Sentința civilă nr. 482/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 482/2013
Ședința publică din data de 09 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER: L. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
C. N.
, împotriva pârâtei A. F. P. B.
, având ca obiect despăgubire- restituire taxă primă înmatriculare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 01 aprilie 2013, concluziile reprezentantei reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la tribunal cu nr. de mai sus, reclamantul/a C. N. a chemat în judecată pârâta A. F. P. B. solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare achitată de reclamant în cuantum de 5296 lei, achitată prin chitanța TS2A nr.5595861/_, sumă care va fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, cu cheltuieli de judecată..
În motivare se arată că a achiziționat dintr-un stat membru al UE, respectiv din Germania, un autovehicul marca FORD, tip Focus, iar pentru înmatriculare a fost nevoit/ă să achite taxa auto la prima înmatriculare, în cuantum de 5296 lei, achitată prin chitanța TS2A nr.5595861/_ .
S-a susținut că reglementarea internă care a instituit această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, contravenind art.110 TFUE- ex.art.90.
S-au invocat prevederile art. 148 alineatul (2) din Constituția României, care statuează: "Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne". Alineatul (4) al aceluiași articol constituțional arată: "între alte instituții, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligației rezultată din alineatul (2) menționat".
Caracterul discriminatoriu al taxei speciale constă în aceea că această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai și exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre ale CE și care se reînmatriculează în România. Prin această diferență de aplicare a taxei, se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele intrate în țara noastră din UE cu scopul reînmatriculării, în situația în care aceste autovehicule au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatriculările
autovehiculelor deja înmatriculate în România, această taxă nu se mai percepe.
În concluzie, dată fiind supremația dreptului comunitar asupra dreptului intern, în conformitate cu prevederile art. 148 alineatul (2) și alineatul (4) din Constituția României, coroborate cu prevederile articolului 90 din Tratatul CE, reiese că prin introducerea taxei speciale de poluare pentru autovehicule legiuitorul a încălcat dispozițiile exprese ale Tratatului CE.
Indiferent ce denumire ar putea purta o asemenea taxă, în nici un caz ea nu poate fi considerată taxă de mediu, fiindcă nu se aplică și autovehiculelor deja înmatriculate în țară, indiferent de vechimea, poluarea pe care o produc acestea din urma sau gradul lor de uzura.
Este principial, normal, moral și legal să se aplice principiul conform căruia, când un stat membru UE a impus o taxă contrară dreptului comunitar, să fie obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea unor dispoziții legale interne care contravin normelor CE.
In acest sens, Curtea de Justiție Europeana a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul CE cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală dar și a principiului îmbogățirii fără justă cauză. Jurisprudența Curții de justiție europene a stabilit că contribuabilii au dreptul la restituirea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, și că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor și că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor în acest sens, în condițiile în care sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european, cauza Metallgesellschaft și Hoechst.
Reclamanta a făcut referire la practica judiciară a instanțelor judecătorești de după pronunțarea cauzei Tatu vs România prin care s-a hotărât că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 contravine dispozițiilor art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii europene deoarece are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație de vehicule de ocazie cumpărate din alte state, în favoarea vânzării de produse similare pe piața națională și introduse pe acesta înainte de intrarea ei în vigoare, precum și la decizia nr.24/2011 a Înaltei curți de casație și justiție.
În ce privește acordarea dobânzii legale s-a susținut că se impune obligarea pârâtei repararea integrală a prejudiciului, potrivit prevederilor din OG 9//2000 și OG 13/2011.
În drept, s-au invocat art.11 alin.2, 148 al 2,4 din Constituția României, art.1, art.2 și art.7 din legea nr.554/2004, art. 28, 30 si 90 din Tratatul C.E., art.70, art.117 lit.d și art.120 și art.124 Cod procedură fiscală, OG 9//2000, OG 13/2011, art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta A. F. P. B. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată ca fiind neîntemeiată.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile art.214/1-214/3 Codul fiscal privind taxa de primă înmatriculare.
Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor legale reliefate, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa de primă înmatriculare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. Taxa de primă înmatriculare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România. Taxa specială are un pronunțat caracter de taxă de poluare este un instrument având ca scop principal modificarea comportamentului de deteriorare a mediului, fiind o taxă de primă înmatriculare România, iar nu de reînmatriculare în țară, ori pentru fiecare înmatriculare în România.
Conform susținerilor reclamantului taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar respectiv art. 90 TCE, susțineri care în opinia pârâtei sunt neîntemeiate deoarece conform dispozițiilor comunitare invocate (art. 25), se interzice între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 90 paragraf 1 din Tratat arată că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Astfel că jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.
În fine, critica adusă atât de reclamant cât și de alți justițiabili care s-au adresat instanțelor de judecată în vederea restituirii sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, este cea a încălcării de către actul normativ intern în discuție, a stipulațiilor cuprinse în art. 90din TCE. Față de această încălcare se arată că jurisprudența internațională, respectiv CJEC a concluzionat cu referire la modul de interpretare al art. 90 din Tratat, că prin aceasta se interzice o taxă de poluare percepută cu
ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinate exclusiv, pin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second-hand importate din state membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în UE și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniență autovehiculului.
Cu privire la petitul reclamantei de a se restitui odată cu taxa de poluare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, se învederează instanței faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementă prin disp. art. 117 Cod procedură fiscală, iar procedura efectivă de restituirea sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004. Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform cap. 1 pct. 1 și urm. din acest Ordin, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 zile la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cererea fiind obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a face obiectul unei restituiri, față de cele precizate, se apreciază că acest petit formulat în cadrul acțiuni introductive este neîntemeiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.
Tribunalul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune
, raportat la data introducerii acțiunii și data achitării de către reclamantă a taxei a cărei restituire o solicită.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției invocate susținând că potrivit art.135 Cod procedură fiscală dreptul contribuabililor de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, sens în care a depus și concluzii scrise la dosar.
Examinând în prealabil excepția prescripției dreptului la acțiune
, invocată tribunalul urmează a o respinge ca nefondată, fiindcă potrivit art.135 din Cod procedură fiscală dreptul contribuabililor de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, prevederi legale speciale față de dreptul comun ce prevede că termenul de prescripție se calculează de la data nașterii dreptului la acțiune, adică a plății sumei solicitate. Așa fiind, tribunalul constată că acțiunea a fost depusă în_ și că termenul de prescripție de 5 ani a început să curgă din_, caz în care acțiunea a fost introdusă în termenul legal de prescripție.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 5296 lei, achitată prin chitanța TS2A nr.5595861/_, reprezentând taxă de primă înmatriculare stabilită conform deciziei de calcul emisă de pârâta AFP
B., în vederea înmatriculării în România a autovehiculului marca FORD, tip Focus, cu nr. de identificare WFONXXGCDN1BO1557, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire.
După achitare, reclamanta a solicitat restituirea taxei sus menționate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, cerere înregistrată sub nr. 23570/_ la AFP B.
, aceasta fiind însă respinsă, iar refuzul de restituire exprimat în cuprinsul adresei nr.
sub nr. 24010/01/_
f.21 emisă de aceeași pârâtă.
Tr
ibunalul reține că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nadasdi si Hona Nemeth, par. 49).
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească
regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Trebuie reliefat faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în Cauza I. Tatu c. statului român, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la data de 18 iunie 2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat astfel: "Articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
Având în vedere aceste considerente, reținând caracterul obligatoriu al deciziilor anterior evocate, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, tribunalul apreciază acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, astfel că o va admite, în sensul că va obliga pârâta AFP B. să restituie reclamantului suma de 5296 lei, achitată prin chitanța TS2A nr.5595861/_, reprezentând taxă de primă înmatriculare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă.
Tribunalul arată că pârâta trebuie să plătească dobânda legală reglementată de OG 9/2000 și OG 13/2011, întrucât trebuie realizată o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere criteriul culpei procesuale, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 189,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.22 și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate aferente acțiunii f.20.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. N. , cu domiciliul în B., str. Arțarilor, nr.44, ap.4, județul B. -Năsăud, cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarului av. D. Oana în B., str. Alba I., nr.4A, județul B. -Năsăud, în contradictoriu cu A. F. P. B.
, cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, județul B. -Năsăud.
Obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantei suma de 5296 lei, achitată prin chitanța TS2A nr.5595861/_ reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule, și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de 189,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din 09 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
MLB//4ex.// 16 aprilie 2013
