Sentința civilă nr. 5138/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5138

Ședința publică din 25 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. G. - judecător

G. ier: A. O.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, formulată de reclamantul P. V. D. cu domiciliul în B. M.

, str. Păltinișului, nr. 84/11, județul M. și cu domiciliul procesual ales în B.

M. Bd. Independenței nr. 18/72, județul M. - la avocatul Traian Tr. Velea în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. , cu sediul în

B. M., A. S., nr. 2A, județul M. și A. F. P. B. M. , cu sediul în B. M., A. S., nr.2A, județul M. .

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța ia act de faptul că începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv începând cu_, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, iar în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică administrații județene ale finanțelor publice.

Potrivit Ordinului nr. 2211 din 19 august 2013 pentru aprobarea competenței teritoriale de administrare, emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală coroborat cu art. 23 din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013, D. G. R. a F. P. C. N., cu sediul în C. -N. ,

Piața A. I. nr. 19, jud. C., instituție cu personalitate juridică s-a înființat prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență, printre care și D. G. a F. P. M. care și-a pierdut personalitatea juridică; totodată, fosta Administrație a F. P. B.

M. din subordinea fostei Direcții Generale a F. P. M. s-a

reorganizat în A. J. a F. P. M. cu sediul în B. M., A.

S., nr. 2A, județul M., structură fără personalitate juridică.

În aceste condiții, D. G. a F. P. M. și-a pierdut personalitatea juridică, fuzionând prin absorbție cu D. G. R. a F.

P. C. N., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C.,

iar A.

F. P. B. M. s-a reorganizat în A. J. a F. P. M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M. , litigiul urmând a se judeca în contradictoriu cu noua entitate înființată în locul celei desființate.

Instanța, după verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, constată faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă și reține cauza în pronunțare.

Asupra acțiunii de față,

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul P. V. D.

a chemat în judecată pe pârâtele D. G. a F. P. M. și A.

F. P. B. M., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei de primă înmatriculare în cuantum de 3019 lei să oblige pârâtele să restituie această sumă cu dobânda legală civilă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a achiziționat autoturismul marca Ford Focus din Germania, stat al Uniunii Europene, pentru înmatricularea căruia a fost nevoită să plătească în România taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal, în cuantum de 3019 lei, conform chitanței menționate în petit.

Această taxă, a fost achitată la Trezoreria B. M. conform chitanței seria TS4B nr.0742201 din_ .

În esență reclamantul arată că taxa percepută este contrară art. 90 TCE. Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta D. G. a F. P.

M. prin A. F. P. B. M. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece reclamantul și-a exercitat dreptul de a solicita diferența prevăzută de art.11 din OUG nr.50/2008 pentru restituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Noua formulă de calcul a taxei pe poluare în baza căreia a fost recalculată taxa de înmatriculare achitată de reclamant corespunde acquis

- ului comunitar, motiv pentru care refuzul organului fiscal de a restitui în întregime taxa de înmatriculare nu este un refuz nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit. I) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține următoarele:

Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului B. M. suma de 3019 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria TS4B nr.0742201 din_ , pentru auto marca Ford Focus, înmatriculat pentru prima dată în Germania.

Potrivit art. 214¹- 214³din Codul Fiscal și pct.31¹- 31²din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Conform art. 90 par. 1 din TCE (actualmente art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.

Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:

De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).

De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.

Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică

se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.

În ceea ce privește prevederile OUG nr. 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.

Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. Nu se poate reține justificat că Statul R. are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.

Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanța apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.

Nu în ultimul rând, se reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.

Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.

Pe de altă parte, se constată că OUG 50/2008 abrogă art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nici o dispoziție

tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.

În aceste condiții instanța constată că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de inmatriculare, care de la_ nu se mai încasează.

Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamat nu a fost datorată, potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.

Întrucât instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală reglementată de OG 9/2000, iar începând cu data de_ dobânda legală reglementată de O.G. nr. 13/2011 de la data plății acesteia, respectiv de la data de_ și până la restituirea efectivă.

În raport de aceste considerente, instanța va admite acțiunea, conform dispozitivului.

În aplicarea prevederilor art.451 alin.2 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Art. 451alin. 2 C. pr. civ. are efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, T. nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă și complexă, iar cheltuielile de judecată solicitate de 643,30 lei au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. În urma aprecierii elementelor pertinente instanța consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată ce vor fi acordate la suma de 543,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care T. îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.

Pârâtele, fiind în culpă procesuală, vor fi obligate, în temeiul art. 453 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, să plătească reclamantului suma de 543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de către reclamantul P. V. D. cu domiciliul în B. M., str. Păltinișului, nr. 84/11, județul M. și cu domiciliul procesual ales în B. M. Bd. Independenței nr. 18/72, județul M. - la avocatul Traian Tr. Velea în contradictoriu cu pârâtele D. G. R. a

F. P. C. -N.,

cu sediul în C. - N., Piața A. I. nr. 19, jud. C. (fostă D. G. a F. P. M. ), A. J. a F. P. M.

cu sediul în B. M., str. A. S. nr. 2A, jud. M. (fosta A. F.

P. B. M. ) și în consecință:

Constată nelegalitatea încasării sumei de 3019 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS4B nr. 0742201 din _ .

Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 3019 lei, încasată cu chitanța seria TS4B nr. 0742201 din _ , cu dobânda legală de la data de _ și până la achitarea integrală a sumei.

Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 543,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Maramureș, Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal.

Pronunțată în ședința publică de azi,_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. G. A. O.

Red. C.G/21 octombrie 2013

Tred. A.O. /21 octombrie 2013- 6 ex

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de către reclamantul P. V. D. cu domiciliul în B. M., str. Păltinișului, nr. 84/11, județul M. și cu domiciliul

procesual ales în B. M. Bd. Independenței nr. 18/72, județul M. - la avocatul Traian Tr. Velea în contradictoriu cu pârâtele D. G. R. a