Sentința civilă nr. 510/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 510
Ședința publică din 29 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. O. - judecător
G. ier: N. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de către reclamanta P.
E., domiciliată în B. M., Bd. R. nr. 15/33, județul M. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M., cu sediul în B. M., str. Gheorghe B. nr. 22 A, județul M., având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea s-a amânat la data de_, respectiv data de azi când, în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus și precizată ulterior reclamanta P. E. a chemat în judecată pe pârâta C.A.S. M., solicitând anularea în tot a Deciziei de impunere din oficiu nr. 8925/737 emisă la data de 9 noiembrie 2010 emisă de aceasta și a desfășurătorului de clacul a majorărilor de întârziere și penalităților la acesta, precum și anularea în tot a Deciziei nr. 295/_ prin care a fost respinsă contestația reclamantei, formulată în sistemul căilor administrative de atac.
În motivarea acțiunii, reclamanta, care are calitatea de avocat în Baroul Maramureș, a arătat că pârâta a emis din oficiu, în mod nelegal, decizia de impunere nr. 8925/737/_ (fila 14 dosar) prin care a fost obligată să plătească suma de 22.723,15 lei la Fondul Național unic al A. lor Sociale de
.
Debitul a fost calculat pentru perioada_ -_ .
La acest debit au fost calculate accesorii pentru perioada_ -_, potrivit desfășurătorului de clacul majorări de întârziere și penalități (fila 18- 19 dosar) în sumă de 1.808,73 lei.
Reclamanta a învederat instanței că nu are calitatea de asigurat al pârâtei astfel că nu are obligația de a depune la aceasta o declarație privind modul de constituire și plată a contribuției la Fondul Național Unic de A.
Sociale și S., conform art. 215 din Legea nr. 96/2005 și prin urmare nici obligația de a plăti ceea ce pârâta a stabilit prin decizia de impunere din oficiu.
S-a arătat că nu exista încheiat un contract de asigurări sociale de sănătate cu pârâta care eventual să stea la baza stabilirii unor relații contractuale cu aceasta, prin care reclamanta să fi dobândit calitatea de asigurat al pârâtei, așa cum prevăd dispozițiile Ordinului 345/2006.
Totodată reclamanta a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 29 din ordinul 617/2007 al Președintelui CNAS potrivit cărora "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă";.
Dispozițiile art. 31 menționând că "Pentru situațiile prevăzute la art. 28 - 30 termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea CAS sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz";. Or, reclamanta a arătat că nu a beneficiat de niciunul din drepturile conferite de calitatea de asigurat, neavând prin urmare o atare calitate, și nu a
solicitat dobândirea acestei calități.
La termenul de judecată din_ reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele CNAS.
a dispus prin încheierea din data de_, sesizarea Curții de Apel C. pentru soluționarea acestei excepții, cauza fiind suspendată, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, până la rezolvarea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 727 din_ Curtea de Apel C. - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția invocată de către reclamantă, judecata pricinii fiind reluată la data de_ .
Pârâta, C. de A. de S. M. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, raportat la faptul că reclamanta realizează venituri din activități independente care se supun impozitului pe venit și astfel are obligația plății unei contribuții lunare către FNUAS stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate din activitatea desfășurată, aceea de avocat în cadrul Baroului M. . Potrivit art.119 și art.120 din OG nr.92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență debitorii datorează, după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Majorările de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate,
inclusiv.
De asemenea plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenței acestora.
În cauză s-a efectuat expertiză contabilă la solicitarea reclamantei (filele 113-125 dosar).
Examinând acțiunea prin prisma celor susținute de reclamantă, din coroborarea apărărilor pârâtei cu probele existente la dosar și făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Pârâta CAS M. a stabilit în sarcina reclamantei P. E. prin decizia de impunere nr.8925/737/_ o obligație de plată la nivelul sumei de 22.723,15 lei din care 12.143 lei reprezintă debit pentru perioada_ -_ (contribuție FNUASS și 8.771,42 lei majorări de întârziere și 1808,73 lei penalități.
Decizia de impunere s-a emis pe baza deciziilor de impunere anuale, emise de organele din cadrul ANAF, respectiv de veniturile impozabile declarate de reclamantă și menționate în acestea.
Potrivit dispozițiilor legale, dacă venitul realizat este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, aspect de care expertul contabil nu a ținut cont, reținând pentru anii fiscali 2005 și 2006 (filele 4 și 5 din raport) contribuții mai mici decât cele raportat la salariul minim brut pe țară.
În acest sens instanța va aprecia întemeiate obiecțiunile pârâtei și nu va lua în considerare aceste susțineri.
Pentru anul fiscal 2007, potrivit deciziei de impunere anulată emisă de organele fiscale, reclamanta a realizat un venit de 156.258 lei, fiind inclus aici și venitul obținut din vânzarea unor bunuri imobile-200.444 lei. Reclamanta a declarat această sumă la rubrica venit brut a formularului 200, aceasta achitând impozit pe venit la această sumă, fiind normal să plătească contribuția FNUASS tot la această sumă. Reclamanta avea posibilitatea pentru a clarifica aspectele legate de evidența contabilă să solicite inspecției fiscale din partea organelor din subordinea ANAF, urmând ca în eventualitatea constatării unor erori să solicite desființarea deciziei de impunere, însă nu a procedat în acest mod.
Instanța apreciază întemeiate obiecțiunile pârâtei față de raportul de expertiză efectuată în cauză de expert B. a C. G. și cu privire la procentul utilizat de aceasta pentru calculul contribuției în anul 2009, acesta fiind de 6,5% conform art.256 alin.2 lit.b din Legea 95/2006 și nu de 5,5% cum a reținut aceasta.
Stabilirea obligațiilor fiscale a fost efectuată în conformitate cu art.83 alin.4 din OG nr.92/2003 raportat la documentele justificative ale reclamantei puse la dispoziția organului fiscal.
Organul fiscal a reținut că veniturile din activitatea independență desfășurată de către reclamantă intră în categoria veniturilor impozabile conform art.41 și 46 din Legea nr.571/2003 iar potrivit art.257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006 aceasta are obligația plății unei contribuții la FNUASS.
Cât privește calitatea de asigurat a reclamantei pe care aceasta o contestă, ea derivă din legea organică privind reforma în domeniul societății, astfel că prevederile art.257 din Legea nr.95/2008 îi sunt aplicabile, indiferent de încheierea contractului de asigurare cu casa de asigurări de sănătate.
În contextul stării de fapt și de drept expuse, actele administrativ fiscale ce formează obiectul prezentei acțiuni au fost expuse în condiții de temeinicie, cu respectarea prevederilor legale.
Prin urmare acțiunea reclamantei este apreciată ca nefondată urmând să fie respinsă ca atare potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta P. E., domiciliată în
B. M., b-dul R., nr. 15/33 în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S.
M., cu sediul în B. M., str. Gh. B., nr. 22A. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, _ | . | |
PREȘEDINTE, S. O. | N. | GREFIER, B. |
Red. S.O./tehnored.C.C.-_ /4 ex.
