Sentința civilă nr. 486/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 486/2013
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013 Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. | S. | |
GREFIER | :V. | D. |
S-a luat în examinare, după strămutarea de la C. de A. A. I., pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată V. I. S., cauza privind și pe pârâții CAMERA EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, U. N. A E. J. DINR. și
MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect despăgubire.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul V. I. S. a chemat în judecată pe pârâții C. E. J. de pe L. Curtea De Apel Alba Iulia, U. N. a E. J. din R. și Ministerul Justiției solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratelor in solidar la plata către reclamant a sumei de 65.664 lei cu titlul de daune materiale constând in venituri nerealizate; obligarea paratelor în solidar la plata sumei de 200.000 lei cu titlul de daune morale, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a exercitat de-a lungul carierei sale patru profesii juridice, judecător, procuror, avocat si, in fine, executor judecătoresc.
Precizează că prin sentința penala nr. 19/_ a Curții de A. A. I. pronunțata in dosarul nr._, rămasa definitiva prin decizia penala nr. 1626/_, a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa.
Prin Nota de informare nr.44298/_, emisa de către Serviciul Profesii Juridice Conexe al M. ui J., la semnalarea inițiala venita din partea paratei de ordin 2, s-a propus încetarea calității sale de executor judecătoresc.
susține că urmare a acestei note de informare, fara prea multa analiza a spetei si a legii aplicabile, parata de ordin 3, Ministerul Justiției, a emis ordinul 1541/C/H.07.2011 prin care se dispunea încetarea calității de executor judecătoresc iar cu aducerea la îndeplinire a acestui ordin au fost investite paratele de ordine 1 si 2, precum si Serviciul Profesii Juridice Conexe.
Reclamantul arată că a contestat Ordinul in contencios administrativ la Curta de A. A. I., in dosar_ si, beneficiind de prevederea legala referitoare la suspendarea actului administrativ pana la judecarea contestației, a putut sa-și desfășoare activitatea si deci sa realizeze venituri, pana la data de _
.
La acea data, C. de A. s-a pronunțat in sensul respingerii contestației formulate.
Arată că după comunicarea hotărârii C. E. J. A. I. a remis Ordinul amintit mai sus tuturor instanțelor din raza de competenta teritoriala a Curții de A. A. I., astfel ca, toate cererile de încuviințare a
începerii executării, chiar și cele introduse anterior, au fost respinse astfel că nu a mai putut incasa niciun venit.
Cu toate acestea, arată că și-a continuat demersul declarând recurs, care, prin decizia 4540/_ a Înaltei Curți de C. si Justiție a României - secția Contencios Administrativ si Fiscal, a fost încununat cu succes, în sensul anulării Ordinului 1541/C/l_ al Ministrului J. .
Așadar, întreaga perioada de inactivitate forțată de acest ordin nelegal s-a întins pe o perioada de un an, (noiembrie 2011) de la comunicarea Ordinului către toate instanțele si pana la pronunțarea Deciziei Înaltei Curți (noiembrie 2012).
Din punct de vedere al veniturilor de care a fost lipsit in aceasta perioada, susține că in conformitate cu decizia de impunere pe anul 2011, deci anul anterior suspendării, a realizat venituri impozabile în suma de 65.664 lei.
Așadar, solicită instanței obligarea paratelor la plata in solidar a acestei sume dat fiind faptul ca neîncasarea ei se datorează exclusiv actului administrativ nelegal, emis sau pus in executare de către acestea.
In ceea ce privește acordarea daunelor morale, arată faptul că, imediat după ce excluderea a devenit publica, in ciuda faptului ca avea beneficiul suspendării conferit de contestarea actului administrativ, membrii Camerei nu i-au acordat niciun sprijin. Ba unul dintre ei, animat de interese personale meschine, a făcut tot posibilul ca reclamantul să fie stigmatizat si exclus din rândul breslei. Mai mult decât atat, arată că l-a deranjat limbajul si vehementa cu care i-a fost solicitat de către C. sa facă predarea dosarelor, ca si cum le-ar fi furat.
Arată că fata de cariera pe care a avut-o, fata de modul umilitor in care a fost forțat sa și-o încheie, solicită sa se dispună obligarea paratelor in solidar la plata daunelor morale in cuantum de 200.000 lei.
In drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 8-teza I si art.18 alin.3 (daunele materiale si morale), art.10 alin. 1 (competenta materiala, fata de faptul ca Ordinul este emis de autoritatea publica centrala) din Lg.554/2004 privind contenciosul administrativ si art. 274 C.pr.civ.
Pârâta U. N. a E. J. din R., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului
.
În susținerea poziției procesuale, se arată că la data de_, prin O.M.J. nr. 335/C/_, reclamantul V. loan S. a fost numit în funcția de executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Avrig.
Ulterior, respectiv la data de 1_ Ministrul J. a emis ordinul nr. 15417C/1_ prin care reclamantului îi încetează calitatea de executor judecătoresc, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Motivul care a stat la baza emiterii ordinului menționat mai sus a fost neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, potrivit căruia "executorul judecătoresc poate fi persoana care nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație".
Precizează că la articolul 2 al Ordinului nr. 1541/C/2011 este specificat faptul că Serviciul Profesii Juridice Conexe, U. N. a E. J. și
C. E. J. de pe lângă C. de A. A. -lulia vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Conform art. 51 al Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în caz de suspendare sau excludere din profesie ștampila, legitimația, registrele și lucrările executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub luare de semnătură, la C. executorilor judecătorești în a cărei rază teritorială este situat biroul acestuia. C. executorilor judecătorești are obligația de a asigura continuarea lucrărilor neexecutate.
Ținând cont de numărul de dosare și registre, membrii Colegiului Director al Camerei E. J. A. -lulia au hotărât să se deplaseze la sediul biroului executorului judecătoresc din circumscripția Judecătoriei Avrig, în vederea ridicării acestora.
În acest sens s-a pus în vedere domnului V. I. S., prin adresa nr. 153/_ ca la data de_, să fie prezent la birou pentru efectuarea demersurilor legale, însă acesta nu s-a conformat.
Pârâta arată că reclamantul a promovat acțiune în contencios administrativ formând obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de A. A. I., prin care a solicitat, anularea Ordinului nr. 1541/C/_ emis de către Ministrul J.
, acțiunea de fond fiind soluționată prin Sentința Civilă nr. 290/_ cu respingerea cererii executorului judecătoresc.
Totodată, în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de A. A. - I. -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul V. loan S. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției a solicitat suspendarea executării actului administrativ, astfel că prin Sentința nr. 228/_ s-a dispus suspendarea executării O.M.J. nr. 1541/C/2011 până la pronunțarea instanței de fond.
Menționează că împotriva sentinței civile nr. 290/_ a Curții de A. A.
I., reclamantul V. I. S. a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Având în vedere faptul că prin Sentința nr. 228/_ din dosarul nr._ s-a dispus suspendarea executării OMJ nr. 1541/C/2011 doar până la pronunțarea instanței de fond, respectiv_, s-a solicitat din nou executorului judecătoresc V. I. S. să predea ștampila, legitimația, registrele și lucrările biroului către C. E. J. A. - I., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Acesta, din nou a refuzat să se conformeze respectivei adrese pe motiv că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul suspendă executarea.
Totodată, arată că, prin Sentința nr. 187/2012 din_ din dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de A. A. - I. a fost respinsă cererea formulată de către reclamantul V. I. S. în contradictoriu cu Ministerul Justiției, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Prin cererea din dosarul de mai sus, s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea efectelor O.M.J. nr. 1541/C/2011 până la soluționarea recursului formulat împotriva Sentinței nr. 290/2011 pronunțată de către C. de A. A. -lulia.
Însă, s-a constatat că reclamantul V. loan S. nu a formulat cerere de suspendare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, odată cu acțiunea
principală, ci printr-o acțiune separată, care a fost formulată după ce acțiunea de fond a fost soluționată, cauza aflându-se în recurs.
Având în vedere că din conținutul dispozițiilor art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004 rezultă în mod neechivoc că formularea cererii de suspendare poate fi făcută cel mai târziu până la soluționarea în fond a acțiunii principale, cererea reclamantului neîndeplinind condiția stabilită de acest text delege, a fost respinsă.
Pârâta mai arată că la data de_, prin decizia nr.4540 din dosar nr._ a Înaltei Curți de C. și Justiție, a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.290/_ a Curții de A. A. I. .
Precizează că prin adresele întocmite de către C. E. J. de pe lângă C. de A. A. -I., în perioada 1_ de la emiterea O.M.J. nr.1541/C/2011 și până la judecarea recursului din data de_, nu au fost
încălcate dispozițiile legale, ci s-au adus la îndeplinire prevederile unui ordin emis de către Ministrul J., cu respectarea Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești, însă fără a reuși acest lucru datorită refuzului executorului judecătoresc V. I. S. de a preda cele solicitate și de a-și înceta activitatea. Menționează că nu a fost obstrucționată în niciun fel activitatea acestuia, astfel cum o susține reclamantul.
Pârâtul mai arată că la data de_, reclamantul a depus la C. E.
sub nr.521/2012 o cerere prin care a solicitat încetarea calității de executor judecătoresc, cerere ce a fost avizată favorabil de Consiliul U.N.E.J. prin Hotărârea nr.60/_, astfel că prin OMJ nr.147/C/_ i-a încetat acestuia calitatea de executor judecătoresc, la cerere.
Din probele administrate în cauză, C. reține următoarele
:
Prin ordinul nr.1541/C din data de_ emis de către pârâtul Ministerul Justiției s-a dispus cu privire la încetarea calității de executor judecătoresc al reclamantului V. I. -S. reținând că acesta nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art.16 lit.d din Legea nr.188/2000 întrucât are antecedente penale.
Urmare a exercitării căilor legale de atac împotriva ordinului apreciat ca fiind nelegal, prin decizia nr.4540 din data de_, ICCJ a admis recursul declarat de către reclamant și a dispus anularea ordinului nr.1541/C/11 iulie 2011 emis de către pârâtul Ministerul Justiției.
În cauza pendinte, două sunt problemele care se impun a fi lămurite: dacă reclamantul este îndreptățit la despăgubiri, iar dacă răspunsul este afirmativ, care este cuantumul acestora.
Potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ va hotărî, odată cu soluționarea cererii formulate în condițiile art.8 alin.1 din același act normativ și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
În speță, C. constată că reclamatul a înțeles să solicite acordarea de despăgubiri materiale și morale pentru recuperarea prejudiciului suferit urmare a emiterii ordinului nelegal (ordinul nr.1541/C/11 iulie 2011 al M. ui J. ) pe cale separată, după soluționarea acțiunii în contencios administrativ ce are ca obiect anularea actului administrativ nelegal.
Întrucât actul administrativ contestat de către reclamant a fost anulat irevocabil de către ICCJ, C. apreciază că acesta este îndrituit la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin emiterea actului administrativ nelegal, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu fiind evidentă.
Se poate conchide, așadar, că demersul judiciar al reclamantului care vizează obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale pentru repararea prejudiciului cauzat urmare a emiterii unui act administrativ nelegal este întemeiată.
Cât privesc daunele solicitate, C. apreciază că reclamantul este îndrituit la repararea integrală a prejudiciului suferit de acesta urmare a emiterii actului administrativ nelegal atât sub forma daunelor materiale cât și a celor morale.
Cu privire la daunele materiale solicitate, C. constată că din probele administrate în cauză (f.14-21, 28-40) rezultă că reclamantul, urmare a emiterii și comunicării actului administrativ nelegal, nu a mai putut efectua activitățile specifice profesiei astfel că veniturile pe care în mod obișnuit acesta le obținea nu au mai fost realizate. După cum rezultă din decizia de impunere anuală (f.69), în anul 2011, reclamantul a realizat, urmare a activității desfășurate, specifice profesiei sale, un venit net anual în sumă de 50.804 lei.
C. apreciază că date fiind circumstanțele cauzei și reținând condițiile economico-sociale existente precum și faptul că reclamantul era cunoscut ca un bun profesionist, și în anul 2012 acesta ar fi putut realiza venituri similare celor din anul 2011 dacă nu ar fi fost împiedicat prin emiterea ordinului nelegal.
Prin urmare, în temeiul art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, C. va obliga pârâtul Ministrul J. să plătească reclamantului suma de 50.804 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând câștigul nerealizat în anul 2012.
C. a apreciat că doar pârâtul Ministerul Justiției datorează această sumă reclamantului iar nu pârâții în solidar, întrucât doar prin activitatea desfășurată de pârâtul Ministerul Justiției, prin emiterea ordinului constatat ca fiind nelegal, reclamantul a fost împiedicat în obținerea veniturilor din desfășurarea activității specifice profesiei.
Cât privesc daunele morale solicitate, C. reține că pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral esențiale sunt câteva principii ce stau la baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și care mutatis mutandis pot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților acesteia. Astfel, în literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă s-a reținut în ansamblu că indemnizația acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia, în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doză mai mică sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanța și consecințele acesteia pentru persoana vătămată. Aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "prețului" suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită si
fericită pentru aceasta în momentul respectiv, dar și în viitor în societatea respectivă. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral și apoi, în raport cu acesta, se stabilește indemnizația.
În speță, esențial în a stabili întinderea prejudiciului moral suferit de reclamant este analiza de legalitate efectuată de instanță asupra faptei ilicite și a vinovăției. Pornind de la aceste statuări ale instanței trebuie reținut că asemenea sume trebuie să aibă un efect stric compensatoriu, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorul daunei sau persoanele răspunzătoare și nici în venituri nejustificate pentru victime, astfel că în stabilirea lor trebuie avut în vedere criteriul importanței și gravității prejudiciului moral precum și criteriul echității.
C. va reține împrejurarea că cererea principală a reclamantului și care vizează anularea actului administrativ nelegal - ordinul nr.1541/C/1_ - a fost admisă reținându-se, în esență că există culpa autorității în emiterea actului apreciat ca nelegal.
C. observă că reclamantul a obținut o primă satisfacție prin chiar anularea actului administrativ nelegal.
Din probele testimoniale administrate în cauză (f.30, 31), C. reține că reclamantul a suferit grave prejudicii morale întrucât după emiterea actului administrativ nelegal, pârâtele CAJ A. -I. și UNEJR, prin intermediul reprezentanților lor au popularizat faptul că acest ordin există și au cerut insistent reclamantului să procedeze la predarea tuturor lucrărilor și a însemnelor specifice profesiei chiar și în perioada în care ordinul emis a fost suspendat de către instanță. Au evidențiat, de asemenea, probele testimoniale că reclamantul a suferit diverse și nenumărate privațiuni în viața socială și profesională, fiind ocolit de prieteni și cunoscuți și pus mereu să explice situația existentă. Nu în ultimul rând, buna reputație profesională a reclamantului a fost știrbită prin emiterea actului administrativ nelegal întrucât în mediile profesionale se discuta despre excluderea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, C. apreciază că acordarea unor daune morale în sumă de 10.000 lei alături de anularea actului administrativ nelegal sunt în măsură să asigure satisfacție reclamantului pentru prejudiciul suferit.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior, C. va obliga în solidar pârâții la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei.
În temeiul art.274 CPC, C. va obliga pârâții, în solidar, la plata sumei de
2.250 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru achitată, cheltuielile de transport ocazionate de prezentul litigiu și onorariul avocațial achitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite în partea acțiunea formulată de reclamantul V. I. S. domiciliat în S., str.Moldoveanu nr.47 în contradictoriu cu pârâții CAMERA EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA
IULIA cu sediul în A. -I., P-ța I. M., nr.25, jud.A. ; U. N. A E.
J. DINR. cu sediul în B., str.Alexu R., nr.13-19, et.2, ap.5, sector 2 și MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B., str.Apolodor, nr.17, sector 5 și în consecință:
Obligă pârâtul Ministerul Justiției să plătească reclamantului suma de 50.804 lei despăgubiri materiale.
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 10.000 lei daune morale și 2.250 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D.
red.M.S./A.C.
6 ex. - _
