Sentința civilă nr. 3937/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINȚA Nr. 3937/2013

Ședința publică de la 06 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. G.

Grefier S. -I. Ș.

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant G. I. și pe pârât I. P. J. C. - R. P. DE

C. SI I. A VEHICULELOR, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului av. Breaz Camen.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 25 februarie 2013, reclamantul a depus la dosar note de ședință la care a atașat chitanța în valoare de 400 lei reprezentând onorar avocațial și răspunsul primit de la pârâtă cu privire la solicitarea acestuia de înmatriculare a autovehiculului în cauză. De asemenea se învederează că la data de 27 februarie 2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.

Reprezentanta reclamantului susține cererea formulată și arată că nu are alte cereri și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.

Tribunalul nefiind alte cereri sau excepții prealabile, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a onorariului de avocat în cuantum de 400 lei, conform chitanței aflate la fila 25 din dosar.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr. _

, reclamantul G. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta I. P.

J. C. - R. P. DE C. SI I. A VEHICULELOR, înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare.

În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de poluare sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.110 din TCE.

În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: actele de identificare ale autoturismului, corespondența purtată cu pârâta, actul prin care a dobândit autoturismul, dovada înmatriculării

anterioare într-un stat membru UE, alte înscrisuri relevante soluționării cauzei.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât acesta a solicitat la data de_, pârâtei înmatricularea autoturism fără plata taxei de poluare, în condițiile în care din data de_ a intrat în vigoare prevederile Legii nr.9/2012 privind plata taxei, dispozițiile OUG nr.50/2008 fiind abrogat, taxa de poluare fiind datorat nu numai cu ocazia primei înmatriculări în România ci și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:

Reclamantul deține un autoturism marca OPEL ASTRA -G-CARAVAN, cu nr. de identificare, WOLOTGF3542171718 anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în România i s-a pus în vedere să achite, în temeiul art. 4 alin 1 lit a din Legea nr.9/2012, o taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.

La data de_, reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismului său fără plata acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.

La data de_ reclamantul a depus la dosar note de ședință.

La data de_ pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat a se ține seama la soluționara cauzei, de precizările făcute în scris,(f.27-29).

Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Ori, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .

Urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile

poluante provenite de la autovehicule,

care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la_ .

Verificând apărările invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării apreciem că acestea sunt fundamentate, într-adevăr în Legea 9/2012 neexistând dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.

Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de_

, potrivit ar t. I d in ORDON. ȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianu arie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1)din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se su spend ă p ân ă l a 1 ianu ar ie 2013.

Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la _

, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.

Deși în prezenta cauză reclamantul a formulat cererea de înmatriculare la Prefectură data de_, iar apoi la instanță în data de_, dată la care erau în vigoare prevederile Legii nr.9/2012, instanța apreciază că în condițiile în care autovehiculul a fost cumpărat din spațiul UE în noiembrie 2012, dată la care a fost efectuată mențiunea pe certificatul de înmatriculare nr.012839779, f.8, noul cumpărător nu a putut datorită timpului scurt de la achiziționare, efectuarea operațiunii de verificare și omologare la RAR până la finele anului 2012, pentru a beneficia de suspendarea aplicării prevederilor Legii nr.9/2012.

Tribunalul, consideră că în situația respingerii cererii reclamantului care nu a putut solicita Prefecturii înmatriculare vehiculului până la_, în condițiile cumpărării autoturismului în noiembrie 2012, datorită unor condiții obiective, aglomerația de la finele anului la RAR, planificarea verificărilor, ar crea un regim discriminatoriu față de persoanele care au reușit înmatricularea autoturismelor cumpărate până la finele anului 2012.

Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care reclamanta este obligată a o achita pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind neconformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va admite cererea reclamantului.

În temeiul art. 274 C.pr.c. va obliga parata la plata către reclamant, a sumei de 404,3 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.

I. în contradictoriu cu pârâta I. prefectului județului C. - Serviciul Public Comunitar R. P. de C. și Î. a Vehiculelor

Obligă pârâta la înmatricularea autoturismului marca Opel Astra cu număr de identificare WOLOTGF3542171718 fără plata taxei de poluare.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 404,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .

Președinte,

V. G.

Grefier,

S. -I. Ș.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 3937/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare