Sentința civilă nr. 5578/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.5578
Ședința publică din 09 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. F. - judecător
G. ier: M. -O. O.
Pe rol este soluționarea acțiunii formulată de reclamantul P. T., cu domiciliul în sat. M., com. M. nr. 1669C, județul M. în contradictoriu cu pârâtele D. G. R. a F. P. C. -N. (pentru fosta DGFP M. ), cu sediul în C. -N., p-ța A. I. nr. 19, județul C. , S. F. O. V. de S. (pentru fosta A. A F.
P. V. de S. ) cu sediul în V. de S., str. 22 Decembrie, nr. 15, jud. M. și A. F. pentru M. , cu sediul în B., S. I. nr. 294, corp A, sectorul 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_ ,pentru termenul din_ și apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul P. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele solicitat în contradictoriu cu pârâtele
D. G. R. a F. P. C. -N., S. F. O. V. de S. și A. F. pentru M. B. să se dispună anularea deciziei nr.2005/_ emisă de către A. F. P. V. de S. și obligarea pârâtelor să restituie părții reclamante suma de 5.814 lei, încasată cu chitanța seria TS8 nr. 1376292 din data de _ pentru
înmatricularea autoturismului din litigiu, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că pentru autoturismul rulat (second- hand), achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantului i s-a pretins să plătească taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012. Această taxă se percepe la înmatricularea unui autovehicul rulat înmatriculat înainte de achiziție într-o țară membră a Uniunii Europene, dar ea nu se percepe și în cazul achiziționării unui autovehicul rulat, înmatriculat deja în România. Mai mult decât atât, ea nu se percepe pentru toate autoturismele rulate în România, pentru cele înmatriculate înainte de anul 2007, nu se percepe această taxă la revânzare, plata acestei taxe fiind suspendate conform
O.U.G. nr. 1/2012, intervenind astfel o nouă discriminare.
Se susține că, cu toate eforturile de modificare a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, discriminarea se menține, autoturismelor deja înmatriculate în spațiul european, pentru care s-a plătit/nu - în funcție de stat - o taxă, impunându-li-se plata unei noi taxe de înmatriculare pentru simplul fapt că sunt reînmatriculate în România, această taxă putând fi astfel asimilată unei taxe vamale, de trecere a graniței. Așadar, autoturismele noi plătesc taxa care este mult mai mică valoric, iar cele deja rulate în Uniunea Europeană plătesc, din nou, o taxă de înmatriculare, doar pentru că ele se reînmatriculează în România. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele înmatriculate în România și pentru care a fost achitată o taxă de primă înmatriculare, pe poluare, pentru emisiile poluante, ci exclusiv pentru cele înmatriculate în alte state comunitare și reînmatriculate în România. Pentru vânzarea ulterioară a autovehiculelor deja înmatriculate în țară nu se mai percepte nicio taxă, ceea ce demonstrează că aceasta se aplică doar că urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import. Aceste scopuri contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care încurajează libera circulație a mărfurilor și persoanelor în spațiul comunitar.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012.
În probațiune s-au depus decizia de calcul al taxei, chitanțe, actele de identitate ale autovehiculului, actele doveditoare ale înmatriculării într-un stat membru al Uniunii Europene.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta D. G. a F. P.
M. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția inadmisibilității acțiunii.
Cuantumul și obligația plății taxei pe poluare au fost stabilite prin decizia de calcul a taxei pe poluare. Prin urmare, actul de impunere întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din Codul de procedură fiscală. De aici și concluzia că soluționarea unui conflict în legătură cu decizia de calcul a taxei pe poluare este guvernată de normele procesuale fiscale care prevăd un termen procedural de 30 de zile pentru contestarea actului de impunere, sub sancțiunea decăderii. Or, reclamantul nu a urmat deloc și/sau în termenul legal procedura prevăzută de legea procedural fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei pe poluare.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile și excepția inadmisibilității invocate de pârâtă reținem că, prin admiterea acestor excepții s-ar încălca art. 13 din CEDO în sensul lezării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr. 2292/_, pronunțată în Dosar nr._ .
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de către pârâte instanța constată următoarele:
Prin decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea acțiunii de restituire a taxei de poluare, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută la art.7 din OUG nr. 50/2008, stabilindu-se că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d).
Identitatea de reglementare a celor două taxe și caracterul contrar dreptului comunitar în ceea ce privește taxa pentru emisiile poluante au fost argumentate în paragrafele anterioare ale prezentei sentințe.
În considerentele Deciziei nr.24/2011, cu privire la condițiile de exercitare a acțiunii având ca obiect restituirea taxei de poluare, Înalta Curte reține că"; nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală. În al doilea rând, nu trebuie ignorate obiectul și finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.
Procedura prealabilă reglementată de dispozițiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acțiuni, în timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În al treilea rând, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită";.Având în vedere identitatea de reglementare a celor două taxe și argumentele redate în considerentele Deciziei nr.24/2011 instanța va respinge excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține următoarele:
La data la care reclamantul a achitat taxa a cărei restituire o solicită intrase în vigoare Legea nr. 9/2012 care instituie obligația de plată a taxei de emisie și prin care s-a abrogat începând cu data de_ O.U.G. nr. 50/2008 care stabilea taxa pe poluare pentru autovehicule.
Având în vedere succesiunea în timp dintre cele două acte normative, se impun următoarele observații cu privire la O.U.G. nr. 50/2008. Incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art.110 TFUE (fostul art.90 TCE) a fost stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09, I. Tatu vs. Statul Român în care se reține că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât
descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Aceeași soluție a fost adoptată de instanța europeană și prin hotărârea de principiu pronunțată la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 Iulian
A. Nisipeanu contra României.
Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea nr. 9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012. Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008, taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2. De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
În forma inițială a Legii nr. 9/2012, taxa a fost percepută potrivit art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2012, intrată în vigoare la_, care a adus modificări acestui act normativ, s-au prevăzut că dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) se suspendă până la data de_, cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de_ și a celor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român, iar contribuabilii care au achitat taxa pe acest temei legal în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (_ ) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (_ ), pot solicita restituirea acesteia.
În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de Curte în sensul înlocuirii taxei pe poluare cu o taxă rutieră anuală, achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, instanța constată că se menține în noua reglementare discriminarea criticată de către Curte, prin aceea că taxa pentru emisiile poluante nu este
aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule: autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de_ și autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român, iar pentru taxele deja achitate în perioada_ -_ s-au prevăzut măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.1/2012 doar pentru proprietarii autovehiculelor din parcul auto național care au achitat taxa cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate.
Potrivit principiului priorității dreptului comunitar prevăzut de 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și principiilor consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal ) judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 instanța va admite cererea și va dispune obligarea pârâtelor la restituirea sumei solicitate, potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantului suma de 43,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile
invocate.
Admite acțiunea
formulată de către reclamantul
P. T., cu domiciliul în sat. M., com. M. nr. 1669C, județul M. în contradictoriu cu pârâtele
D. G. R. A F. P. C. -N., cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C., S. F. O. V. de
S. cu sediul în V. de S., str. 22 Decembrie, nr. 15, jud. M. și A.
F. pentru M., cu sediul în B., S. I., nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, și în consecință:
Anulează Decizia nr.2005/_
emisă de către A. F. P.
V. de S. .
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 5.814 lei, încasată cu chitanța seria TS8 nr. 1376292 din data de _ , cu dobânda legală de la data achitării și până la restituirea sumei.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | |
V. F. | M. | -O. O. |
Red.F.V./_
T.red. O.M.O. /_ /6 ex.
