Sentința civilă nr. 5609/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5609/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. L.
GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC LG T. S. și pe pârât D. G. A F. P. C., pârât
A. F. P. A M. C., pârât A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantă av. Abrudan Mihai M. n, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că cererea de chemare în judecată este legal timbrată, iar pârâtele nu au formulat întâmpinare.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. G. a F. P.
și A. F. Pentru M., excepție pe care o pune în discuție.
Reprezentantul reclamantei arată că lasă la aprecierea instanței să se pronunțe pe excepție.
Tribunalul admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor
G. a F. P. C. și A. F. Pentru M., având în vedere faptul că raportul juridic de drept administrativ s-a încheiat doar între reclamant și pârâta A. F. P. a M. C. -N., aceasta din urmă fiind instituția la care reclamantul a achitat taxa de poluare a cărei restituire se solicită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., Tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ reclamanta LG T. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
C. -N., anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, respectiv a deciziei; restituirea sumei de 7.010 lei plătite cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule cu Ordinul de plată nr. 104/_, împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.
Pârâta A. F. P. C. -N. nu a formulat întâmpinare
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul marca MAN tip TGX18.4404X2 BLS//TGX, cu nr. de identificare W_ 88P004134, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 7205 lei la AFP C. -N., conform Ordinul de plată nr. 104/_ (fila 11 verso din dosar).
Ulterior reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Ori, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma astfel
cum a fost modificată prin OUG 218/2008, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul apreciaza ca in speta se poate acorda doar dobinda legala întrucât perceperea taxei din speța cu încalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun, aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite, adica de la data incasarii sumei din speta . Ca atare in temeiul prevederilor OG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului, va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare, emisă de A.F.P., deoarece reclamanta nu a indicat în ce constau motivele de nulitate ale acestui act administrativ. În altă ordine de idei, pentru restituirea taxei achitate nu se impune anularea deciziei emise de către pârâtă.
Urmează să fie respinsă de asemenea cererea formulată în contradictoriu cu D. G. a F. P. C., ca fiind înaintată
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că raportul juridic de drept administrativ s-a încheiat între reclamant și A.F.P. a mun. C. -N., aceasta din urmă fiind instituția la care reclamantul a achitat taxa de poluare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâta, a cărei culpă procesuală este dovedită, va fi obligată să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 539,30 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei (f. 19 și 26 dosar ). Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 868 lei, reprezentând onorariu avocațial (f. 25-26).
În materia cheltuielilor de judecată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Mai exact, se poate afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul.
În lumina celor expuse și având în vedere criteriile prevăzute art. 274 alin. 3 C.pr.civ., Tribunalul apreciază că se impune admiterea doar în parte a cererii privind cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial suma de 500 lei acordată cu acest titlu având un caracter rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta LG T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. -N., cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. a mun. C. -N. să restituie reclamanta suma de 7.010 lei, reprezentând taxă poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei menționate.
Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare nr. 7205/_, emisă de către pârâtă.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Respinge acțiunea față de D. G. a F. P. C., ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 29 martie 2013.
Președinte,
E. L.
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 01 Aprilie 2013
Red. L.E. /tehnored. C.H. 4 ex./02 aprilie 2013
