Sentința civilă nr. 5962/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5962
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul G. F. , Cu domiciliul în B. M., str. Florilor nr. 8/26 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Mihalca Delica în B. M., bd. R. nr. 1/24, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P.
M. și A. F. P. B. M.
, cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M., având ca anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant - avocat M. u L., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
T. procedând la verificarea competenței potrivit art. 1591alin. 4 Cod procedură civilă, constată că întemeiat pe dispozițiile art. 2 lit. d Cod procedură civilă și Legea nr. 554/2004 este competent general, material și teritorial în a
soluționa prezenta cauză.
Instanța în baza HG nr. 520/_, pune în discuția părților transmiterea calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. M. către
D. G. R. a F. P. C. -N. și a pârâtei A. F. P.
B. M. către A. J. a F. P. M. .
Reprezentanta reclamantului apreciază că transmiterea calității procesuale pasive are loc direct, ca efect al legii, respectiv a HG nr. 520/2013.
Instanța în baza HG nr. 520/_, ia act de transmiterea calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. M. către D. G.
R. a F. P. C. -N. și a pârâtei A. F. P. B. M. către A. J. a F. P. M. .
T. procedând la verificarea competenței potrivit art. 1591alin. 4 Cod procedură civilă, constată că întemeiat pe dispozițiile art. 2 lit. d Cod procedură
civilă și Legea nr. 554/2004 este competent general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantului depune delegație de substituire, dovada achitării taxei judiciare de timbru, înscrisuri și arată că nu are alte cereri de formulat și excepții de invocat și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Instanța nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv să se oblige pârâtele la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu plata dobânzilor legale și cu cheltuieli de judecată.
Instanța apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept declară închise dezbaterile în fond și reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul G. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. și A.
F. P. B. M.,
ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 3.520 lei
, cu dobânda legală începând cu data încasării debitului, până la restituirea lui integrală, cu cheltuieli de judecată.
În esență, reclamantul consideră că taxa de primă înmatriculare instituită prin Codul fiscal este contrară art. 90 din TCE, invocând în acest sens cauza Weigel (C-387/01).
În drept, au fost invocate prevederile art. 90 din Tratatul CE, art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus adresa emisă de pârâtă privind refuzul restituirii taxei, chitanțe, actele de identitate ale autovehiculului, actele doveditoare ale achiziționării autovehiculului dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Poziția procesuală a celorlalte două pârâte este exprimată prin întâmpinarea formulată de către D. G. a F. P. M., în nume propriu și în reprezentarea administrației financiare prin care se invocă excepția inadmisibilității și a neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă. În susținerea acestei excepții pârâtele arată că: decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule s-a emis prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, stabilind taxa de poluare pentru autovehicule. Reclamantul nu a formulat contestație potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, fără a realiza procedura prealabilă impusă de lege. Pe fond, pârâtele solicită respingerea cererii.
Excepția a fost soluționată odată cu fondul.
Cu privire la excepția inadm isibilității
instanța constată următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului, se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial enumerat la art. 214/1 Cod fiscal. Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006 ea a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire.
Reglementarea legală nu prevedea obligativitatea emiterii unui titlu de creanță cu suport material de către autoritățile statului, astfel încât plata taxei de făcea în mod voluntar de către fiecare persoană interesată.
Pentru plata taxei de primă înmatriculare nu avea cum să existe un titlu de creanță cu suport material și nici un act fiscal, deoarece plata "benevolă"; făcută de reclamant constituia una dintre condițiile necesare operațiunii de înmatriculare în România a autovehiculului importat dintr-o țară aparținând Comunității Europene. Taxa a fost impusă pentru a se putea înmatricula în România autovehiculul inițial înmatriculat în țara de origine.
A considera că nu se poate contesta încălcarea dreptului comunitar privind reglementarea și perceperea taxei speciale pentru autoturism, în condițiile plății benevole și în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, înseamnă a nega dreptul de a avea acces liber la justiție,cu consecința încălcării art. 6 și art. 13 din CEDO.
Pe cale de consecință se va respinge excepția inadmisibilității cererii .
Pe fondul cauzei, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 3.520 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din Codul fiscal,cu chitanța seria TS3B nr. 2144370 din data de_ emisă de către A. F. P. B. M. ,depusă la fila 5 din dosar, pentru a înmatricula în România un autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene- Franța ,stat în care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 2003 conform înscrisurilor depuse în copie la ultimul termen de judecată .
Ulterior, deși s-a solicitat restituirea taxei apreciindu-se că este nelegală și discriminatorie, contrară normelor comunitare, pârâtele au refuzat restituirea integrală a sumei.
Instanța constată că refuzul de restituire nu este legal.
Taxa de primă înmatriculare nu s-a perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. În consecință, această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că art. 214 ind.
1-214 ind. 3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Astfel, este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă intervenind astfel caracterul său discriminatoriu.
Întrucât România este stat membru al Uniunii Europene, prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate se încalcă principiul nediscriminării.
C.J.C.E. a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și ale dreptului comunitar au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislația internă sunt cuprinse reglementări contrare, motiv pentru care instanța constată că taxa specială achitată este nelegală și se impune a fi restituită plătitorului.
Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de primă înmatriculare, cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună reclamantului parcurgerea procedurii administrative, cu termenele specifice,pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative .
Se impune a fi analizată legalitatea refuzului de restituire și prin prisma dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 care reglementează restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4 obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Comparând dispozițiile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate) pe de o parte și prevederile OUG nr. 50/2008, pe de altă parte, se constată că reglementează două taxe distincte.
Dacă s-ar accepta că se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 686/2008, ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 50/2008, diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse. Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce iar cea legală presupune îndeplinirea anumitor condiții. Pornind de la realitatea că pârâtele au obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație de plată a taxei de poluare, înseamnă că reclamantul ar datora taxa de poluare introdusă la 01 iulie 2008 retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, deși potrivit OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
Pe de altă parte procedura de restituire reglementată de H.G nr. 686/2008 reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia, în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuie să fie compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 686/2008 ar obliga instanța să depășească și cadrul procesual dedus judecății și în același timp să se substituie autorităților administrativ fiscale, cu încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești și a principiului disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii, deoarece OUG nr. 50/2008 nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale.
Pentru aceste considerente instanța va dispune restituirea integrală a taxei speciale pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1 și art. 214 ind. 2 din Codul fiscal și pentru diferența nerestituită conform art. 11 din OUG nr. 50/2008.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de primă înmatriculare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu,prejudiciu care în dreptul intern este evaluat legal la nivelul dobânzii pe care partea a solicitat-o conform O.G nr. 9/2000.
Dând eficiență principiului disponibilității instanța va admite și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale al cărei cuantum este determinat potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin O.G nr. 13/2011 iar ulterior acestui moment în
conformitate art.3 alin.2-4 din O.G nr.13/2011,capitolul I, care reglementează dobânda legală penalizatoare pentru obligații bănești.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii, se va stabili și obligația de plată a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității
cererii invocată de către pârâte.
Admite acțiunea
formulată de reclamantul G. F.
, Cu domiciliul în
B. M., str. Florilor nr. 8/26 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Mihalca Delica în B. M., bd. R. nr. 1/24, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. R. a F. P. C. -N. (pentru fosta D. G. a F. P. M. ), cu sediul în C. -N., p-ța A. I. nr. 19, județul C. și A. J. a F. P. M. (pentru fosta A.
F. P. B. M. ), cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M., și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.520 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autovehicule, încasată cu chitanța seria TS3B nr. 2144370 din data de_ , cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 începând cu _ până la data de _
, iar începând cu data de_ conform art. 3 din OG nr. 13/2011 până la restituirea integrală a sumei.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 43,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | G. | IER, | |
M. H. | E. -A. | I. | C. |
Red. M.H./_
Tehnored. E.A.I.C./_ - 5 ex.
