Sentința civilă nr. 5826/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINTA CIVILA Nr. 5826/2013

Ședința publică de la 02 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS GREFIER: E. C.

Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul O. V. în contradictoriu cu pârâta A. F. publice a mun. C. -N., având ca obiect, anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier .

Tribunalul constată că este legal investit cu judecarea cauzei.

Se constată că prin serviciul registratură, la data de_, s-a depus la dosar de reclamant, dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, constatând cererea legal timbrată.

Tribunalul constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, în conformitate cu dispozițiile art. 242 al.2 C.pr.c..

Apreciind că există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art.150 Cod de procedură civilă declară închisă cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Reține că prin

cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr._, reclamantul O. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

A. F. P. a municipiului C. -N., obligarea acesteia la restituirea sumei de 5454 lei plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria TS4B NR. 1078756/_, împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.

La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. nu a formulat întâmpinare.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN, cu nr. de identificare EVWZZZ1JZ2W4922382, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 5454 lei la AFP C. -N., conform chitanței seria TS4B nr. 1078756/_ .

Ulterior reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.

Taxa de prima înmatriculare a fost percepută în baza prevederilor art.

241 ind.1 și urm C.fiscal. Ca atare, tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.

Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.

Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.

Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.

Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a mun.Cîmpia Turzii de a dispune restituirea acesteia.

În ce privește reținerea acestei taxe cu titlu de taxa de poluare o asemenea reținere este ilegala .Astfel la data înmatriculării autoturismului erau in vigoare dispozițiile mai sus menționate din Codul fiscal ce reglementau taxa de prima înmatriculare. Așadar taxa din speță a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite Ca atare nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat

ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .

În ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale .Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda doar dobânda legala întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță .Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale in materie civila de la data plății taxei din speță si pana la data restituirii sale integrale .Și în aceste condiții tribunalul nu a dat altceva și a înțeles sa repare același prejudiciu respectiv lipsa folosinței banilor dar in alt cuantum decât cel pretins de reclamant .

Având în vedere considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul O. V. împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului

C. -N. care va fi obligată să plătească reclamantului suma de 5464 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS4B nr.1078756 la_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea

integrală a acesteia.

În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul O. V. cu domiciliul în T.

, str. L., nr.16, jud. C. împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului C. -N. cu sediul în C. -N., Piața A. I., nr.19 jud, C. și în consecință:

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5464 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS4B nr.1078756 la_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din _

Președinte, Ana-SS

Grefier,

E. C.

Red. S.S./dact. E.C.

4 ex./ 12 Aprilie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 5826/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare