Sentința civilă nr. 4910/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE DOSAR NR.13._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR.4910/2013
Ședința publică din 19 Martie 2013 Completul de judecată este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
GREFIER: A. -P. B.
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta H. I. -C. în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. a municipiului C. -N.
, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta reclamantului, doamna avocat O. A. B., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă a fost comunicată cu pârâta, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 18 dosar, acțiunea fiind legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar (f.19).
Reprezentanta reclamantului învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus a dosar.
Tribunalul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, înscrisuri de depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantului pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul H.
I. -C.
a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a municipiului C. -
N.
să îi restituie suma de 3.105 lei, diferență de restituit cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto în România achitată de către reclamant, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă a sumei
, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: actele doveditoare ale cumpărării autovehiculului, fișa de calcul - de stabilire a taxei auto de primă înmatriculare, copie chitanță plată taxă auto de primă înmatriculare, certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, copie cerere de restituire taxă, notă privind restituirea parțială, plângerea prealabilă, răspuns la plângerea prealabilă.
Pârâta deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat la data de 27 Octombrie 2007 un autovehicul marca Volvo, tip V/VW70/V40, serie șasiu YV1VW70821F749233, an de fabricație 2001, autovehicul second-hand adus din țară comunitară Franța, unde a fost și înmatriculat anterior, iar în momentul în care a dorit să-și înmatriculeze autovehiculul în România i s-a prezentat o fișă de calcul (de stabilire a taxei auto de primă înmatriculare, conform art.2141și 3din Legea nr.343/2006 pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal) în sumă de 5.673 lei, pe care a achitat-o conform chitanței seria TS4A nr.2180838/30 Octombrie 2007. Ulterior i s- a restituit parțial din taxa de primă înmatriculare, respectiv suma de 2.568 lei, rămânând un rest neachitat în valoare de 3.105 lei, conform notei privind restituirea din data de 13 Octombrie 2008.
Ulterior s-a adresat pârâtei cu solicitarea de restituire a diferenței de taxă, însă pârâta a refuzat restituirea.
Având în vedere faptul că începând cu data de 01 Ianuarie 2007 România este țară membră a UE, instanța consideră că prin aplicarea taxe s-a încălcat în mod flagrant dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în vigoare în momentul plății taxei.
Instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C- 213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene
"Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică
produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
În ceea ce privește dobânda legală pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamantul este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului suma de 289,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial (f.19, f.23).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite acțiunea formulată de reclamantul H. I. -C. cu domiciliul procesual ales în municipiul C. -N., Piața Ș. cel M. nr.4, camera 104, județul
în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. , cu sediul în municipiul C. -N., Piața A. I. nr.19, județul C. .
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.105 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării 30 Octombrie 2007 și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Obligă parata sa plătească reclamantului cheltuieli de judecata în suma de
289,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 Martie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Grefier,
-P. B.
Redactat C.A.C./A.P.B./22 Martie 2013/4 exemplare/1340
