Sentința civilă nr. 521/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINTA CIVILA NR. 521/2013
Ședința publică din data de 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul M. B. M. PRIN P., în contradictoriu cu paratul RADEF B., având ca obiect obligația de a face.
Curtea constată că mersul dezbaterilor si poziția părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din_, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul M. B. M., a chemat în judecată pârâta RADEF B., solicitând obligarea pârâtei RADEF-"ROMÂNIA FILM" să încheie protocolul prevăzut de punctul 5 al articolului unic al Legii nr. 303/2008 privind predarea imobilului, identificat :"Cinematografului Minerul", situat in B. M.
, Piața Libertății, nr. 7, inscris la poziția 209, din anexa 1 la Ordonanța Guvernului nr.39/2005, privind cinematografia și încredințarea pazei bunului/bunurilor a inventarului bunurilor mobile, personalului, activului și pasivului aferent imobilului mai sus menționat; predarea inventarului bunurilor mobile, personalului, activului și pasivului aferent imobilului mai sus menționat cu cheltuieli de judecata in caz de opunere.
În motivare arată că Cinematograful Minerul este situat in B. M., P- ta Libertății, nr.7, jud. Maramureș si este parte componenta din imobilul situat la aceasta adresa împreuna cu SC Hotel Resaturant Minerul S.A. Cinematograful Minerul are o suprafața construita de 887 mp in centrul vechi ai orașului B. M. si a fost dat in folosința pentru prima data in anul 1884, fiind in acest sens cea mai veche sala de spectacol cinematografic din România.
Începând cu anul 2009, M. B. M. a solicitat paratului RADEF "România Film", prin adresa nr.6737/_, înregistrata la RADEF sub numărul 2587/_, încheierea unui protocol de predare primire pentru cinematograful Minerul, protocol care nu a fost încheiat din vina exclusiva a RADEF.
In data de_ s-a readresat Regiei Autonome a distribuției si exploatării Filmelor Româniafilm, prin care a solicitat mandatarea unui reprezentant al autorității pentru semnarea Protocolului de predare-primire a imobilului "Cinematograful Minerul", identificat mai sus. In data de _
a transmis o copie a Dispoziției nr.1535/_ prin care au fost desemnați din partea M. ui membrii Comisiei de preluare a imobilului.
Prin adresa nr. 3719/_ RADEF B., îi răspunde ca întreaga activitate a regiei este paralizata deoarece organul de conducere, respectiv Consiliul de Administrație al RADEF "RomaniaFilm", singurul organ de conducere si reprezentare al regiei, nu este constituit cu respectarea dispozițiilor exprese impuse de ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanta corporativa a întreprinderilor publice.
Parata nu are niciun fel de intenție in a proceda la semnarea acestui protocol invocând motive care nu subzista, RADEF trebuind doar sa indeplineasca o formalitate care nu are rolul transmiterii proprietății ci este doar o modalitate practica prin care unitatea administrativ teritoriala trece in proprietate.
Imobilul a trecut in baza legii in domeniul public al municipiului B.
M., semnarea protocolului fiind doar "modalitatea practica prin care unitatea administrativ teritoriala preia in proprietate publica si spre administrare bunurile mobile si imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat", conform Deciziei Curții Constituționale nr.19/2013 RADEF B. trebuia sa predea Cinematograful Minerul in conformitate cu Legea 303/2008, care, la pct. 8 al articolului unic, prevede ca:"La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor România-Film, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ- teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului B., după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.
Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităților administrativ- teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora."
Prin Legea nr. 105 din 18 aprilie 2013 pentru respingerea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor
imobile, a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 47 din 11 mai 2011 care prevedea faptul ca nu mai pot fi încheiate protocoale de predare primire cu autoritățile locale.
Prin Decizia nr.19 a Curții Constituționale din 22 ianuarie 2013 referitoare la referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 alin.(1) și (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la anexa nr.1 care face parte integrantă din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.47/2011, precum și ale prevederilor art.1 alin.(2) din aceea și ordonanța de urgență menționează: "In legătură cu regimul juridic al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, Curtea reține că imobilele cu destinația de cinematografe au trecut în proprietatea publică a unităților administrativ-
teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr.303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ- teritorială și administratorul R.A.D.E.F. - "Româniafilm" nu avea natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții, modalitatea practică de preluare a acestor imobile.
În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr.269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.265 din 23 aprilie 2010, nr.980 și nr.981 din 22 noiembrie 2012, nepublicate înca la data pronunțării prezentei decizii prin care s-a statuat că, în conformitate cu prevederile art.11 pct.1 din Legea nr.328/2006, modificată prin Legea nr.303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ- teritoriale locale. Mai mult, în legătură cu natura juridică a protocolului de predare/primire a imobilelor în cauză, reglementat prin dispozițiile art.11 pct.5 din Legea nr.328/2006, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat, în deciziile menționate, că acesta reprezintă "modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică și spre administrare bunurile mobile și imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat", adică obligația de predare a acestor imobile.
In prevederile art. 8 la punctele 3 si 4 din Legea 303/2008 se arata ca: "0dată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale vor prelua de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor România-Film personalul aferent, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale respective vor prelua activul și pasivul aferente fiecărei săli sau grădini de spectacol cinematografic pe care o primesc în administrare."
Aceste transferuri se vor realiza odată cu semnarea protocolului, întrucât nici aceste fapte nu s-au produs.
Având in vederea aspectele prezentate, precum si:refuzul paratei de a desemna o comisie in vedere semnării protocolului de predare primire a Cinematografului Minerul, ca există motive temeinice de teamă pentru distrugerea ori alterarea in continuare a bunului de către posesorul său actual, care nu are niciun interes in conservarea si păstrarea imobilului in cele mai bune condiții, fiind de notorietate neglijenta de care a dat si da dovada parata in conservarea Cinematografului Minerul, reglementarea, ope legis, a situației juridice a Cinematografului Minerul ca facand parte din domeniul public al reclamantei, aceasta din urma neputand conserva, imbunatati si exploata propriul bun atâta timp cat nu este predat de către parata, solicită admiterea acțiunii asa cum a fost formulata.
La data de_, pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "RomâniaFilm" a depus, prin serviciul Registratură al Curții de Apel Cluj, întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată și ca nelegală a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. B. M. .
Pârâta a invocat, de asemenea, și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului municipiul B. M., excepția lipsei de interes a
acestuia în promovarea acțiunii, precum și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului municipiul B. M., pârâta a arătat faptul că dispozițiile Legii nr. 303/2008 nu îi asigură reclamantului M. B. M. vocația de a sta în proces și de a formula cerere de chemare în judecată.
Astfel, potrivit art. II pct. 5 din Legea nr.303/2008, "Punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «RomâniaFilm», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi".
De altfel, însuși reclamantul prin capătul I al cererii de chemare in judecata, prevalându-se de textul legal mai sus citat, a solicitat obligarea pârâtei să încheie cu P. ul M. ui B. M., protocolul prevăzut de dispozițiile articolului unic, punctul 8, din Legea nr. 303/2008 (art. II pct.5 din Legea nr. 303/2008, modificat) ".
Aceeași situație se regăsește și în ceea ce privește petitul având drept obiect obligarea pârâtei "să predea reclamantului M. ui B. M. posesia asupra inventarului bunurilor mobile, al personalului, activului si pasivului aferent imobilului cinematograf MINERUL din B. M. ".
Astfel, reclamantul nu a justificat legitimare procesuală activă în cauză nici prin raportare la dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Legea nr.215/2001 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale.
Printre autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt, potrivit art. 23 alin. (l) din lege consiliile municipale ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Alin.(2) al aceluiași articol prevede: "Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
În același sens sunt și dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 din cuprinsul cărora rezultă faptul că dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, " se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și președinții acestora, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat".
Art. 23 prevede că "(1) Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive._ (2)Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii".
Potrivit art. 62 din Legea nr.215/2001, "P. ul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție ".
Totodată, în raport de dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr.215/2001 atribuțiile privind administrarea domeniului public al municipiului revin consiliului local. Acest aspect este confirmat de altfel și prin dispozițiile Legii nr. 303/2008 de care se prevalează reclamantul.
Or, în această situație devin incidente prevederile art. 12 din Legea nr.213/1998 potrivit cărora "în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta nume propriu ".
În concluzie, reclamantul a solicitat obligarea R.A.D.E.F.
"RomâniaFilm" la îndeplinirea unor obligații față de acesta. Or, pentru a justifica calitatea procesuală activă, reclamantul trebuie să dovedească că este titularul dreptului dedus judecății.
În drept, pârâta și-a întemeiat excepția invocată pe dispozițiile Legii 215/2001, Legii 213/1998, art. II pct.5 din Legea nr.303/2008 și art.136 C.proc.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului municipiul B. M. în promovarea acțiunii, pârâta a învederat instanței faptul că una dintre condițiile generale de exercitare a oricărei forme concrete de manifestare a acțiunii civile o reprezintă interesul.
Referitor la condiția interesului, în literatura de specialitate se reține că "prin impunerea condiției interesului, se urmărește nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp, menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului, astfel încât rolul instanțelor să nu fie încărcat cu astfel de pricini."
În consecință, reclamantul trebuia să facă dovada că are un interes juridic recunoscut și ocrotit de lege, născut și actual, personal și direct. În mod evident, partea interesată într-un litigiu nu poate fi decât persoana care în respectiva cauză își apără dreptul propriu.
Or, astfel cum rezultă din însăși petitul cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să încheie cu primarul municipiului
B. M. protocolul prevăzut de dispozițiile articolului unic, punctul 8 din legea nr. 303/2008 respectiv "să predea acestuia posesia bunurilor, al personalului, activului si pasivului aferente imobilului cinematograf Minerul din B. M. ".
Drept urmare, este evidentă lipsa interesului în persoana reclamantului, atâta timp cât folosul practic urmărit prin promovarea acțiunii nu-1 vizează pe cel care a învestit instanța cu soluționarea litigiului, ci vizează alte persoane.
Cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 prevăd faptul că " Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în partea a acestuia.
Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile și, totodată. acesta nu se încadrează în excepțiile prevăzute limitativ în alin. (5) ale aceluiași articol.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a învederat instanței faptul că în mod greșit reclamantul susține că exista obligația regiei de a preda activul după încheierea termenului de 6 luni prevăzut de Legea 303/2008 întrucât protocolul se incheie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. Legea nr. 303/2008 a intrat in vigoare la data de_ și termenul de 6 luni a expirat la data de_ . Instanța de judecată nu poate sa stabilească un termen de încheiere a protocolului pentru ca acesta a fost stabilit de legiuitor. Si, pe de alta parte, a operat decăderea din acest termen întrucât acțiunea a fost introdusă la data de_, și nu in cadrul termenului de 6 luni stabilit de legiuitor.
Potrivit dispozițiilor art. 103 C.pr.civ., respectiv art.185 din Noul C.pr.civ. neîndeplinirea unui act de procedura in termenul legal, atrage decăderea, afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
In cauză, a operat decăderea, întrucât reclamantul nu și-a exercitat dreptul în termenul prevăzut de lege.
De asemenea, in legătura cu capetele de cerere având ca obiect obligația de a transmite activul si pasivul imobilului, acestea sunt inadmisibile deoarece legiuitorul a prevăzut doar că odată cu transferul imobilului, consiliile locale vor prelua activul si pasivul.
Așadar, legiuitorul a stabilit doar obligația consiliului local sa preia. Însa, in legătură cu acest capăt de cerere are calitate sa-l formuleze numai Consiliul Local, ci nu unitatea administrativ-teritoriala.
Potrivit art. II pct.5 din Legea nr. 303/2008, punerea în aplicare a însăși dispozițiilor pe care reclamantul își întemeiază susținerile, se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre.
Or, cu privire la activul în litigiu nu s-a încheiat un astfel de protocol și nici nu există hotărâre a consiliului local de asumare a protocolului, astfel încât reclamantul să beneficieze de prevederile actului normativ în referință.
Mai mult, chiar și în ipoteza în care ar exista hotărârea consiliului local de asumare a protocolului încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.303/2008, această hotărâre cu caracter individual produce efecte, potrivit art. 49 alin. (l) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale "de la data comunicării".
Schimbarea regimului juridic nu poate opera decât în condițiile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, legea organică în materie. În acest sens este și Decizia Curții Constituționale nr.1217/_, în care s-a statuat:
Este de reținut că statul este titular al dreptului de proprietate publică sau privată, însă bunurile aparținătoare domeniului public sau celui privat au regimuri juridice distincte, motiv pentru care legiuitorul a reglementat prin lege procedura de trecere dintr-un domeniu în celălalt. Este cazul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
Așa fiind, în calitatea sa de proprietar, statul are dreptul ca, prin organele competente, să afecteze unei utilități publice naționale sau locale oricare dintre bunurile pe care le deține în proprietate privată.
Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 269 pronunțată la data de_ în dosarul nr.5548/D/2009, Curtea Constituțională a admis în parte excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct.1,2,5,9,11 și 12 din Legea nr.303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr.7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr.39/2005 privind cinematografia precum și pentru modificarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea O.G. nr.39/2005 privind cinematografia, în temeiul art.29 alin.(5) din Legea nr.47/1992.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin. (l) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia "Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege".
Din textul legal citat, rezultă faptul că, pentru ca bunurile, - altele decât cele prevăzute în Legea Fundamentală sau în anexa Legii nr.213/1998, cum este cazul activului ce face obiectul prezentei cauze - să dobândească regimul juridic de bun aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții:
să fie, prin natura lor sau potrivit legii, de uz sau de interes public;
să fie dobândite prin modurile prevăzute de lege.
Lăsând la o parte faptul că prin dispozițiile Legii nr.303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic nu sunt declarate expres de uz sau de interes public, în ceea ce privește modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică, art.7 lit. e din Legea nr.213/1998 dispune că "dreptul de proprietate publică se dobândește:_
e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților sale administrativ teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;
Legea permite, așadar, ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate publică trecerea bunurilor din proprietatea privată a statului sau a unităților sale administrativ-teritoriale în proprietatea publică a acelorași subiecte de drept public.
Într-o asemenea situație însă, potrivit art.8 alin. (l) din Lege "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ- teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al M. ui B. ori a consiliului local".
Totodată, art. 21 alin.(l) din Legea nr.213/1998 prevede obligația comisiilor special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primar de a alcătui inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, urmând ca acestea, potrivit alin.(2), să fie însușite de consiliile locale.
Potrivit alin.(3) din același articol, "Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al M.
ui B., și se trimit Guvernului; pentru ca prin hotărâre, să se ateste apartenenta bunurilor la domeniul public județean sau de interes local"
În ipoteza dobândirii dreptului de proprietate publică prin trecerea bunului din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, legea nu constituie, potrivit art.3 alin.(l) coroborat cu prevederile art. 7 lit. e și art.8 alin (l) din Legea nr.213/1998, mod de dobândire a proprietății publice, activul neputând trece astfel cum susține prin efectul Legii nr.303/2008 în domeniul public al unității administrativ- teritoriale la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv_ .
Activul în litigiu aparține domeniului privat al statului. Trecerea acestuia în domeniul public al unității administrativ-teritoriale putându-se realiza, potrivit art. 3 alin.(l) coroborat cu prevederile art. 8 din Legea nr.213/1998, numai printr-o hotărâre a Guvernului, întrucât numai statul, prin organul abilitat - Guvernul, poate să dispună de bun în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate privată.
Or, în cauză nu există o hotărâre a Guvernului României dată în acest
sens.
Totodată, nu s-a făcut dovada includerii activului în referință în
inventarul însușit de consiliul local și a hotărârii Guvernului care să ateste apartenența acestuia la domeniul public în acord cu prevederile art.21 din Legea nr.213/1998.
Atâta vreme cât Legea nr.213/1998 reglementează în mod expres, prin dispozițiile art.7 lit. e, dobândirea dreptului de proprietate publică prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publică, reclamantul nu poate face abstracție de aceste prevederi legale. considerând că îi este mai convenabilă aplicarea dispozițiilor lit. f ale aceluiași articol.
Din interpretarea gramaticală și sistematică a art.7 din Legea nr.213/1998 rezultă fără putință de tăgadă faptul că lit. f prin alte moduri prevăzute de lege" exclude cazurile expres reglementate la lit. a-e din articolul în referință.
Totodată, având în vedere criteriul forței juridice a legilor ca emanație a puterii legiuitoare nu poate fi primită susținerea potrivit căreia Legea nr. 303/2008 are caracter special față de Legea nr.213/1998 (dreptul comun în materie de proprietate publică) "
Legea nr.213/1998, din punctul de vedere al obiectului acesteia, al procedurii de adoptare, modificare și abrogare, reprezintă legea organică în materia proprietății publice și regimului juridic al acesteia, situându-se în piramida legilor între legile constituționale și legile ordinare.
Nu același lucru se poate spune și despre Legea nr.303/2008, motiv pentru care nu i se poate reține o forță juridică superioară Legii nr. 213/1998.
Afirmația potrivit căreia "caracterul special al Legii nr.303/2008 (față de Legea nr.213/1998) rezultă explicit chiar din cuprinsul său din moment ce, la punctul 8 al articolului unic al legii legiuitorul precizează expres că înțelege să deroge de la dispozițiile Legii nr. 213/1998, nu poate fi primită întrucât:
Potrivit art. II pct.9 din Legea nr.303/2008 "9. Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, se interzice autorităților administrației publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorități administrativ-teritoriale.
Așadar prin dispozițiile anterior citate nu se instituie o derogare de la dispozițiile Legii nr.213/1998 în ceea ce privește regimul juridic al proprietății publice și al modurilor de dobândire a acestora, ci o interdicție legală a autorității administrației publice locale de a uza de dispozițiile legii organice pentru schimbarea regimului juridic al activelor ce au făcut obiectul Legii nr.303/2008.
Pe de altă parte, excepția este de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie de la prevederile art.10 alin.(2) din Legea nr.213/1998 la prevederile art.7 al aceluiași act normativ.
Mai mult, prin Decizia nr. 269 pronunțată la data de_ în dosarul nr.5548/D/2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a textului legal de care înțelege să se prevaleze reclamantul.
In concluzie, nu este vorba de o negare a dreptului de legiferare al Parlamentul ci de respectarea principiului legalității și separației puterilor în stat.
Reclamantul nu mai are vocația de a solicita predarea bunurilor mobile, întrucât, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 269/_ s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Eda Impex" - S.R.L. din Brăila în dosarul nr. 16._ al Curții de Apel B.
- Secția a VI - a comercială și s-a constatat că dispozițiile art. II pct. 11 și 12 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt neconstituționale, precum și dispozițiile art. II pct. 2, in măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor și al grădinilor de spectacol cinematografic. Așadar, în mod greșit, a fost investita instanța cu capătul de cerere privind bunurile mobile, întrucât prin decizia nr. 269 din_, pronunțată de Curtea Constituțională s-a reținut faptul ca "Analizând critica de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este întemeiată numai în privința dispozițiilor art. II pct. 2(.. .) în sensul că aceste texte
contravin prevederilor art. 44, respectiv art. 136 alin. (4) din Constituție.
Dispozițiile art. II pct. 2 din legea examinată prevăd următoarele: "Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităților administrativ- teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora."
Prevederile legale criticate încalcă dreptul persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat care au în proprietate bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, întrucât
acestea trec, potrivit legii, în proprietatea privată a unității lor administrativ- teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora. Dacă art. II pct. 1 dispune trecerea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ- teritoriale, pct. 2 al aceluiași articol prevede trecerea bunurilor mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora, fără nicio distincție în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Așa cum arată și art. II pct. 11 din lege, sălile și grădinile de spectacol cinematografic puteau constitui, la data preluării lor, obiectul unor contracte de închiriere în temeiul cărora persoane fizice sau persoane juridice de drept privat ar fi putut efectua lucrări de investiții sau diverse alte achiziții, concretizate în bunuri mobile aflate în inventarul spațiului închiriat și asupra cărora acestea au drept de proprietate.
Trecerea prin lege a acestei categorii de bunuri în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora, fără distincție în privința titularului dreptului de proprietate și fără a stipula condițiile de despăgubire a acestuia, încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită și garantată în mod egal de lege, indiferent de titular.
Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. II pct. 2 sunt neconstituționale în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor și al grădinilor de spectacol cinematografic".
Dat fiind aceasta stare de fapt, în cauză, trebuie sa amintim ca intre regie si S.C. Curitiba Invest Establishment s-a încheiat un contract de închiriere, care se afla in curs de derulare, prin care aceasta societate s-a obligat sa modernizeze si sa pună in funcțiune cinematograful Minerul din
B. M. .
Aceasta societate este acționar majoritar in cadrul S.C. Hotel Restaurant Minerul S.A., care, de asemenea, este proprietara întregului ansamblu arhitectonic si in care se regăsește inclus cinematograful in referință.
Curitiba Invest Establishment a realizat până în prezent lucrări de reabilitare si modernizare a întregului ansamblu arhitectonic, efectuând investiții uriașe în refacerea în întregime a acoperișului și a fațadelor, iar pentru lucrările de interior se așteaptă eliberarea autorizației de construire de către Primăria M. ui B. M. pentru a putea fi demarate.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 - 208 din Noul Cod de procedură civilă, pe dispozițiile Legii 303/2008, Legii 215/2001 si cele ale Legii 213/1998.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului municipiul B. M., excepției lipsei de interes a acestuia în promovarea acțiunii, precum și excepției prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "RomâniaFilm"; prin întâmpinare instanța s-a pronunțat la termnul din data de_, în sensul respingerii acestora, pentru motivele arătate în încheierea de ședință.
Analizând întreg probatoriu administrat în cauză, curtea reține următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, prin adresa nr. 14618/_, reclamantul M. B. M. s-a adresat pârâtei Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor «România-Film», solicitând acestea să mandateze un reprezentant pentru semnarea protocolului de predare-primire a imobilului ";Cinema Minerul";, situat în B. M., Piața Libertății, nr. 7, județul Maramureș.
Instituția pârâtă a răspuns reclamantului prin adresa nr. 3719/_
, arătând că este în imposibilitate să dea curs solicitării întrucât consiliul de administrație, singurul organ de conducere și reprezentare al său care poate proceda la aprobarea transferului de proprietate al activelor sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic și să stabilească persoanele mandatate să încheie protocoale, nu este constituit cu respectarea dispozițiilor OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, prin sentința civilă nr. 741/_ pronunțată în dosarul nr._ dispunându-se suspendarea executării Ordinului MCPN nr. 2483/_ de numire a componenței noului consiliu de administrație până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestui act.
În drept, curtea reține că, în anexa 1 la OG nr. 39/2005 privind cinematografia, în categoria sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic care se găsesc în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film» este evidențiat la poziția 209 cinematograful ";Minerul";, situat în B. M., Piața Libertății, nr. 7, județul Maramureș.
Prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea OUG nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia, la articolul unic, punctul 8, s-a prevăzut că articolul II din OUG nr. 7/2008 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. II. - 1. La data intrării in vigoare a prezentei legi, sălile si grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute in anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările si completările ulterioare, aflate in domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție si Exploatare a Filmelor «România-Film», împreuna cu terenurile si bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale si al sectoarelor municipiului B., după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.
Bunurile mobile aflate in inventarul sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic trec in proprietatea privata a unităților administrativ-teritoriale locale si in administrarea consiliilor locale ale acestora.
Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale vor prelua de la Regia Autonoma de Distribuție si Exploatare a Filmelor
«România-Film» personalul aferent, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale respective vor prelua activul și pasivul aferente fiecărei săli sau grădini de spectacol cinematografic pe care o primesc în administrare.
Punerea in aplicare a dispozițiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat intre primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. […].";
Asupra constituționalității acestor prevederi legale s-a pronunțat în mod repetat Curtea Constituțională, ca de exemplu decizia nr. 1.217/_, decizia nr. 269/_ sau decizia nr. 59/_, prin care, respingând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut cu acele prilejuri că dispozițiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 reprezintă o măsură legislativă prin care se dispune trecerea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic din domeniul privat al statului și administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film"; în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale, ceea ce nu poate reprezenta o încălcare a principiului protecției proprietății private sau a principiului inalienabilității proprietății publice, consacrate de art. 44 alin. (1), (2) și (3) și, respectiv de art. 136 din Constituție.
Instanța reține că Curtea Constituțională a arătat în mod expres în decizia nr. 59/_, că instituțiile și autoritățile competente în această materie au obligația, în temeiul art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, de a aplica în consecință aceste decizii, având în vedere că puterea de lucru
judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale și considerente jurisprudențiale, instanța constată că cererea reclamantului M. B. M. de obligare a pârâtei Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor
«România-Film» să încheie cu primarul municipiului B. -M. un protocolul de predare primire privind imobilul "Cinematograful Minerul"; situat în B.
M., Piața Libertății nr.7, jud. Maramureș este întemeiată.
În ceea ce privește susținerile pârâtei privitoare la împrejurarea că, urmare a expirării termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 303/2008, reclamanta este decăzută din dreptul de a mai formula o astfel de cerere, curtea reține că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Astfel, trebuie reținut pe de o parte că dispozițiile din codul de procedură civilă privitoare la decădere nu pot fi aplicabile în cauză, acest termen de 6 luni nefiind un termen care vizează aspecte ce țin de proceduri jurisdicționale, iar pe de altă parte, termenul în cauză a fost nu a fost stipulat de legiuitor drept o condiție rezolutorie în ceea ce privește dreptul de proprietate al unităților administrativ teritoriale, acestea dobândind prin efectul legii acest drept, fără ca legiuitorul să stipuleze o astfel de condiție sub care să se dobândească dreptul de proprietate.
Prin urmare, termenul de 6 luni este un termen de recomandare, de natură să asigure o anumită celeritate în punerea în aplicare de către
autoritățile competente a acestor dispoziții legale, termen care, totodată, a fost impus ambelor părți, așadar și pârâtei, care nu și-a îndeplinit obligația legală de a transmite imobilul în litigiu, conduită în raport cu care nu își poate invoca propria culpă în susținerea intereselor sale, astfel cum impune principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În ceea ce privește alegațiile pârâtei privitoare la nerespectarea, cu ocazia emiterii Legii nr. 303/2008, a prevederilor care reglementează modalitatea de trecere a bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public al acestora din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, curtea constată că aceste alegații ale pârâtei nu pot fi analizate în acest cadru procesual și de către prezenta instanță, aceasta din urmă neavând competența de a aprecia validitatea unei legi în raport de prevederile altei legi.
În domeniul interpretării actelor normative în cauză, aspecte asupra cărora prezenta instanță poate aprecia, curtea constată că, emiterea unei legi într-un domeniu în care, pentru reglementare, este suficientă emiterea unei hotărâri de guvern, potrivit art. 7 lit. e din Legea nr. 213/1998, face
inutilă emiterea unei hotărâri de guvern prin care să se stipuleze în același sens, știut fiind faptul că un act normativ emis în aplicarea legii, în speță hotărârea de guvern, nu poate contraveni actului normativ în vederea aplicării și executării căruia a fost emis.
Prin urmare, dacă legiuitorul a permis ca, într-un anumit domeniu de reglementare, să se poată interveni legislativ și prin acte normative de nivel inferior, acest aspect nu poate fi interpretat în sensul că legiuitorul a renunțat la atributul său de a legifera în domeniul respectiv printr-un act normativ de rang superior, în situațiile în care interesele publice impun o astfel de manifestare, cum a fost cazul în speță.
Referitor la apărările formulate de către pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "RomâniaFilm"; privitoare la solicitarea reclamantei de predare a bunurilor mobile, trebuie amintit că, prin decizia nr. 269/_, relevantă în cauza de față, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. II pct. 2, 11 și 12 din Legea nr. 328/2006 contravin prevederilor art. 44, respectiv art. 136 alin. (4) din Constituție.
În motivarea acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile art. II pct. 2 din legea examinată care prevăd că bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităților administrativ- teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora, încalcă dreptul persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat care au în proprietate bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, întrucât acestea trec, potrivit legii, în proprietatea privată a unității lor administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora.
S-a reținut că, dacă art. II pct. 1 dispune trecerea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, pct. 2 al aceluiași articol prevede trecerea bunurilor mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic în proprietatea privată a unităților administrativ-
teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora, fără nicio distincție în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Așa cum arată și art. II pct. 11 din lege, sălile și grădinile de spectacol cinematografic puteau constitui, la data preluării lor, obiectul unor contracte de închiriere în temeiul cărora persoane fizice sau persoane juridice de drept privat ar fi putut efectua lucrări de investiții sau diverse alte achiziții, concretizate în bunuri mobile aflate în inventarul spațiului închiriat și asupra cărora acestea au drept de proprietate. Trecerea prin lege a acestei categorii de bunuri în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora, fără distincție în privința titularului dreptului de proprietate și fără a stipula condițiile de despăgubire a acestuia, încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită și garantată în mod egal de lege, indiferent de titular.
Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art. II pct. 2 sunt neconstituționale în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor și al grădinilor de spectacol cinematografic, astfel că, în raport de aceste considerente, se impune în cauză admiterea în parte a acțiunii, impunându-se obligarea pârâtei la obligarea predării doar a bunurilor mobile care nu constituie proprietatea persoanelor fizice și a persoanelor juridice de drept privat.
Pentru aceste motive, curtea va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. B. M. reprezentat prin P., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "RomâniaFilm"; și va abliga pe pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor
"RomâniaFilm"; să încheie cu primarul municipiului B. -M. protocolul prevăzut de punctul 8 al articolului unic al Legii nr. 303/2008 privind predarea imobilului "Cinematograful Minerul"; situat în B. M., Piața Libertății nr.7, jud. Maramureș, a inventarului bunurilor mobile, altele decât cele proprietatea persoanelor fizice și a persoanelor juridice de drept privat, personalului, activului și pasivului aferente acestui imobil.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, curtea reține că reclamantului nu i-a fost stabilită în cauză obligația de a achita taxe judiciare de timbru, iar acesta nu a depus la dosar alte înscrisuri care să dovedească cheltuielile efectuate în vederea susținerii acestui demers judiciar, astfel că se constată că această cerere este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. B. -M., reprezentat prin primar, cu sediul în B. -M., str. G. Ș., nr. 37, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "RomâniaFilm";, cu sediul în B., b-dul
M., nr. 12-14, sector 1, și, în consecință:
Obligă pe pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor
"RomâniaFilm"; să încheie cu primarul municipiului B. -M. protocolul prevăzut de punctul 8 al articolului unic al Legii nr. 303/2008 privind predarea imobilului "Cinematograful Minerul"; situat în B. M., Piața Libertății, nr. 7, județul Maramureș, a inventarului bunurilor mobile, altele decât cele proprietatea persoanelor fizice și a persoanelor juridice de drept privat, personalului, activului și pasivului aferente acestui imobil.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune, sub sancțiunea anulării, la Curtea de Apel Cluj.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
M. ION M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 5 ex/_
