Sentința civilă nr. 517/2013. Contencios. Despăgubire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 517/2013

Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: E. M. - M.

Pe rol fiind soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul

LS, împotriva pârâtei A. F. P. B., având ca obiect despăgubiri - restituire taxă primă înmatriculare împotriva .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant avocat D. Oana, lipsă fiind pârâta A. F. P. B. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :

Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare formulată de pârâtă.

Tribunalul comunică0 reprezentantului reclamantului un exemplar de pe întâmpinare.

Reprezentantul reclamantului, avocat D. Oana, depune la dosar chitanța privind achitarea sumei de 39 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,30 lei, precum și înscrisuri doveditoare în susținerea acțiunii.

Tribunalul constată că cererea este legal timbrată.

Reprezentantul reclamantului, avocat D. Oana, arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru studiul întâmpinării, neavând alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond.

Reprezentantul reclamantului, avocat D. Oana, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, a fi obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.752 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, plus dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul

LS a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 3.752 lei, încasată nejustificat cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale, până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că în fapt, la data de_ reclamantul a achiziționat un autoturism folosit marca Ford tip Focus din Germania, iar înmatricularea acestuia în România a fost condiționată de plata unei taxe speciale de primă înmatriculare în cuantum de 9.124 lei, sumă achitată cu chitanța seria TS, nr. 1253187/_ .

Ulterior, la_, reclamantului i-a fost restituită suma de 5.372 lei, reprezentând taxa rezultată ca diferență între suma achitată de acesta cu titlu de taxă specială pentru autoturism, determinată în condițiile art. 214 indice 1, 214 indice 2 Cod fiscal și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, în temeiul art. II din acest act normativ.

Apreciind că nici reglementarea internă care a instituit noua taxă de poluare, în temeiul căreia s-a reținut suma de 3.752 lei, nu este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene și, ca atare, nu putea fi aplicată s-a arătat că, la data de_ reclamantul a depus cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 21083, prin care a solicitat restituirea acestei sume.

Reclamantul a arătat că, refuzul practicat de pârâtă este nejustificat, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 11 (2) din Constituția României, Tratatul de aderare a Românei și Bulgariei la Uniunea Europeană face parte din dreptul intern, fiind ratificat prin Legea nr. 57/2005, iar potrivit art. 148(2) din Constituție, ca urmare a aderării, tratatele constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare, cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Același text din legea fundamentală prevede, prin alineatul 4, că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare și din prevederile alin.(2).

S-a menționat că, în raport cu aceste prevederi constituționale, având în vedere si rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, se poate concluziona că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe. Aceasta întrucât Comunitatea a constituit o nouă ordine juridică de drept internațional, în beneficiul căreia statele și-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, și ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci și resortisanții acestora.

Prin urmare, independent de legislația statelor membre, dreptul comunitar nu numai că dă naștere la obligații în sarcina particularilor, ci intenționează și să le confere drepturi care intră în patrimoniul lor juridic. Aceste drepturi iau naștere nu numai atunci când sunt conferite în mod expres prin Tratat, ci și în virtutea obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod bine definit atât particularilor, cât și statelor membre și instituțiilor comunitare.

De asemenea, s-a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, în vigoare la data efectuării plății în discuție, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze, direct sau indirect, alte sectoare de producție.

Față de cele expuse, s-a solicitat să se constate că în mod culpabil și cu totul nejustificat a fost stabilită în sarcina reclamantului obligația de plată a taxei de poluare în discuție, iar suma a cărei rambursare s-a solicitat a fost plătită ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a unor prevederi legale naționale incompatibile cu dreptul european, fiind îndeplinite astfel cerințele impuse de art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală pentru restituirea ei. Pentru repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantului, acesta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevăzute de OG nr. 9/2000 și din_ de OG nr. 13/2011, care curge de drept, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei solicitate.

În drept s-au invocat prevederile art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală, art. 8 alin(l), corelat cu art. l alin.(l) și art. 2 alin. (2), art.7 alin.(5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 (2) si art. 148 din Constituția României, art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (ex.art.90 TCE), art. 274 Cod procedură civilă.

Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud a formulat întâmpinare în numele pârâtei

A. F. P. B., solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea taxei de primă înmatriculare achitată ca fiind legal percepută.

În motivare s-a arătat că, taxa specială de prima înmatriculare a fost încasată de la reclamant în temeiul art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 31 indice 1 - 31 indice 2 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.

De asemenea, s-a arătat că prevederile art. 214 indice 1 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării

autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora, fiind bine cunoscut faptul că art. 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul din temeiurile de bază ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor, serviciilor în cadrul Uniunii Europene.

S-a precizat că, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art. 90 alin. 1 din Tratatul CE "un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".

Norma mai sus indicată referindu-se la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire ia anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.

În speță, s-a menționat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second- hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia,America,etc), iar cel mai important, taxa se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile Dacia, Daewoo, Aro, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării.

Ca urmare, s-a susținut că, instituirea criteriului primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a mai arătat de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art. 90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculate în România.

Pe de altă parte, s-a solicitat instanței să rețină și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.214 indice 1 - 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de prima înmatriculare în România dar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare sau taxă speciala de reînmatriculare în România, acesta fiind motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătea această taxă speciala întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.

În situația mai sus descrisă, s-a arătat că reclamanta nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare.

S-a învederam că, Curtea Supremă a CE nu a mai fost sesizată cu o astfel de cauză, întrucât taxele impuse de Ungaria și Polonia nu au fost taxe de primă înmatriculare care să fie aplicabile atât autoturismelor și autovehiculelor din import cât și celor din producția indigenă, ci o taxă care se aplica autoturismelor și autovehiculelor noi importate sau autoturismelor și autovehiculelor indigene produse în aceste țări, situație în care apărea ca fiind evident o discriminare a autoturismelor și autovehiculelor provenite din alte state membre în raport cu autoturismele și autovehiculele similare din producția indigenă, contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul CE.

De asemenea, s-a menționat că, un aspect important de reținut este faptul că, Curtea de Justiție a C.E. nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, in baza art. 226 și 227 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, că România prin instituirea în Codul fiscal a taxei auto de primă înmatriculare și-ar fi încălcat obligațiile care-i incubă ca stat membru în virtutea tratatului, care includ și obligația de a înlătura orice barieră de natură fiscală sau vamală sau

de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulației bunurilor în spațiul comunitar și că, în consecința s-ar fi încălcat art. 90 din tratat.

S-a concluzionat prin a se arăta că taxa specială de prima înmatriculare perceputa de la reclamant s-a făcut de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlul legal și ca urmare nu se impune restituirea ei.

Totodată, s-a arătat că, instituția pârâtă nu poate fi de acord nici cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată solicitat, dat fiind că, nu se poate reține vreo culpă în sarcina organului fiscal care a aplicat legislația în vigoare în domeniu și a perceput o taxă prevăzuta de aceasta.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și prevederile O.U.G. nr. 50/2008, Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Reclamantul a cumpărat dint-un alt stat membru al UE un autovehicul second- hand, pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 9.124 lei la Trezoreria B., conform chitanței seria TS nr. 1253187/_, emisă de către pârâta A.

F. P. B., din care ulterior i s-a restituit suma de 5.372 lei.

Prin cererea înregistrată la pârâta AFP B. sub nr.21083/_, reclamantul a solicitat restituirea și a diferenței de taxă în sumă de 3.752 lei, însă pârâta i-a comunicat că taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită (f.6).

Instanța reține că la data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant, pentru un

autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv_, erau în vigoare prevederile art.214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.

Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp. art.148 alin. 2 și 4, rap. la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă.

Conform art.148 alin.2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).

Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev. alin.(2) iar prin disp. art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.

Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.

Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.

Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 214/1 - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .

Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie.

In conformitate cu prev. art. 214/1 din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.

In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev. art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.

Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâtei A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 3.752 lei achitată la data de_ cu titlu de taxă primă înmatriculare, plus dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009 (dobânda legală penalizatoare). Numai în această modalitate, se dă eficiență deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s- au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.

În baza art.274 C.pr.civ., va obliga pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 189,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul LS, domiciliat în B., Aleea Zorilor, nr. 12, ap. 2, județul B. -Năsăud și domiciliul procesual ales în B., str. Alba-I., nr. 4A, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta A. F. P.

B., cu sediul în B., str. T., nr. 2A, jud. B. -Năsăud și, în consecință:

- obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 3.752 lei achitată la data de_ cu titlu de taxă de primă înmatriculare, plus dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.

Obligă A. F. P. B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 189,30 lei reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. I. S. E. M. -M.

Red/Dact B.I.Sz./M.D.

_ / 4 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 517/2013. Contencios. Despăgubire