Sentința civilă nr. 379/2013. Contencios. Obligația de a face

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

Dosar nr._ R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr. 379/2013 Ședința publică de la 28 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul B. D. N. în contradictoriu cu pârât GUVERNUL ROMÂNIEI, pârât P. - M. AL R. - V. P. V., pârât S. G.

AL G. R., pârât M. A. I., pârât I. P. J. M.

, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul B. D.

N. personal, lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că acțiunea este legal timbrată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 165 C.pr.civ.

În considerarea prevederilor art. 137 alin 1 C.pr.civ., Curtea declară deschisă etapa cercetării judecătorești.

Referitor la estimarea duratei procesului, solicită reclamantului să se pronunțe cu privire la acest aspect.

Reclamantul arată că din punctul său de vedere, cauza ar putea fi soluționată al termenul de azi.

Curtea, estimează durata soluționării procesului la un termen de judecată.

În temeiul art. 244 alin 2 C.pr.civ., Curtea unește cu fondul excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinările depuse la dosar.

În conformitate cu dispozițiile art. 244 C.pr.civ., declară închisă etapa cercetării procesului și acordă cuvântul în susținerea acțiunii, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și apreciind că această manifestare de voință constituie un acord ca dezbaterea fondului să se facă după terminarea etapei de cercetare a procesului.

Reclamantul susține acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată în scris, solicitând admiterea acesteia și respingerea excepțiilor invocate de pârâți, conform argumentelor expuse prin răspunsul la întâmpinare.

Curtea reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr.de mai sus, reclamantul B. D. N. a chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, P. -M. AL R., S. G. AL G. R., M. A.

I., I. P. JUDEȚUL M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâților de rândul 1, 2 și 3 să facă toate demersurile necesare pentru a-l numi în funcția publică de Subprefect al județului M. sau într-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici; obligarea pârâtelor de rândul 4 și 5 să-i achite drepturile salariale cuvenite începînd cu data de_ la zi respectiv până la numirea în funcția publică de Subprefect al județului M. sau într-o funcția publică similară corespunzătoare categoriei înalților funcținari publici; cu cheltuieli de judecată.

În motivele acțiunii se arată că în data de 28 septembrie 2009 a susținut concursul național pentru ocuparea funcției publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de subprefect al județului M. și a fost declarat admis. Până la data în speță exercita cu caracter temporar această funcție publică.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 484 din_ s-a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar de către reclamant a funcției publice de subprefect al județului M. . De la data publicării acestei hotărâri în Monitorul Oficial și până în prezent nu a fost numit într-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, așa cum era normal și legal să se procedeze.

Învederează instanței că sentința civilă nr. 2976 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamantul Banță V. și de Agenția Națioală a Funcționarilor P. i împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, prin care se solicita anularea Concursului din data de 28 și 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, pentru mai multe funcții de prefect și subprefect, inclusiv pentru funcția de suprefect al județului M. .

Menționează că Hotărârea Curții de Apel B. a rămas irevocabilă la data de 19 aprilie 2012, prin decizia civilă nr. 1985 pronunțată de Î. Curte de Casție si Justiție — Secția de Contencios administrativ si fiscal în dosarul nr._ . Prin această hotărâre judecătorească s-au respins recursurile declarate de Banță

V. și Agenția Națională a Funcționarilor P. i împotriva sentinței civile nr. 2976 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel B., ca nefondate.

Ca urmare, nu exista și nici nu există vreun impediment legal ca pârâții de rândul 1, 2 și 3 să fi dat curs favorabil cererii sale.

In acest sens, prin adresa din data de 20 septembrie 2012, primită de pârâtul de rândul 3 în data de_, a solicitat să facă toate demersurile necesare pentru a fi numit în funcția publică de Subprefect al județului M. sau într-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici.

Întrucât nu a primit niciun răspuns a formulat, în data de_, o altă adresa cu aceleași solicitări.

Menționează că despre obligația de a-l numi, pe reclamant și pe ceilalți candidați declarați admiși, în funcțiile publice pentru care s-au promovat concursul din data de 28 și 29 septembrie 2009 au fost înștiințați pârâții și de Agenția Națională a Funcționarilor P. i, dar nu s-a efectuat vreun demers concret până în prezent.

Poziția pârâților de rândul 1, 2 și 3 este constantă în toate spețele similare.

Se consideră că prevederile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv " persoanele care au promovat concursul național prevăzut la

alin. 1 pot fi numite în funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici" nu ar avea caracter obligatoriu pentru persoanele și instituțiile care au competența legală de numire în funcția publică.

Art. 92 al. 1¹din Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres că "exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, se realizează, în mod excepțional, la propunerea justificată a conducătorului autorității sau instituției publice în al cărui stat de funcții există funcția publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă, de către funcționarii publici sau, după caz, de funcționarii publici cu statut special care îndeplinesc cerințele prevăzute la al. 1, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor P. i".

Întrucât potrivit art. 19 alin. 1 lit. b, coroborat cu art. 12 lit. f din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, numirea în funcția publică de inspector guvernamental se face de P. -ministru, s-a impus și chemarea acestuia în judecată.

Solicită, totodată, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele de rândul 4 și 5 să-i achite și drepturile salariate cuvenite începînd cu data de_ la zi, respectiv până la numirea în funcția publică de Subprefect al județului M. sau într-o funcția publică similară corespunzătoare categoriei înalților funcținari publici, având în vedere culpa exclusivă a pârâților în neindeplinirea unor obligații legale, precum și prejudiciul suferit de subsemnatul ca urmare a refuzului acestora de a efectua demersurile aferente prin împiedicarea exercitării atribuțiilor de serviciu.

Având în vedere că calitatea de angajator al reclamantului pentru plata drepturilor salariate aferente funcției publice de Subprefect al județului M. o are I. P. județul M., iar ordonator principal de credite este M.

A. I., se impune și chemarea lor în judecată, pentru ca hotărârea ce o veți pronunța să le fie opozabilă.

În drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 27 alin 1 lit. a și b și alin. 2, art. 45 din H.G. nr. 341/2007, art. 18 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată, art. 8 alin. 11, art.10 alin.1 și 3, art. 11 alin. 2, art. 18 alin. 1 și 3 din Legea nr. 544/2004 cu modificările și completările ulterioare,Codul Muncii.

S. G. al G., prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată

Potrivit principiului disponibilității, partea reclamantă a invocat ca temei de drept al cererii deduse judecății dispozițiile Legii nr.554/2004, modificată și completată. Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art.8 din legea menționată.

Astfel, în conformitate cu art.8 alin.l din Legea nr.554/2004s persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei și eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al sau recunoscut de lege, prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

În speța de față, partea reclamantă a invocat, în esență, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri de emitere în temeiul art.12 din Legea nr. 188/1999 a unui act administrativ individual (în principal, hotărâre de Guvern, iar în subsidiar, Decizie a P. ui-ministru) prin care să fie numit, fie în funcția publică

de subprefect al J. M., fie într-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici.

Prin urmare, obiectul principal al cererii deduse judecății îl constituia refuzul nejustificat al autorității, având semnificația stabilită prin art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004, modificată și completată, fiind circumscris indiscutabil celei de-a doua ipoteze a textului art.8 din același act normativ, potrivit cărora "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nețustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

În acest context apreciază că, art.11 alin.l din Legea nr.554/2004 prevede termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ și momentul de la care acesta începe să curgă.

Astfel, legiuitorul a stabilit că "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii".

Pentru a se evita posibilitatea unor interpretări contradictorii asupra naturii juridice a termenului de 6 luni, prin art.11 alin.5 s-a stipulat în mod expres că termenul stabilit la alin.l este un termen de prescripție, după expirarea căruia nu se mai poate cere anularea unui act administrativ ilegal și nici obligarea unei autorități administrative de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Problema în litigiu este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție stabilit imperativ de legiuitor, înăuntrul căruia se poate cere instanțelor specializate de contencios administrativ obligarea autorităților administrative de a-i rezolva părților reclamante cererea referitoare la un eventual drept recunoscut de lege.

Sub acest aspect, din analiza actelor dosarului și susținerilor părții reclamante, reiese că cererea prin care a solicitat emiterea în temeiul art.12 din Legea nr.188/1999 a unui act administrativ individual prin care să fie numit într-o funcție publică a fost depusă și înregistrată la Registratura G. ă a S. ui G. al G. sub nr.14652/_, aspect confirmat și de datele înscrise în tichetul de recomandată al Poștei Române.

Întrucât pretențiile reclamantului nu se încadrau printre atribuțiile și competențele proprii ale S. ui G. al G., astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile HG nr.405/2007, instituția sesizată a transmis această cerere spre competentă analiză și soluționare către Agenția Națională a Funcționarilor P. i, dar și la Ministerul Administrației și Internelor.

Prin urmare, față de susținerile reclamantului privind lipsa vreunui răspuns al autorităților competente la cererea de numire în funcție publică, în analiza excepției tardivității instanța urmează a se raporta la data expirării termenului legal de soluționare a petiției.

In considerarea dreptului invocat prin cererea dedusă judecății, partea reclamantă a inițiat demersuri prin care a solicitat emiterea în condițiile art.12 din Legea nr.188/1999 a unui act administrativ individual prin care să fie numit într-o funcție publică, așa încât termenul de prescripție prevăzut de art.ll din Legea nr.554/2004 urmează a fi calculat în raport cu data depunerii și

înregistrării cererii Ia Registratura G. ă a S. ui G. al G. sub nr.14652/_ .

1.Din această perspectivă, indiferent dacă se raportează la data înregistrării cererii la S. G. al G. sau la data expirării termenului legal de soluționare a cererii de către Agenția Națională a Funcționarilor P. i, respectiv Ministerul Administrației și Internelor, dreptul părții reclamante de a sesiza instanța de contencios administrativ a fost exercitat după împlinirea termenului de prescripție prevăzut imperativ de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, modificată și completată.

Împrejurarea că a mai fost formulată încă o cerere cu același obiect nu este de natură a înlătura incidența excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât chiar dacă ar fi avut așteptări legitime în sensul rezolvării favorabile a cererii sale, reclamantul a depășit termenul imperativ prevăzut de art. 11 din Legea nr.554/2004, neexistând nici un temei legal pentru a considera că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată în termen.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea excepția și să respingeți cererea ca fiind tardiv formulată

2.În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a părții reclamante, arată că Legea nr.554/2004 condiționează, prin prevederile art.l, admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ în primul rând de vătămarea unui drept sau interes legitim al părții reclamante.

Prin urmare, instanța de contencios administrativ este ținută a verifica și îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii, referitoare Ia existența dreptului sau a interesului legitim pe care autoritatea publică chemată în judecată avea obligația să îl respecte și, eventual să îl realizeze în favoarea reclamantului.

De asemenea, în doctrină și în practica judecătorească s-a statuat, în mod constant, că acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată numai în scopul apărării unor drepturi si a unor interese legitime, si nicidecum a unor simple vocații.

In speță, solicită a se constata că însăși partea reclamantă susține în motivarea acțiunii deduse judecății că a exercitat temporar funcția publică de subprefect al județului M., iar numirea temporară a încetat prin HG nr.687/2010, act administrativ necontestat și care nu este suspus controlului de legalitate în prezenta cauză.

Prin urmare, este evident că reclamantul nu este titularul unui drept subiectiv pe care să îl opună autorităților pârâte, și nici al vreunui interes legitim (care presupune conformitatea cu legea), având cel mult o vocație eventuală, care nu este, însă, materializată și nu poate să îi justifice legitimitatea procesuală activă în cauza dedusă judecății.

Insă, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materia contenciosului administrativ, această vocație teoretică, abstractă, nu se poate bucura de protecția juridică aLegiinr.554/2004.

Așa cum se arată chiar în motivarea acțiunii, încetarea exercitării funcției publice de subprefect al județului M. s-a dispus prin H.G. nr.687/2010, deoarece reclamantul a fost numit și a exercitat temporar această funcție, nefiind definitivat pe post, neavând calitatea de înalt funcționar public conform H.G, nr.341/2007.

In aceste condiții, așa cum s-a reținut și de către instanța supremă într-o speță similară, "nu se poate reține că este titularul funcției publice de prefect, prin promovarea concursului organizat ia sfârșitul lunii septembrie 2009 la A.N.F.P., acest fapt acordându-i doar vocația și nu un drept de a ocupa funcția

publică menționata și că ar face parte din categoria înalților funcționari public considerente perfect valabile și în speța dedusă judecății.

De asemenea, tot instanța supremă a apreciat într-o altă cauză asemănătoare că reclamantul "nu a dobândit astfel, un drept subiectiv pentru definitivarea sa pe postul de subprefect și pe cale de consecință, nu poate pretinde nici încălcarea unui interes legitim spre a cărei realizare tinde".

În aceeași decizie se mai arată "în absența dreptului subiectiv și a interesului legitim nu există vătămare, condiție esențială de exercitare a acțiunii judiciare în contencios administrativ".

Prin urmare, în speța dedusă judecății, reclamantul nu își justifică, în raport cu dispozițiile art.52 din Constituția R. și cele ale Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, calitatea procesuală activă, deoarece nu face dovada dreptului existent, prevăzut de lege și care să fi fost vătămat de autoritățile pârâte.

In acest context, vă rugăm să observați că partea reclamantă confundă și induce confuzie asupra temeiului legal real al dreptului reclamat, exercitându-și, în opinia noastră, drepturile procesuale în opoziție cu buna credință.

In concluzie, pentru motivele arătate, solicită admiterea excepției și să respingeți acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui
G. al G., arată că față de cererile privind emiterea unei hotărâri de Guvern prin care reclamantul să fie numit în funcția publică de subprefect al județului M., respectiv de emitere a unei Decizii de către P. ui M. pentru numire în funcția de inspector guvernamental invocă, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a S. ui G. al G. .
Potrivit prevederilor HG nr.405/2007, atribuțiile și competențele S. ui G. al G. nu corespund pretențiilor reclamantului formulate prin cererea înregistrată la Registratura G. ă sub nr. 14652/_ și reiterate prin acțiunea dedusă judecății.
In raport cu obiectul principal al cererii, reclamantul poate obține recunoașterea drepturilor sale doar în contradictoriu cu autoritățile abilitate să propună, respectiv să emită actul administrativ solicitat în condițiile art.12 lit.e) coroborat cu art.19 alin.l lit.a) din Legea nr.188/1999, precum și art.18 și art.33 alin.l litx) din HG nr.341/2007, respectiv M. A.
I. (continuator al M. ui Administrației și I. lor) și Guvernul României la propunerea Comisei de concurs.
Pentru aceste considerente, S. G. al G. a transmis cererile reclamantului spre competentă analiză și soluționare către Agenția Națională a Funcționarilor P. i, dar și la Ministerul Administrației și Internelor.
Pe fondul cererii de obligare a G. R. Ia emiterea unei hotărâri de numire în funcția de subprefect al J. M. urmare a promovării concursului din data de_, solicită respingerea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Învederează instanței faptul că, această solicitare a reclamantului apare ca fiind neîntemeiată deoarece în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art.18 alin.l din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național _" iar, potrivit alin.(2) al aceluiași articol, "persoanele care au promovat concursul național prevăzut la

alin.(l) pot fi numite în funcțiile publice corespunzătore categoriei înalților funcționari publici". Mai mult decât atât, aplicabile în speța de față sunt și dispozițiile art.18 alin.(l) lit.f) din Hotărârea G. nr.341/2007 privind intrarea

în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, referitoare la atribuțiile Comisiei de concurs pentru recrutarea înalților funcționari publici care "formulează propunerea de numire a candidatului declarat admis, pe care o transmite, prin secretariatul comisiei, persoanei care are competența legală de numire în funcția publică ".

Astfel, din coroborarea prevederilor legale sus menționate, precum și având în vedere dispozițiile art.40 alin.(l) din Regulamentul nr.l privind organizarea și desfășurarea concursului pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici, rezultă că propunerea de numire a candidatului declarat admis la concursul național organizat în vederea ocupării unei funcții corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici nu are un caracter obligatoriu pentru persoana care are competența legală de numire în funcția publică.

Dispozițiile alin.(2) al art.18 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare nu au un caracter imperativ, lăsând decizia de numire în funcția publică la aprecierea persoanei stabilite prin lege.

Sunt nefondate susținerile reclamantului privind obligația autorităților pârâte de emitere a vreunui act de numire a acestuia pentru o funcție corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici atât timp cât, prin actele normative aplicabile în domeniul funcției publice, legiuitorul nu a impus dispoziții cu caracter imperativ în acest domeniu, astfel încât încălcarea lor nu impune nici o sancțiune în cazul în care nu se dă curs propunerii de numire în

funcția publică, situații juridice care, conform dreptului comun, sunt de strictă interpretare și aplicare.

Normele cu caracter imperativ stabilesc categoric cerința ca subiectul de drept să aibă numai o anumită conduită, expres prevăzută și care constă, fie în îndeplinirea obligației menționate de către actul normativ, fie în abținerea de la săvârșirea unor fapte ce sunt interzise. Actele juridice încheiate cu încălcarea normelor legale imperative sunt lovite de nulitate absolută. Spre deosebire de reglementarea imperativă, reglementarea denumita dispozitivă Iasă la latitudinea subiectelor de drept posibilitatea de a hotărî asupra unei anumite atitudini juridice, de a-și alege o anumită conduită de urmat, fiind totodată lipsite de un element structural, respectiv, sancțiunea, astfel încât, atunci când subiecții cărora li se adresează nu vor adopta conduita precizată, aceștia nu sunt sancționați.

In general, pentru redactarea dispozițiilor permisive, legiuitorul folosește expresii ca: "poate", "sunt în drept" etc, situație regăsită și în cauza de față prin redactarea prevederilor art.18 alin.(l) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național _" iar, potrivit alin.(2) al aceluiași articol, "persoanele care au promovat concursul național prevăzut la alin.(l) pot fi numite în funcțiile publice corespunzătore categoriei înalților funcționari publici".

Trebuie remarcat că prin HG nr.687/2010 executivul a dispus încetarea exercitării funcției publice de subprefect al județului M. de către reclamant, în condițiile art.19 alin, 1 lit.a) și art.92 din Legea nr. 188/1999 republicată, măsură ce nu a fost contestată.

Ulterior, reclamantul a formulat o cerere adresată S. ui G. al G. prin care a solicitat, ca în baza art.45 din HG nr.341/2007, să fie numit, în principal, în funcția publică de subprefect al J. M., iar în subsidiar, într- o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici.

Însă, art.45 din HG nr.341/2007 prevede că înalții funcționari publici au dreptul de a solicita, în condițiile legii și ale prezentei hotărâri, modificarea raporturilor de serviciu.

Din conținutul art.45 din HG nr.341/2007 rezultă că au dreptul de a solicita modificarea raporturilor de serviciu numai înalții funcționari publici, condiție neîndeplinită în speță, reclamantul neavând o asemenea calitate la data formulării cererii, funcția de subprefect fiind exercitată doar în mod temporar și excepțional.

Această măsură a încetat, așa cum a mai arătat, prin HG nr.687/2010, așa încât lipsa soluționării favorabile a cererii nu a adus nicio vătămare reclamantului, nefiindu-i aplicabile prevederile art.45 din HG nr.341/2007.

Prin cererea adresată S. ui G. al G. și prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a invocat în susținerea legalității demersului său, împrejurarea că în data de_ a participat la un concurs pentru ocuparea funcției publice de subprefect al județului M. pe care 1-a promovat.

În acest context, trebuie observat că art.ll din HG nr.341/2007, cuprins în Secțiunea 1 din hotărâre, privitoare la concursul de intrare în categoria înalților

funcționari publici, prevede că se consideră admis la concursul pentru ocuparea unei funcții publice vacante din categoria înalților funcționari publici candidatul care a obținut cel mai mare punctaj dintre candidații care au concurat pentru aceeași funcție publică, cu condiția ca acesta să fi obținut punctajul minim necesar promovării. Numirea se face prin act administrativ emis în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de cel mult 30 de zile de la data afișării rezultatelor finale ale concursului de către comisia de concurs.

Cu toate că susține că a promovat examenul, reclamantul nu a procedat în condițiile art.11 din HG nr.341/2007, nesolicitând valorificarea rezultatului acestuia, respectiv numirea în funcția de subprefect al județului M.

lui internelor și reformei administrative, potrivit art.14 alin. l din HG nr.341/2007, care are atribuția de a formula propunerea de numire a candidatului declarat admis, pe care o transmite, prin secretariatul comisiei, persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, conform art.18 alin. l lit.f) din HG nr.341/2007, or față de reclamant nu s-a emis o asemenea propunere.
Cu alte cuvinte, autoritățile pârâte nu pot numi pe reclamant în funcția de subprefect al județului M., fără propunerea Comisiei de concurs prevăzută de dispoziția legală suscitată, or reclamantul nu a depus la dosar un asemenea act, și refuzul nu este vătămător, în sensul art.l alin.l din Legea nr.554/2004, atâta timp cât reclamantul nu se poate prevala de aplicarea dispozițiilor art.45 sau art.18 alin.l lit.f) din HG nr.341/2007.
De asemenea, cererea principală de numire în funcția de subprefect al județului M. nu poate fi admisă și din cauza numirii domnului Bercean Pamfil, actualul subprefect al județului M., prin HG nr.525/2012 - act administrativ necontestat și în privința căruia instanța nu a fost învestită.
În ceea ce privește cererea subsidiară de numire pe un post de inspector guvernamental, conform principiului mobilității înalților funcționari publici, întemeiată pe prevederile art.25 alin.l lit.a) și b) și alin.2 din HG nr.341/2007, se poate reține că potrivit acestor texte de lege, mobilitatea înalților funcționari publici se realizează în categoria înalților funcționari publici prin modificarea raporturilor de serviciu.
Deci, mobilitatea într-o funcție din categoria înalților funcționari publici, prin modificarea raporturilor de serviciu este permisă de lege numai cu privire la persoanele care au această calitate, or reclamantul nu este înalt funcționar public, astfel că și cererea subsidiară este neîntemeiată.
1. P. J. M.
  , prin întâmpinarea formulată a relevat următoarele:

Potrivit Legii nr. 340 din 12 iulie 2004 republicată privind prefectul și instituția prefectului, a HG nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, funcțiile publice de subprefecți figurează în structura cadru de organizare a Instituției P., dar ordonatorul principal de credite este M. A.

I., iar atributul numirii într-o funcție publică de subprefect revine G. R. sau în cazul numirii într-o funcție publică similară corespunzătoare înalților funcționari publici, competența revine P. ui M. al R. .

În conformitate cu dispozițiile art.7 din HG Nr. 341 din 11 aprilie 2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național organizat în condițiile legii.

Prin Hotărârea G. nr . 160 din 25 februarie 2009 reclamantul B. D.

a fost numit pentru a exercita, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului M. până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, iar prin Hotărârea G. nr. 687 din_ s-a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar a acestei funcții publice.
1. P. are obligația de a asigura, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor G., a celorlalte acte normative. În acest moment I. P. nu poate da curs favorabil solicitării formulate motiv pentru care lasă la aprecierea instanței soluționarea pricinii și solicită exonerarea Instituției P. M. de Ia plata cheltuielilor de judecată.

M. A. I., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.

În raport de calitatea de ordonator terțiar de credite a Instituției P.

- județul M., M. A. I. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 36 teza I) Cod procedură civilă "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății"

Pe de altă parte, așa cum s-a statuat în doctrină, o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea; calitatea procesuală se determină, în concret, la speța dedusă discuției.

De asemenea, în doctrină s-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic . Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi pârât în cadrul raportului juridic litigios întrucât raportul de drept procesual se poate stabili numai între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.

Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.

Practic, calitatea de pârât în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

"în orice acțiune în justiție, înainte de a discuta dreptul reclamantului, instanța este obligată să verifice calitatea părților pentru că raportul de drept

procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecații."

Pe de altă parte, calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant (în situația admiterii acțiunii sale), se vor face, exclusiv, de către I. P. - județul M., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.

Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. ui A. I., "ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite".

Art. 12 alin. (5) din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.

Astfel, potrivit tabelului cuprinzând unitățile din finanțarea directă a ordonatorului principal de credite efectuată prin Direcția G. ă Financiară, ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr. 2 Ia Ordinul m.a.i. nr. 192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. (în vigoare în perioada de referință), prefectul Instituției P. -județul M. are calitatea de ordonator terțiar de credite.

Anexa nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. A. I. .

Conform pct. (1) lit. a), ordonatorii secundari de credite aprobă, în conformitate cu prevederile legale, bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor terțiari subordonați, iar potrivit pct. (2) lit. a), ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într- un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef al instituției în cauză.

Aceleași prevederi legale sunt statuate și în cuprinsul Ordinului m.a.i. nr. S/173 din data de 13 iulie 2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M. ui A. I. .

Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare lucrător în parte, din cadrul instituției prefectului sunt în competența exclusivă a prefectului, care este ordonator terțiar de credite.

În cauza dedusă judecății, I. P. - județul M. este singura în măsură să achite drepturile bănești solicitate de către reclamant, ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul terțiar de credite.

Pe fondul cauzei, învederează instanței faptul că sentința civilă nr. 2976 din data de 15 aprilie 2011, pronunțată de către Curtea de Apel B. - Secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în dosarul civil nr._, irevocabilă, nu are nicio relevanță în speța dedusă discuției.

Prin hotărârea judecătorească menționată anterior a fost respinsă acțiunea formulată de către Agenția Națională a Funcționarilor P. i și de către Banta V., prin care se solicită anularea Notei Raport nr. 216906/_, întocmită de către Ministerul Administrației și Internelor și a Ordinelor Președintelui A.N.F.P, nr. 1402 și nr. 1403 din data de 25 august 2010 și, subsecvent, anularea concursului organizat la datele de 28 și 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici.

In speță, sunt incidente, prin analogie, prevederile art. 18 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Practic, cererea ce formează obiectul dosarului dedus judecății este, prin conținutul său, o cerere incidentală, care depinde de soluția pe care instanța de judecată competentă ar fi pronunțat-o cu privire la pretinsa nelegalitate a actului administrativ producător de daune materiale.

Or, în mod evident, în condițiile în care reclamantul nu a învestit instanța de judecată, în termen legal, cu o acțiune având ca obiect anularea H.G. nr. 484/2010, act administrativ individual prin care s-a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar de către persoana în discuție a funcției publice de subprefect al județului M., acesta nu poate solicita despăgubiri constând în drepturile salariale cuvenite începând cu data de 16 iulie 2010 și până la data numirii în funcție.

Reclamantul nu a dobândit un drept absolut de a fi numit definitiv în funcția pretinsă .

Chiar daca reclamantul a promovat concursul organizat pentru ocuparea funcției de subprefect, până la emiterea hotărârii de guvern de numire a sa pe această funcție, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora numirea sa, cu caracter temporar pe această funcție poate înceta în orice moment și în orice condiții, el nefiind titularul funcției publice respective.

Guvernul României și P. M. al R. s-au opus admiterii acțiunii reiterând excepția tardivității, lisei calității procesuale active și aceleași apărări de fond evocate de S. G. . G. și P. M. al

au mai susținut că acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamantul nu a urmat procedura prealabilă.
Reclamantul B. D. N., prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Guvernul României, cu privire la excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative față de pârâtul Guvernul României, solicită respingerea acesteia, ca fiind nefondată.
Organizarea și funcționarea S. ui G. al G. sunt stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 405 din 04 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 1 din acest text de lege, S. G. al G. funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică în subordinea primului-ministru, având rolul de a asigura derularea operațiunilor tehnice aferente actului de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității G. și a primului-ministru, reprezentarea G. și a primului- ministru în fața instanțelor judecătorești.
Art. 2 stipulează că S. G. al G. îndeplinește următoarele funcții:
1. funcția de autoritate - care se exercită în domeniul asigurării respectării procedurilor, la nivelul G., pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare;
2. funcția de strategie - prin care se asigură realizarea sistemului de planificare și formulare a politicilor publice la nivelul administrației publice;
3. funcția de reglementare - prin care se asigură realizarea cadrului juridic specific în domeniile pe care le coordonează, în conformitate cu prevederile legale;

Având în vedere aceste dispoziții legale reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă față de S. G. al G., aceasta fiind singura

instituție abilitată care putea să facă toate demersurile necesare în vederea soluționării cererilor sale .

Cu privire la excepția tardivității se reține că potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, modificată și completată, cererile prin care se solicită .... recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se poate introduce în termen de 6 luni de la: ... lit.c) data expirării termenului de soluționarea a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

S. general al G. a primit cererea reclamantului la data de 24 septembrie 2012. Conform prevederilor art. 2 alin. 1 h din Legea nr. 554/2004 cererea sa trebuia să fie soluționată în termenul legal de 30 de zile.

După expirarea celor 30 de zile, respectiv începând cu data de 24 octombrie 2012 a început să curgă termenul de prescripție de 6 luni. Pentru a fi în termen, acțiunea trebuia formulată până cel târziu în data de 24 aprilie 2013, acțiunea fiind înregistrată la data de_ .

Prin sentința civilă nr. 2976 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamantul Banță V. și de Agenția Națioală a Funcționarilor P. i împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, prin care se solicita

anularea Concursului din data de 28 și 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, pentru mai multe funcții de prefect și subprefect, inclusiv pentru funcția de subprefect al județului M. .

Hotărârea Curții de Apel B. a rămas irevocabilă la data de 19 aprilie 2012, prin decizia civilă nr. 1985 pronunțată de înalta Curte de C. și Justiție - Secția de Contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ . Prin această hotărâre judecătorească s-au respins recursurile declarate de Banță V. și Agenția Națională a Funcționarilor P. i împotriva sentinței civile nr. 2976 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel B., ca nefondate.

Ca urmare a pronunțării acestor hotărâri judecătorești, prin care s-a stabilit legalitatea organizării și desfășurării concursului, și după ce motivarea hotărârii instanței supreme a fost făcută, în luna septembrie 2012, reclamantul a formulat cele două adrese la care nu a primit niciun răspuns.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatului ridicată de acest pârât, solicită respingerea acesteia, ca fiind nefondată.

Deliberând curtea reține următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității
cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative față de pârâtul Guvernul României curtea reține că această apărare este nefondată în raport de următoarele considerente: Organizarea și funcționarea S. ui G. al G. sunt stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 405 din 04 mai 2007, cu modificările și completările
ulterioare.
Conform art. 1 din acest text de lege, S. G. al G. funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică în subordinea primului-ministru, având rolul de a asigura derularea operațiunilor tehnice aferente actului de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității G. și a primului-ministru, reprezentarea G. și a primului- ministru în fața instanțelor judecătorești.
Art. 2 stipulează că S. G. al G. îndeplinește următoarele funcții:
1. funcția de autoritate - care se exercită în domeniul asigurării respectării procedurilor, la nivelul G., pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare;
2. funcția de strategie - prin care se asigură realizarea sistemului de planificare și formulare a politicilor publice la nivelul administrației publice;
3. funcția de reglementare - prin care se asigură realizarea cadrului juridic specific în domeniile pe care le coordonează, în conformitate cu prevederile legale;
Având în vedere aceste dispoziții legale reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă față de S. G. al G., aceasta fiind singura instituție abilitată care putea să facă toate demersurile necesare în vederea soluționării cererilor sale .
Referitor la excepția tardivității se reține că potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, modificată și completată, cererile prin care se solicită .... recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se poate introduce în termen de 6 luni de la: ... lit.c) data expirării termenului de soluționarea a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

Potrivit Legii nr. 340 din 12 iulie 2004 republicată privind prefectul și instituția prefectului, a HG nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, funcțiile publice de subprefecți figurează în structura cadru de organizare a Instituției P., , iar atributul numirii într-o funcție publică de subprefect revine G. R. sau în cazul numirii într-o funcție publică similară corespunzătoare înalților funcționari publici, competența revine P. ui M. al R.
.
În conformitate cu dispozițiile art.7 din HG Nr. 341 din 11 aprilie 2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național organizat în condițiile legii.
Prin Hotărârea G. nr . 160 din 25 februarie 2009 reclamantul B. D.
N. a fost numit pentru a exercita, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului M. până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, iar prin Hotărârea G. nr. 687 din_ s-a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar a acestei funcții publice.
Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. ui A. I., "ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. (5) din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel, potrivit tabelului cuprinzând unitățile din finanțarea directă a ordonatorului principal de credite efectuată prin Direcția G. ă Financiară, ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr. 2 Ia Ordinul m.a.i. nr. 192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. (în vigoare în perioada de referință), prefectul Instituției P. -județul M. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. A. I. .
Conform pct. (1) lit. a), ordonatorii secundari de credite aprobă, în conformitate cu prevederile legale, bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor terțiari subordonați, iar potrivit pct. (2) lit. a), ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într- un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef al instituției în cauză.
Aceleași prevederi legale sunt statuate și în cuprinsul Ordinului m.a.i. nr. S/173 din data de 13 iulie 2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M. ui A. I. .
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. În consecință, M. A. I. are calitate procesuală pasivă.
Potrivit prevederilor HG nr.405/2007, atribuțiile și competențele S. ui G. al G. nu corespund pretențiilor reclamantului formulate prin cererea înregistrată la Registratura G. ă sub nr. 14652/_ și reiterate prin acțiunea dedusă judecății.
In raport cu obiectul principal al cererii, reclamantul poate obține recunoașterea drepturilor sale doar în contradictoriu cu autoritățile abilitate să propună, respectiv să emită actul administrativ solicitat în condițiile art.12 lit.e) coroborat cu art.19 alin.l lit.a) din Legea nr.188/1999, precum și art.18 și art.33 alin.l litx) din HG nr.341/2007.Pentru aceste considerente, S. G. al
G. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Din analiza considerentelor pe care s-a fundamentat excepția lipsei calității procesuale active, curtea reține că acesta nu reprezintă o veritabilă excepție de fond, ci constituie în realitate o apărare de fond, motiv pentru care cercetarea raportului litigios se va realiza pornind de la această premisă.

În prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art.18 alin.l din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național _" iar, potrivit alin.(2) al aceluiași articol, "persoanele care au promovat concursul național prevăzut la alin.(l) pot fi numite în funcțiile publice corespunzătore categoriei înalților funcționari publici". Mai mult decât atât, aplicabile în speța de față sunt și dispozițiile art.18 alin.(l) lit.f) din Hotărârea G. nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, referitoare la atribuțiile Comisiei de concurs pentru recrutarea înalților funcționari publici care "formulează propunerea de numire a candidatului declarat admis, pe care o transmite, prin secretariatul comisiei, persoanei care are competența legală de numire în funcția publică ".

rezultă că propunerea de numire a candidatului declarat admis la concursul național organizat în vederea ocupării unei funcții corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici nu are un caracter obligatoriu pentru persoana care are competența legală de numire în funcția publică.

Ulterior, reclamantul a formulat o cerere adresată S. ui G. al

G. prin care a solicitat, ca în baza art.45 din HG nr.341/2007, să fie numit, în principal, în funcția publică de subprefect al J. M., iar în subsidiar, într-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici.

Însă, art.45 din HG nr.341/2007 prevede că înalții funcționari publici au dreptul de a solicita, în condițiile legii și ale prezentei hotărâri, modificarea raporturilor de serviciu.

În acest context, trebuie observat că art.ll din HG nr.341/2007, cuprins în Secțiunea 1 din hotărâre, privitoare la concursul de intrare în categoria înalților funcționari publici, prevede că se consideră admis la concursul

pentru ocuparea unei funcții publice vacante din categoria înalților funcționari publici candidatul care a obținut cel mai mare punctaj dintre candidații care au concurat pentru aceeași funcție publică, cu condiția ca acesta să fi obținut punctajul minim necesar promovării. Numirea se face prin act administrativ emis în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de cel mult 30 de zile de la data afișării rezultatelor finale ale concursului de către comisia de concurs.

M. .

Prin urmare, și sub acest aspect refuzul autorităților pârâte nu poate fi apreciat ca vătămător pentru reclamant, întrucât nu au competențe legale în valorificarea rezultatului examenului, acestea revenind Comisiei de concurs, formulată din 7 membrii, numiți prin decizie a primului ministru la propunerea M. lui internelor și reformei administrative, potrivit art.14 alin. l din HG nr.341/2007, care are atribuția de a formula propunerea de numire a candidatului declarat admis, pe care o transmite, prin secretariatul comisiei, persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, conform art.18 alin. l lit.f) din HG nr.341/2007, or față de reclamant nu s-a emis o asemenea propunere.

Cu alte cuvinte, autoritățile pârâte nu pot numi pe reclamant în funcția de subprefect al județului M., fără propunerea Comisiei de concurs prevăzută de dispoziția legală suscitată, or reclamantul nu a depus la dosar un asemenea act, și refuzul nu este vătămător, în sensul art.l alin.l din Legea nr.554/2004, atâta timp cât reclamantul nu se poate prevala de aplicarea dispozițiilor art.45 sau art.18 alin.l lit.f) din HG nr.341/2007.

De asemenea, cererea principală de numire în funcția de subprefect al județului M. nu poate fi admisă și din cauza numirii domnului Bercean Pamfil, actualul subprefect al județului M., prin HG nr.525/2012 - act administrativ necontestat și în privința căruia instanța nu a fost învestită.

În ceea ce privește cererea subsidiară de numire pe un post de inspector guvernamental, conform principiului mobilității înalților funcționari publici, întemeiată pe prevederile art.25 alin.l lit.a) și b) și alin.2 din HG nr.341/2007, se poate reține că potrivit acestor texte de lege, mobilitatea înalților funcționari publici se realizează în categoria înalților funcționari publici prin modificarea raporturilor de serviciu.

Deci, mobilitatea într-o funcție din categoria înalților funcționari publici, prin modificarea raporturilor de serviciu este permisă de lege numai cu privire la persoanele care au această calitate, or reclamantul nu este înalt funcționar public, astfel că și cererea subsidiară este neîntemeiată.

Așa fiind, în baza art. 18 din legea nr. 554/2004 instanța va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.

D. N. cu domiciliul în B. M., B-dul R. nr.45/3, jud.M. împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., P-ța V., nr.1 sector 1;

P. - M.	AL R.	- V. P. V. cu sediul în B., P-ța V., nr.1,
sector 1; S.	G.	AL G. R. cu sediul în B., P-ța V. nr.1,
sector 1; M.	A.	I. cu sediul în B., P-ța R. nr.1A, sector 1;
I. P.	J.	M. cu sediul în B. M., str.Gh.Ș., nr.46, jud.M.
.

Cu drept de recurs la Curtea de Apel Cluj în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28 iunie 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

S. AL H. A. B.

red.S.AL H./A.C.

7 ex. - _

Sentința civilă nr. 379/2013. Contencios. Obligația de a face

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 379/2013. Contencios. Obligația de a face