Sentința civilă nr. 4134/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4134/2013
Ședința publică din 27 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: S. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. LOCAL AL M. Z. - P. L. Z. în contradictoriu cu pârâtul V. G., având ca obiect obligația de a face Dosarul cu nr._ casat cu trimitere spre rejudecare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului av. Cobzaș A. și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Tribunalul, procedând la verificarea competenței, constată că este competent general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat,astfel că instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii formulate și, în consecință, exonerarea sa de la plata sumei solicitate de către reclamantă conform prevederilor Legii nr.84/2012.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului Sălaj, C. Local al M. Z. - P. L. Z. a solicitat instanței să dispună recuperarea sumei de 1917 lei de la pârâtul V. G., sumă acordată conform Contractului Colectiv de Muncă în perioada_ -_ .
În motivarea acțiunii, se arată că în perioada_ -_, pârâtul a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z. (în prezent - P. L. Z. ) și a beneficiat de suma de 1917 lei acordată conform Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ .
Prin Decizia nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. ,s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ . Măsura recuperării a fost dispusă în baza Deciziei nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, în care s-a reținut că drepturile speciale pentru
menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ trebuie recuperate.
În cursul anului 2011, a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camerei Curții de Conturi Sălaj ca sumă necuvenită, într-un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de 1/3 din venitul salarial net.
Constatându-se nerecuperarea în întregime a acestor sume până la data de_, conducătorul Poliției Locale Z. a emis Decizia nr. 156/_, prin care se dispune recuperarea sumelor în intervalul_ -_ . Decizia nr. 156/_ s-a comunicat pârâtului, dar acesta refuză să accepte recuperarea sumei primite.
În consecință, având în vedere motivele invocate, reclamantul solicită instanței să dispună recuperarea sumei de 1417 lei de la pârâtă.
În drept, nu au fost invocate prevederi legale.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 2-10). Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de_, la solicitarea instanței, reclamanta a comunicat faptul că pârâtul a fost angajatul său în calitate de polițist local și a avut calitate de funcționar public. Totodată, au fost depuse la dosar Anexele 1,2 și 3 care fac parte integrantă din Decizia 132/_, modificată prin Decizia nr. 156/_ ( f. 27-37).
Întrucât niciuna din părți nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin încheierea civilă din data de_, s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la intervenția părților din proces.
Ulterior, la cererea reclamantei, cauza a fost repusă pe rol.
La termenul din data de_, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii formulate, excepție pe care a admis-o și a respins acțiunea în consecință, reținând următoarele:
Art. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică , printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
Conform art. 8 din același act normativ, a cărui denumire marginală este "Obiectul acțiunii judiciare"; "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
Din analiza textelor de mai sus rezultă că, pentru formularea unei acțiuni în contencios administrativ, trebuie să existe a priori o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termen a unei cereri sau prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Ori, reclamantul, adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiune care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special.
Potrivit prevederilor art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din prevederile mai sus menționate rezultă că demersul reclamantului la instanța de contencios administrativ pentru constituirea unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia nu este legal, întrucât, pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu trebuie să se pronunțe o sentință de stabilire a răspunderii care să constituie apoi un titlu executoriu pentru recuperarea pagubei pricinuite bugetului reclamantului, fiind suficient, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992,ca reclamantul să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună recuperarea acestuia conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea, de către conducătorul autorității sau instituției publice, a ordinului / dispoziției de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul în care ordinul/dispoziția de imputare nu a fost
contestat/-ă de către angajat ori angajatului i s-a respins acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, însă rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Tribunalul a mai reținut însă că la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012:
"Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Prin Decizia nr. 6013/_, Curtea de A. C.
a admis recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele motive:
Problema de drept dedusă judecății de către recurentă impune a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84,85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurală a unei acțiuni in justiție .
Conform art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din aceeași lege prevede că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricărei persoane, care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
În speță s-a procedat la emiterea a două decizii în temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperării sumei pretinse în speță de la pârât.
Însă, pârâtului în cauză i-au încetat raporturile de serviciu cu reclamanta astfel că nu există posibilitatea punerii în aplicare a acestor decizii prin rețineri din salariu.
Având în vedere că pârâtul nu mai desfășoară activitate în cadrul autorității reclamante, recuperarea acestor sume nu este posibilă decât pe calea dreptului comun. În prezent însă deciziile de impunere sus indicate nu sunt prevăzute de Legea 188/1999 sau de Codul de procedura civilă ca fiind titluri executorii, o asemenea prevedere urmând a fi inclusă în Legea nr.188/1999 prin Legea nr.76/2012 la data intrării sale în vigoare, dar cu aplicabilitate doar pentru titlurile executorii ce se vor emite după acea dată
Neavând un titlu executoriu în dreptul comun, singura posibilitate a reclamantei în vederea recuperării acestei sume este aceea de a acționa în justiție pârâtul în vederea constituirii unui titlu executoriu în măsura în care pretențiile sale vor fi justificate.
În aceste condiții în care pârâtul nu mai este funcționar public în cadrul reclamantei, o acțiune în instanță, de obligare a pârâtului la plata acestei sume apare ca admisibilă, întrucât nu încalcă principiul "specialia generalibus derogant"; și nici prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999, neexistând o altă cale de recuperare a acestor sume .
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul textelor de lege sus menționate, a art. 3041C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ., a admis recursul formulat în cauză, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând, așadar, că acțiunea este admisibila din perspectiva sus analizată.
În rejudecare,
cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. _
*.
La termenul din data de_, nefiind invocate excepții și neformulându-se
cereri, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei, care a fost reținută în pronunțare.
Analizând cauza după casare, tribunalul apreciază că acțiunea formulată în prezenta cauză este nefondată, pentru următoarele motive :
La data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 1 al Legii nr. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, "Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost
stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente.";
Legea cadru nr.284/_ a fost publicată în MONITORUL OFICIAL NR.
877 din_ .
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012: "Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Față de cele mai sus expuse, reținând că suma de 1917 lei pentru care s-au emis Decizia nr. 123/_ și Decizia nr. 156/_ ale Directorului Executiv Adjunct din cadrul Poliției Locale Z. (date în baza Deciziei nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj) a fost acordată reclamantului în perioada ianuarie
- martie 2010, în baza Contractului Colectiv de Muncă nr.1065/2009,deci până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, instanța va respinge ca nefondată
cererea formulată de P. L. Z. din cadrul C. ui Local al M. Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de C. LOCAL AL M. Z. - P. L. Z. , cu sediul în localitatea Z., B-dul
M. V. l, nr. 23/A, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul V. G., cu domiciliul în Z., str. G. D. nr. 6,bl.D25,ap.12, jud. Sălaj, având ca obiect obligația de a face - recuperare sumă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_, la sediul Tribunalului Sălaj.
Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./ _
Ex.4/com. 2 ex.
