privind existența elementelor susceptibile de a constitui probe pentru a transfera sarcina probei către stat, nu există impedimente procedurale în a admite probe sau formule predefinite aplicabile în aprecierea acestora; o astfel de concluzie este sprijinită de evaluarea liberă a probelor, inclusiv un astfel de raționament decurge din faptele și observațiile părților contractante; probele pot decurge din coexistența a unor indicii ori prezumții suficient de puternice, precise și concordante; în plus, nivelul convingerii necesare pentru a ajunge la o concluzie particulară și, referitor la acesta, privind distribuirea sarcinii probei este legat intrinsec de specificitatea faptelor, natura susținerilor și dreptului invocat" (D.H. și alții impotriva Cehiei, 13 noiembrie 2007, Sampanis și alții impotriva Greciei, 5 iunie 2008).
Plecând de la aceste linii directoare, Curtea constată, pe de o parte, că în speță nu se pune problema aplicării unor măsuri diferite pentru persoane aflate în situații similare, dacă se pornește de la premisa că termenul de comparație ar fi reprezentat de persoanele care nu suferă de boli ale sistemului nervos.
În plus, chiar dacă nu ar fi așa, cel puțin în limitele fixate de OG nr. 137/2000, pare să existe o justificare obiectivă și rezonabilă pentru aplicarea tratamentului alegat de petent, acesta regăsindu-se în stabilirea unor clauze contractuale, care exclud anumite persoane de la posibilitatea încasării sumei asigurate. Or, în lipsa unor demersuri prin care reclamantul să pună în discuție valabilitatea unor asemenea stipulații contractuale, atât cu titlu general, cât și prin raportare la situația sa specifică, sau împrejurarea că nu ar fi consimțit în mod expres la o astfel de clauză, teza discriminării nu se susține.
Curtea constată și că, în practica societăților de asigurare, excluderile convenționale sunt admise și ele constituie principalul mijloc de configurare detaliată a riscurilor asigurate. Indiferent de metoda aleasă de părți pentru stabilirea întinderii garanției ("toate riscurile", mai puțin cele excluse, respectiv
"numai riscurile specificate") excluderile directe sunt limitativ prevăzute în contract, interpretarea lor fiind restrictivă. În doctrină, un exemplu în acest sens este oferit chiar prin trimitere la unele contracte în care consecințele (decesul, invaliditatea etc.) bolilor sau infirmităților preexistente la data intrării în vigoare a asigurării nu sunt acoperite.
Deși este adevărat că există în doctrină discuții pe marginea valabilității clauzelor de excludere convențională, din perspectiva necesității existenței unui anumit formalism informativ, de remarcat este că legiuitorul român nu s-a atașat formalismului impus în dreptul francez și clauzele de excludere din condițiile de asigurare practicate în R. sunt în principiu valabile, prin jocul libertății contractuale și al disponibilității părților.
Trebuie spus și că este de esența contractului de asigurare împrejurarea că riscul trebuie să aibă un caracter întâmplător, survenirea lui fiind independentă de voința părților, iar incertitudinea presupune ca nici una dintre părți să nu știe dacă se va produce și când se va produce evenimentul asigurat.
Nu există însă incertitudine absolut obiectivă, care să exceadă complet sferei de acțiune a părților. In acest context se folosește noțiunea de risc subiectiv, în care sunt incluse conjuncturile care depind de însușirile individuale, spirituale și de caracter ale persoanelor asigurate, care pot influența producerea evenimentului asigurat, fie datorită neglijenței sau nepriceperii, fie pentru a obține un avantaj care nu este inclus în conținutul juridic al unui contract aleatoriu de asigurare.
Or, limitarea riscului subiectiv se realizează prin lege (în baza funcționării principiului indemnitar, principiului interesului asigurabil și principiului subrogației), prin clauze contractuale limitative de răspundere a asigurătorului, prin invocarea sancțiunilor legale și contractuale aplicabile situațiilor de subasigurare, supraasigurare etc.
Luând act de aceste repere și revenind la datele speței, Curtea constată că reclamantul nu a făcut dovada prin documentele prezentate, că tratamentul ce i- a fost aplicat de către asigurător intră sub incidența prev. art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, republicată.
În acest context, de amintit este și că pârâta de rând II relevă prin întâmpinare că în formularul de constatare a daunei nr. AZ 2012/1015900 din_, depus de către reclamantul POP V., acesta declara ca "sufăr de boala Parkinson, fiindu-mi implantat un stimulator neurocerebral din anul 2009", fapt ce demonstrează, fără putința de tăgadă, că nu este vorba despre una din cele patru situații în care se activează obligația asumată de asigurător, o altă abordare putând să intre în conflict cu caracterul aleatoriu al contractului de asigurare.
La dosarul cauzei au fost depuse și condițiile generale aplicate de pârâtă în cazul asigurărilor de călătorie, în cadrul cărora se specifică că sunt acoperite doar riscurile decurgând din anularea călătoriei din cauza unor evenimente neprevăzute clar și limitativ expuse (îmbolnăvire gravă bruscă, concediere, etc.). Totodată, în conformitate cu prevederile pct.1/1.2.1. din Condițiile Generale de Asigurare, nu exista protecție prin asigurare pentru evenimentele care au legătura cu "1.2.1 imbolnaviri psihice sau boli ale sistemului nervos"; (f. 37-38).
Or, implantarea dispozitivului "stimulator neurocerebral" face parte din terapia bolii Parkinson. Conform Clasificării Internationale si Statistice a Bolilor si Problemelor de Sănătate înrudite, diagnosticul menționat anterior se regăsește la Capitolul "Boli ale sistemului nervos G00-G99", boala neasigurata.
Așa fiind, petentul, în calitate de asigurat, nu a fost discriminat si nici tratat diferit prin decizia luata de către asigurător, ci doar a fost anunțat ca evenimentul invocat nu prezintă caracteristicile unui risc asigurat, așa cum este specificat in Condițiile Generale de Asigurare, situația sa intrând în categoria excluderilor.
Important de subliniat este și că pârâta arată corect că nu exista interdicții de asigurare a unor tipuri de persoane, ci, de principiu, orice categorie de persoane poate încheia o poliță de asigurare, dar în derularea raporturilor contractuale astfel născute trebuie avute în vedere condițiile generale de asigurare. In cazul in care reclamantul s-ar fi aflat intr-unul din cele 4 evenimente asigurate (imbolnavire gravă bruscă, accident, deces; concediere neașteptata de către angajator; furturi prin spargere ce influențează grav proprietatea persoanei asigurate; primirea unei citații la tribunal la un termen stabilit in perioada călătoriei), ar fi fost tratat ca orice alt asigurat, în caz de anulare a călătoriei.
Din această perspectivă, nu se poate admite teza avansată de petent conform căreia, dată fiind situația sa, ar fi fost lipsită de orice efect încheierea
poliței, el putând beneficia de asigurarea încheiata, la fel ca oricare alt asigurat, în cazul unuia din cele 4 evenimente asigurate, care să nu fi fost legate de condiția sa preexistentă.
Așa fiind, în baza prev. art. 20 alin. 9 din OG nr. 137/2000, art. 1,8 din LCA, cererea reclamantului va fi respinsă, luându-se act de faptul că, urmare a constatării caracterului nefondat al petitului principal și a constatării inexistenței vreunui act de discriminare, se impun a fi respinse și pretențiile accesorii.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul POP V., CNP 1., cu domiciliul în B. -M., str. 9 Mai, nr. 18A, jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâții C. N. PENTRU C. D., cu sediul în B., P. V. M., nr. 1-3, sector 1 și M. ASSISTANCE INTERN. SA - AGA INTERN. SA, înregistrată la Tribunalul Comercial din Viena-Registrul Comerțului FN 1. v nr. TVA ATU 15366609, cod de identificare bancară 12000, Iban AT_ 4500 SWIFT BKAUATWW, cu sediul procesual ales în B., C. F., nr. 169, corp P1, etaj 2, camera 2, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs la Curtea de Apel Cluj în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. B. A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
5 ex./_
