Sentința civilă nr. 3528/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3528
Ședința publică din 27 august 2013
Completul compus din:
Președinte: P. R. M., judecător Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul S. Ș. T.
, cu domiciliul Z., str. P. D., nr. 20, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. Z.
, cu sediul în Z., str. P. I. M., nr. 15, Județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul reclamantului av. Crihan Tudor, cu împuternicire avocațială la dosar, fila 3, lipsă fiind reclamantul și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată iar părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.411 alin.2 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. art.131 Cod procedură civilă, constată că potrivit prev. art.95 Cod procedură civilă raportat la art.10 din Legea nr.554/2004 este competent general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
La solicitarea instanței, reprezentantul reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța învederează reprezentantului reclamantului faptul că pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție pe care o pune în discuție.
Reprezentantul reclamantului, av. Tudor Crihan solicită instanței respingerea excepției invocate, susținând că dreptul la acțiune nu se poate susține decât dacă s-a născut în momentul achitării taxei pe poluare și nici măcar la începutul anului ulterior achitării acestei taxe, întrucât nu era previzibil la acel
moment, că aceste taxe au fost percepute în mod nelegal de Statul Român. A devenit cert că aceste taxe au fost preluate în mod nelegal în cursul anului 2010 și mai ales în anul 2011, când a intervenit hotărârea Curții Europene de Justiție, iar la acel moment toate instanțele s-au radiat punctului de vedere al Curții Europene de Justiție și au admis astfel de cereri. Pentru toate aceste motive solicită respingerea excepției, iar pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în baza dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea sa, reclamantul a chemat în judecată pârâta A. F. P.
Z. solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3201 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data plății până la restituirea efectivă. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism înmatriculat prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România o taxă de primă înamtriculare, taxă pe care o consideră nelegală.
Referindu-se la nelegalitatea perceperii acestei taxe, reclamantul invocă și dezvoltă pe larg aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminatoriu al taxei speciale de poluare.
Pârâta Direcția Generală a F. P. Sălaj a depus întâmpinare invocând pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune.
În considerente se arată că cererea este prescrisă întrucât reclamantul nu a respectat termenul de 5 ani de la data la care a luat naștere dreptul său de a solicita compensarea sau restituirea.
Nici pe fond cererea nu este întemeiată.
Astfel art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, are următorul cuprins:"; Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență";.
Prin art. I din Legea 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, s-a introdus în Codul fiscal cap. II 1" Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule ", cu art. 2141- 2143.
Prin chiar art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 se redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă și din prevederile art. 4 și art. 14 alin. 2 din aceeași ordonanță de urgență, stabilind ca obiectul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România.
Curtea Constituțională a reținut că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să-și recupereze suma plătită în plus, normă care, de altfel, îi este și favorabilă.
Dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 au fost ulterior abrogate, pe data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008,
respectiv la data de 1 iulie 2008, după ce acest act normativ fusese publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Prin acest din urmă act normativ s-a decis restituirea integrală a taxei speciale pentr autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, legiuitorul roman însușindu-și notificările Comisiei Europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, mai précis cu dispozițiile art. 90 par.1 din Tratatul C.E. Concomitent și corelat cu adoptarea acestei soluții legislative, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 s-a introdus o nouă taxă denumită taxa pe poluare pentru autovehicule constituită ca venit la bugetul Fondului pentru Mediu.
Totodată pentru stingerea obligațiilor ce reveneau organului fiscal, pe de o parte, născute din faptul încasării taxei speciale, găsită incompatibilă cu prevederile Tratatului C.E. și a obligației de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, datorată de contribuabil, cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, pe de altă parte, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii,dispunând, prin art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, și cunatumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie, pe baza procedurii stabilite prin Normele Metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 686/2008.
Întrucât această ordonanță de urgență a fost adoptată mai înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată în mod irevocabil, iar prin prevederile ei legiuitorul a înțeles să stingă prin restituirea sumelor încasate toate litigiile născute din încălcarea Tratatului C.E., în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2007 și data de 30 iunie 2008, ce corespunde timpului în care art. 2141- 2143Cod fiscal au fost în vigoare au produs efecte juridice, considerăm că soluția compensării, este în concordanță cu dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât, conform infogramei nr. 5899/_, a Reprezentantei Permanenete a României pe lângă U.E., Comisia a apreciat că normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare.
Soluționând cu prioritate asupra excepției prescripției invocată în cauză, în temeiul art. 245 și următoarele Cod procedură civilă instanța constată că este întemeiată și o va admite cu următoarele motive:
Conform prevederilor art. 135 din O.G. 92/2003 și Cod procedură fiscală, " dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termenul general de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire";.
În prezenta cauză, taxa a fost achitată la data de_ . Termenul în care partea solicită restituirea acesteia se calculează începând cu luna ianuarie 2008 până în luna decembrie 2012.
Ori prezenta acțiune a fost formulată abia în_, peste termenul de prescripție de 5 ani.
Pe cale de consecință acțiunea urmează a fi respinsă. Pentru aceste motive,
În numele Legii HOTĂRĂȘTE
Admite excepția invocată de pârâta D.G.F.P. Sălaj și pe cale de consecință respinge ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamantul S.
S. T., cu domiciliul în Z., str. P. D., nr. 20, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z., privind restituirea taxei de primă înmatriculare de 3.201 lei și a dobânzii aferente.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 august 2013.
Președinte, Grefier,
P. R. M. A. L.
Red. P.R.M./_
Dact. A.L./_ / 4 ex.
