Sentința civilă nr. 5986/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

Dosar nr._ R O M Â N I A

Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILA Nr. 5986/2013

Ședința publică de la 05 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.

Grefier I. -M. P.

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul I.

A. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. C., A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.

P. edura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier

, după care, instanța, în temeiul art. 159 indice 1 Cod procedură civilă procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.

Instanta, din oficiu, invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei

A. F. pentru M., , pe care o admite retinand din cuprinsul actiunii introductive rezulta ca reclamantul a inteles sa conteste nelegalitatea incasarii de catre A. F. P. C. -N. a taxei de poluare. In raportul juridic de drept fiscal nascut intre parti ca urmare a emiterii de catre AFP C. -N. a deciziei de calcul care a stat la baza platii efectuate de reclamant acesta din urma apare ca titular al dreptului de a solicita restituirea, unicul subiect fata de care se poate realiza acest drept fiind emitentul actului.

Pe de alta parte,intre reclamant si parata A. F. pentru M. nu s-a nascut niciun raport juridic de drept substantial, in conditiile in care, potrivit prevederilor art 7 din OUG nr 50/2008 :"; Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.";

Nefiind alte cereri de formulat în probațiune, tribunalul după deliberare declară închisă faza probatorie și retine cauza în pronunțare pe actele de la dosar .

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul I. A. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. A MUN. C. -N. să îi restituie suma de 2499 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.90 din TCE.

În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu AFP A MUN. C. -N. .

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism marca OPEL nr. identificare WOLOZCF4871032284 anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OG nr.50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 3953 lei la AFP

C., în data de _

La data de_, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, întrucât reclamanta nu se află în niciuna din situațiile prevăzute la art.3(2) din OG nr.50/2008.

Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .

Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 218/2008, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.

Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta AFP C. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.

În temeiul art.274 C.proc.civ., la solicitarea reclamantului, pârâta AFP C. -N. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 539,3 lei., reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar mobil si onorariu avocatial justificat prin chitanta depusa la fila 5 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTARASTE

Admite acțiunea formulata de reclamantul I. A., cu domiciliul în mun. C. N., Prof. T. C., nr. 42, ap.65, jud.C. în contradictoriu cu parata A. F. P. A Mun.

  1. , cu sediul în C. N., str. P-ța avram iancu, nr. 19, jud. C. .

    Obliga parata sa restituie reclamantei suma de 2499 lei achitata la data de_ si dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de_ și până la achitarea efectivă.

    Obligată pârâta să plătească părții reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 539,3

    lei.

    Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Aprilie 2013.

    Președinte,

    1. -F. B.

      Grefier,

      1. -M. P.

Red. MFB/5 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 5986/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare