Sentința civilă nr. 5081/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5081/2013
Ședința publică din 21 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. -A. C.
Grefier D. -P. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul H. S. și pe pârâta A. F. P. A M. C. N., cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut se constată lipsa părților
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de _
, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, la data de _
, reclamantul H. S. a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei A.
F. P. a Municipiului C. -N. la restituirea sumei de 5.093 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, achitată de către reclamant pentru înmatricularea unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data efectuării plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost obligat să achite, în mod ilegal, suma de 5.093 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare pentru un autoturism înmatriculat a într-un stat membru al UE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar la cererea sa pârâta a arătat că nu-i poate restitui această taxă, deoarece a fost stabilită în mod legal. Reclamantul a arătat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită.
Pârâta A. F. P. a Municipiului C. -N. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul retine următoarele:
Pe fond reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Astra, autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene din anul 2002 (f. 9-14). În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 5.093 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la A. F.
P. a mun. C. -N. (f. 6). Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, pârâta comunicându-i refuzul sau expres de restituire conform adresei nr. 64410/_ (f. 8).
Taxa de prima înmatriculare a fost percepută în baza prevederilor art. 241 ind.1 și urm C.fiscal. Ca atare tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea
Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a mun. C. -N. de a dispune restituirea acesteia.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda doar dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicita ce atrage răspunderea pârâtei in condițiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civila de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere cele mai sus reținute, instanța va admite acțiunea și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 5.093 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, tribunalul reține că prin Decizia nr. 492/2006 a Curții Constituționale s-a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă aceasta a căzut in pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, terț în raport de convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.
În acest context, ținând seama de gradul de complexitate a cauzei, dat inclusiv de existenta unei practici consecvente și unitare în materia dedusă judecății, precum și de valoarea obiectului pricinii de față, instanța apreciază că obligarea pârâtei la plata unui onorariu în cuantum de 1.240 lei apare ca fiind excesiv, astfel ca va dispune diminuarea acestuia la suma de 600 lei.
Drept consecință, în baza art. 274 Cod P. edură Civilă instanța va obliga pârâta căzută în pretenții să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial în sumă de 639,3 lei (filele 4 verso, 19 și 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H.
S.
, cu dom. în com. Baciu, sat Suceag nr. 284, jud. C., cu domiciliul procesual ales în A., str. A. nr.3, jud. A., în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
a mun. C. -N., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr.19, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5.093 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 639,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. -A. ȘIOARA C. DP O.
Red. 4 ex./L.A.C./D.M.
_
