Sentința civilă nr. 6549/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr.6549/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. C.
Grefier: A. T.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. I. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele A. F.
P. A M. C. -N. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 08 aprilie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 aprilie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr. de mai sus reclamanta S.C. I. C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. a mun. C. -N., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.325 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism proprietatea sa, cu dobânda legală aferentă de la data efectuării plății și până la data de_, iar începând de la această dată și până la restituirea integrală a sumei, potrivit prev. art. 124 corob. cu art. 70 din C.pr.fiscală, obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale prev. de art. 120 alin.7 C.pr.fiscală, în subsidiar la petitul 2 solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei achitate, calculate de la data plății acesteia și până la restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, corespondență purtată cu AFP C. -N. .
Pârâta A. F. P. a orașului C. -N. nu a formulat întâmpinare.
La data de_ intervenientul M. N. C. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat ca după admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, să se admită acțiunea formulată de către reclamantă și cererea de intervenție în interes propriu, și să fie obligată pârâta să-i restituie intervenientului suma de 1.325 lei cu titlu de taxă de poluare actualizată, în principal cu dobânda fiscală și în subsidiar cu dobânda civilă, de la data achitări și până la data plății integrale.
În motivarea cererii, ibntervenientul arată că la data de_ între reclamantă și intervenient a intervenit contractul de cesiune de creanță ce a avut ca și obiect creanța pe care reclamanta o are de încasat de la pârâtă.
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de_ reclamanta a achitat suma 1.325 lei, cu titlu de taxa de poluare pentru un autoturism cu nr. de identificare WFOHXXGAJH3M25224, conform chitanței seria TS nr. 2294199 din data de_, la Trezoreria Municipiului C. -N. (f. 10 verso).
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta s-a adresat pârâtei A.F.P. a mun. C. -N. cu solicitarea de a-i fi restituită. Deși reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare, pârâta prin răspunsul comunicat reclamantei la data de_ sub nr. 71790 s-a arătat că se poate restitui numai taxa achitată este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor legale privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (fila 18).
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă în parte, A.F.P. C. -N. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantei taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.325 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data_ și până la data restituirii efective.
Instanța va respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscală, la această sumă începând cu data de_ și până la plata integrală și efectivă a sumei de mai sus, deoarece perceperea taxei de poluare cu încălcarea prevederilor comunitare reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant, nefiind aplicabile speței prevederile art. 124 și 117 din Codul de Procedură Fiscală.
Cu privire la cererea de intervenție in interes propriu
formulată de către intervenientul M. N. C. la data de 13 martie 2013, prin serviciul registratura la instanței instanța retine ca potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă Statul și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală.
Această condiție nu este îndeplinită de către intervenient pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil, cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert, lichid si exigibil nu a fost stabilit încă ci doar drepturi deja existente și
recunoscute de către părți si al căror caracter cert, lichid si exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate.
Articolul 30 Cod Procedură Penală. se coroborează in sensul celor mai sus menționate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit. h si alin. 5 indice 1 C.pr.fiscala si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formulării unui cereri de restituire a unor creanțe fiscale prevăd obligativitatea in primul rând a compensării sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urmând ca doar suma rămasa in urma compensării sa fie supusa restituirii. Ca atare in toate situațiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu operează compensarea si doar apoi se stabilește suma de restituit. Astfel se explica si de ce art. 30 C.pr.fiscala impune ca o condiție de validitate a cesiunii de creanță ca in cauza creanța cesionata sa fie stabilita adică sa aibă un caracter cert si lichid.
In speță dreptul la restituirea taxei de poluare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in condițiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotărâre judecătorească. Rezultă așadar ca cesiunea de creanță din speță nu este valabila, iar cesionarul nu a dobândit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecință cesionarul nu are calitate procesual activa de a cere restituirea taxei întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speță, și pe cale de consecință instanța va respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul.
În baza art. 274 Cod Procedură Civilă instanța va obliga pârâta căzută în pretenții să plătească în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în sumă de 39,3 lei (filele 2 verso și 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. I. C. S.R.L., cu sediul în C. -N., str. C. ului nr. 85 A, jud. C., cu sediul procesual ales în C. -N., B-dul. 21 D. 1989 nr. 57, ap. 3, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. -N., cu sediul în C. -N., str. Mihai Eminescu nr. 2, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 1.325 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale la această sumă începând cu data de_ și până la plata integrală și efectivă a sumei de mai sus.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul în interes propriu M. N. C. , cu domiciliul în Bistrița, str. Tihuței, nr.5, ap. 21, jud. Bistrița Năsăud, cu domiciliul procesual ales în C. -N.
, b-dul. 21 D. 1989 nr. 57, ap. 3, jud. C. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. C. A. T.
Red. 5 ex./L.C./D.M.
_
