Sentința civilă nr. 4269/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4269/2013Ședința publică de la 11 martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Grefier L. C.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul Ș. V. în contradictoriu cu pârâții A. F. P. A MUN. D. NAPOCA și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă respinge excepția inadmisibilită ții acțiunii invocată de către pârâta AFP D. prin întâmpinarea formulată reținând că, în speță nu se atacă un act administrativ fiscal, emis cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci se reclamă refuzul de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru M. în acțiunea principală, excepție pe care o admite retinand ca din cuprinsul actiunii introductive rezulta ca reclamantul a inteles sa conteste nelegalitatea incasarii de catre A.
F. P. D. a taxei de poluare. In raportul juridic de drept fiscal nascut intre parti ca urmare a emiterii de catre AFP D. a deciziei de calcul care a stat la baza platii efectuate de reclamant acesta din urma apare ca titular al dreptului de a solicita restituirea, unicul subiect fata de care se poate realiza acest drept fiind emitentul actului.
Pe de alta parte, intre reclamant si parata A. F. pentru M. nu s-a nascut niciun raport juridic de drept substantial, in conditiile in care, potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr 50/2008 :"; Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guver nu lui nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul S.
V. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a Municipiului D. să îi restituie suma de 3925 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța care atestă plata taxei de poluare, cartea de identitate a autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, corespondență purtată cu AFP D., alte înscrisuri relevante.
Pârâta A. F. P. a municipiului D. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât suma de bani solicitată constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost desființată prin exercitarea căii de atac speciale a contestației administrative prevăzută de art.205 și urm. din OUG nr.92/2009.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat faptul că suma de bani solicitată de reclamant este datorată ca taxă de poluare în temeiul OUG 50/2008 care nu contravine art.90 din Tratatul C.E., scopul acestei ordonanțe fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâta A. F. P. a municipiului D. care se impune a fi analizate cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a le respinge pentru următoarele considerente:
După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, pârâta este instituția care a emis decizia de calcul a taxei de poluare și cea care a încasat suma de bani solicitată spre restituire prin prezenta cerere. În acest context și prin prisma dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, este evident că A. F. P. a municipiului D. are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.
lit. d) din același cod
";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă. De aceea, se impune respingerea acestei excepții.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul a achiziționat autoturismul marca Skoda anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 5441 lei la AFP D. la data de_ . Ulterior i s-a restituit o parte din sumă în temeiul OUG nr. 50/2008, respectiv suma de 1516 lei rămânând un rest neachitat din taxă nedatorată de 3925 lei.
În drept, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată la data efectuării plății taxei de către reclamanți de dispozițiile art.214¹ din Codul fiscal, sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturism era datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe era determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu era percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, care în urma vânzării determină o nouă înmatriculare a acestora, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, iar cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Aceste dispozițiile ale art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal, potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național erau obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C- 90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I- 1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene
"Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
În ceea ce privește dobânda legal ă
pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă
ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamanți și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
Având în vedere că taxa de primă înmatriculare a intrat în bugetul AFP D. si nu în bugetul Administrației F. pentru M., cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. V., dom. în D., Aleea P.
, nr. 6, bl.D13, ap. 6, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a Municipiului D., cu sediul în D., str. M. E. nr. 2, județul Cluj și A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I. nr. 2294, corp A, sector 6.
Obligă pârâta A. F. P. a Municipiului D. la plata către reclamant a sumei de 3925 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare și a dobânzii legale începând cu data de_ până la restituirea integrală a debitului.
Respinge cererea de chemare în garanție a Administratiei F. pentru M. . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
L. C.
Red.AR Tehnored.VAM 4 ex./_
