Sentința civilă nr. 6640/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
Sentința civilă nr. 6640
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B. R., domiciliat în B. M., str. G. nr. 15/14, județul M. în contradictoriu cu pârâții M. A. SI I. -C. DE J. A I.
, cu sediul în B., piața R., nr. 1A, sector 1și I. DE P. AL J.
M.
, cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, județul M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_ ,_ ,_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de_ sub nr._ reclamantul B. R. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - C. de J. a I. și I. de Poliție al
J. M. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 83 din_ a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul Administrației și Internelor și pe cale de consecință anularea Hotărârii nr. 60306/_ a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul IPJ M. și a Deciziei de imputare nr. 69.423/_ ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivarea cererii se arată că prin Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 83807/_, s-a reținut că la data de_, în timp ce reclamantul B. R. -comisar în cadrul pârâtului de rând 2 - Serviciul de investigații criminale, se afla în misiune alături de alți colegi și conducea autospeciala marca Skoda Octavia, înmatriculată sub nr._ dinspre
localitatea Mara înspre orașul B. Sprie, într-o curbă periculoasă la dreapta, pe fondul unui carosabil umed, în pantă, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat.
În urma accidentului nu au rezultat victime omenești, toți cei 4 ocupanți ai autospecialei au reușit să iasă nevătămați, dar autovehiculul a fost avariat.
Urmare a avariilor constatate de către o comisie tehnică, s-a întocmit un Deviz de reparații a autovehiculului care a stabilit paguba la nivelul sumei de 13.700 lei, care s-a dispus a fi recuperată în limita a trei salarii nete ale reclamantului calculate în conformitate cu prevederile art. 13 din Instrucțiunile
M.I. nr. 830/1999 modificate și completate.
Ulterior, s-a emis Decizia de imputare nr. 69.423/_, prin care s-a decis imputarea urnei de 9.810 lei în sarcina reclamantului și darea la scădere a părții din paguba care depășește cuantumul imputabil, respectiv a sumei de 3.890 lei.
Decizia de imputare nr. 69.423/_ a fost contestată de reclamant în termen legal la C. de soluționare din cadrul IPJ M. și a fost soluționată prin Hotărârea nr. 60306/_ .
Ulterior, împotriva Hotărârii nr. 60306/_ a Comisiei de soluționare din cadrul IPJ M., reclamantul a formulat plângere care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 83/_ 2 de către C. de J. a I. din cadrul M. ui A. și I. .
Reclamantul mai precizează că a formulat o cerere suspendare a executării Deciziei de Imputare nr. 69423/_, înregistrată sub dosar nr. _
, la Tribunalul Maramureș, care a fost admisă prin sentința civilă nr. 1499/_
, până la pronunțarea instanței de fond.
Se apreciază că actele atacate sunt nelegale și netemeinice raportat la probele existente la dosarul de cercetare administrativă și la temeiurile de drept invocate.
In primul rând, Decizia de imputare nr. 69423/_ a fost emisă fără respectarea prevederilor art. 25 alin. 5 din O.G. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. În conformitate cu prevederile art. 25 alin. 5 "decizia de imputare va fi temeinic motivată și va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestată și organul competent în soluționarea contestației", astfel că se invocă nulitatea Deciziei de imputare pentru încălcarea acestor prevederi imperative.
Un alt aspect relevant în cauză, este nerespectarea dispozițiilor art. 23 alin. 1 din OG 121/1998, care prevăd faptul că, cercetarea administrativă se efectuează în cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat la cunoștință de producerea pagubei. Astfel, procesul- verbal de cercetare administrativă a fost încheiat la data de_, cu mult peste termenul prevăzut de textul legal invocat. Este de remarcat că, alin. 2 al art. 23 prevede că, pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul poate prelungi termenul cu cel mult 60 de zile prin ordin scris. Deși s-a invocat prelungirea termenului de finalizare a cercetării administrative, nu au fost
arătate care au fost motivele temeinice care au stat la baza luării acestei decizii, astfel că se impune verificarea legalității acestor dispoziții ale pârâtului I. de Poliție al J. M. (IPJ M. în continuare).
În motivarea cererii se mai arată că la baza motivării tuturor hotărârilor atacate s-a aflat existența procesului-verbal de contravenție seria CC nr. 8889532/_ întocmit pe numele reclamantului de către un agent de poliție din cadrul IPJ MM, care a constatat că, acesta a săvârșit la data de_ fapta prevăzută de art. 123 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Reclamantul susține că nu a săvârșit faptă reținută de către agentul constatator nu a fost săvârșită de către reclamant. Art. 123 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 prevede: "Conducătorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depășească 30 km/h, in localități, sau 50 km/h in afara localităților, in următoarele situații: b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau in care vizibilitatea este mai mica de 50 m." Agentul constatator pe lângă faptul că a sosit la locul accidentului ulterior producerii acestuia, autoturismul cu care s-a deplasat în acel loc nu deținea un mijloc de tehnic de înregistrare a vitezei. Se mai arată că situația de fapt reținută de către agentul constatator este reală, dar încadrarea în drept este greșită și această încadrare în drept chiar nu are nicio relevanță în speță.
Din punctul de vedere al atragerii răspunderii sale materiale reclamantul susține că este importantă starea de fapt descrisă de agentul constatator coroborată cu declarațiile și rapoartele persoanelor ce se aflau în autovehicul la momentul producerii evenimentului rutier. Astfel, agentul constatator menționează: "a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare.... intenționând să evite coliziunea cu un autovehicul care efectua o depășire pe fondul unui carosabil umed a intrat în derapaj, a pierdut controlul asupra direcției...".
Aceste aspecte au fost avute în vedere și de C. de soluționare a contestațiilor în Hotărârea nr. 60306/_ la punctul 3, unde s-a motivat admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei de imputare până la soluționarea definitivă a cauzei, astfel " admite cererea de suspendare……… raportat la probatoriul administrat în cauză respectiv rapoartele persoanelor care se aflau în autovehicul cu comisarul de poliție B. z R. și procesul verbal de contravenție seria CC nr. 8889532 din_ devenit titlu executoriu";.
Reclamantul apreciază că se creează prin aceasta certitudinea faptului că agentul constatator a reținut o situație de fapt care corespunde realității, coroborată fiind cu rapoartele martorilor, dar pe care a încadrat-o greșit în drept și pe cale de consecință a aplicat eronat sancțiunea avertismentului și a întocmit în mod greșit procesul-verbal de contravenție, întrucât la descrierea situației de fapt nu a reținut vreo faptă care să poată fi sancționată contravențional.
Acest ultim aspect, și anume că nu s-a reținut vreo faptă în sarcina reclamantului care să poată fi sancționată contravențional, poate fi constatată
la o simplă lecturare a rubricii descrierea faptei din cuprinsul procesului- verbal. Nu există o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat temeinicia și legalitatea procesului-verbal de contravenție întocmit pe numele reclamantului, astfel încât trebuie să se pună în discuție situația de fapt de la momentul producerii evenimentului rutier, pentru a se analiza în mod corect posibilitatea sau imposibilitatea atragerii răspunderii materiale a reclamantului.
Răspunderea materială așa cum este prevăzută de O.G. nr. 121/1998, act normativ ce conține norme speciale în materia răspunderii militarilor, reprezintă, la fel ca răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii, o formă a răspunderii juridice care constă în obligația celor încadrați și, respectiv, a militarilor de a repara, în condițiile și limitele prevăzute de lege prejudiciul cauzat unității din vina și în legătură cu munca lor.
Dispoziții legale prevăd un regim special de stabilire a răspunderii materiale a militarilor, care este angajată, potrivit art. 2 din O.G. nr. 121/1998, atunci când militarii au provocat, din vina lor, pagube în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, precum și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul M. ui Apărării Naționale, M. ui de Interne, etc.
Instrucțiunile 830/1999 la pct. 6 precizează: " răspunderea materială a militarilor se poate stabili numai dacă se întrunesc cumulativ următoarele condiții: a) există un prejudiciu, b) paguba materială s-a produs printr-o faptă cu caracter ilicit; c) încălcarea dispozițiilor legale ori neexecutarea s-a produs cu vinovăție.
Totodată, conform art. 5 din O.G. 121/1998, militarii răspund material pentru pagubele produse, din vina lor și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar.
Potrivit art. 6 din OG. 120/1998, militarii nu răspund material:
a)pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă, în activitățile de producție și gospodărești, care se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare;
b)pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute si înlăturate,
c)pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forță majoră;
Și pct. 19 litera b din Instrucțiunile 830/1999 prevăd că: "răspunderea materială nu se poate stabili pentru: pagubele datorate unor cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate ori pagubele au fost provocate din riscul normal al serviciului ori din forță majoră."
Totodată conform pct. 20 din Instrucțiunile 83/1998 când paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, pentru a nu se angaja răspunderea materială, se cer întrunite două condiții, respectiv:
a)obligația de serviciu să fie prevăzută în dispozițiile legale în vigoare;
b)paguba să nu fie datorată relei voințe, neglijenței ori modului necorespunzător de executare."
Raportat la starea de fapt descrisă, declarațiile martorilor existente la dosarul de cercetare administrativă și actele normative invocate, a reclamantul consideră că nu poate fi atrasă răspunderea sa materială întrucât paguba nu s- a produs printr-o faptă cu caracter ilicit, fiind incidentă cauza care înlătură răspunderea materială a militarilor prevăzută de art. 6 alin. 1 lit. b din OG 121/1998. Prin urmare, în mod incorect s-a stabilit că sunt întrunite elementele răspunderii materiale în sarcina reclamantului, întrucât conf. art. 6 alin. 1 lit. b din OG 121/1998, militarii nu răspund material pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute și înlăturate.
În probațiune s-au depus în copii următoarele înscrisrui: Hotărârea nr. 83 din_ a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul Administrației și Internelor, Hotărârea nr. 60306/_ a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul IPJ M., Decizie de imputare nr. 69.423/_, plângerile și contestațiile formulate de reclamant, proces verbal de contravenție. s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale prin audierea persoanelor care au fost în autovehicul la data producerii evenimentului rutier și s-a solicitat comunicarea de către pârâți a dosarului de cercetare administrativă a reclamantului.
În drept au fost invocate prevederile art. 6 alin. 1 lit. b, art. 23 alin. 1 și 2, art. 25 alin. 5 din OG 121/1998, pct. 6 și 19 litera b din Instrucțiunile 830/1999, pct. 20 din Instrucțiunile 83/1998, art. 23 alin. 1 din OG 121/1998, sentința civilă nr. 1499/_ a T. ui M. .
Prin întâmpinarea depusă la data de_ (filele 33-37), pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea cererii
ca nefondată. În apărare se susține că în fapt, la data de_ ora 09.40, comisarul de poliție B. z R. din cadrul Serviciului de investigații criminale al
I.P.J. M., aflându-se în misiune ordonată, a condus autovehiculul aparținând P. Române, marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare_ dinspre localitatea Mara înspre localitatea B. Sprie, traversând pasul Gutâi, iar la km 23+500 m, într-o curbă periculoasă la dreapta, intenționând să evite coliziunea cu un alt autovehicul care circula din sens opus, carosabilul fiind umed, a intrat în derapaj, a pierdut controlul direcției de deplasare și a părăsit partea carosabilă răsturnându-se. În urma producerii accidentului au rezultat pagube materiale, respectiv avarierea autovehiculului.
După producerea accidentului s-au efectuat cercetări cu privire la dinamica producerii acestuia și s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției seria CC nr. 8889532 din_ însoțit de planșa fotografică.
Prin dispoziția nr. 6391 din_ șeful I. ui de Poliție al J. -M. a dispus constituirea comisiei de cercetare administrativă pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului, a cuantumului prejudiciului precum și a eventualelor persoane vinovate.
Prin procesul-verbal de cercetare administrativă din_ C. de cercetare administrativă a concluzionat că se impune emiterea deciziei de imputare pentru reclamant în limita a trei salarii lunare nete, respectiv pentru suma de 9.810 lei și darea la scădere a părții din pagubă care depășește cuantumul imputabil, respectiv a sumei de 3.890 lei, document ce a fost vizat de către Direcția de Logistică din cadrul I.G.P.R. și de către șeful I.P.J. M. .
La data de_ prin adresa 83.807 reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că din totalul pagubei de 13.700 lei trebuie să achite suma de 9.810 lei.
De asemenea, la data de_ s-a emis de către I.P.J. M. decizia de imputare nr. 69.423 comunicată reclamantului la data de_ .
Decizia de imputare a fost contestată de către reclamant la data de _
, contestația fiind soluționată prin emiterea Hotărârii nr. 60.306 din_ a Comisiei de soluționare a contestațiilor, prin care a fost menținută Decizia de imputare nr. 69.423. Prin aceeași hotărâre, a fost admisă cererea reclamantului privind suspendarea executării deciziei de imputare până la soluționarea definitivă a cauzei.
Ulterior, la data de_ reclamantul a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 60.306 din_ a Comisiei de soluționare a contestațiilor, respinsă prin Hotărârea nr. 83 din_ a Comisiei de J. a Imputaților de pe lângă Ministerul Administrației și Internelor.
Susținerea reclamantului privind nerespectarea termenului de 60 zile de desfășurare a cercetării administrative este nefondată, având în vedere că prin nota-raport nr. 1.777.883/STh/RG/_ a Direcției de Logistică din cadrul I.G.P.R.. comunicată I.P.J. M. prin adresa 1.777.883/STh/RG/_ s-a aprobat prelungirea termenului pentru efectuarea cercetării administrative cu 60 zile, sens în care nu poate fi luată în discuție nerespectarea prevederilor art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 121/1998 și ale Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999.
Cu privire la susținerea reclamantului privind modalitatea de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravenției, seria CC nr. 8889532 din _
. prin care a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea dispozițiilor art. 123 lit. b din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, se solicită a se constata că prin raportare la dispozițiile art. 31 și următoarele din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aceasta este nefondată.
Astfel, reclamantul a avut posibilitatea legală de a contesta procesul- verbal de constatare a contravenției, dar nu a uzat de acest drept, motiv pentru care nu mai poate fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia acestuia. Se apreciază că prin raportare la starea de fapt descrisă de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, la declarația dată de către reclamant pe formularul tipizat, la declarația dată de către acesta în faza cercetării administrative și la celelalte declarații, comisia de cercetare administrativă a constatat în mod corect și legal că este antrenată
răspunderea materială a reclamantului, impunându-se recuperarea prejudiciului.
Pârâtul I. de Poliție al J. M. a solicitat respingerea cererii prin întâmpinarea depusă la data de_ (filele 29-31) invocând în esență aceleași apărări
.
Prin sentința civilă nr. 572/_ Curtea de Apel C. a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu în temeiul art. 1591alin.2 Cod procedură civilă de la 1865 coroborat cu art. 63 și 78 din Legea nr. 360/2002, art. 43 din OG nr. 121/1998 și art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea T. ui M. pe rolul căruia s-a înregistrat dosarul nr._, instanța de trimitere constatând competența materială de soluționare a cererii pentru aceleași considerente redate în hotărârea de declinare.
În probațiune s-au depus înscrisuri, inclusiv dosarul de cercetare administrativă a reclamantului și au fost audiați martorii Coste D. I. și R. z I.
D. (filele 86-87).
Analizând actele și probele de la dosar, tribunalul constată următoarele:
La data de_, sub nr.83807, s-a înregistrat la Serviciul P. rutiere din cadrul pârâtului IPJ M. fișa de eveniment(f.40, dosar nr._ )prin care s-a constatat că în fapt, la data de_ ora 09.40, reclamantul B. z R.
, comisar de poliție din cadrul Serviciului de investigații criminale al I.P.J. M.
, aflându-se în misiune ordonată, a condus autovehiculul aparținând P. Române, marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare_ dinspre localitatea Mara înspre localitatea B. Sprie, traversând pasul Gutâi, iar la km 23+500 m, într-o curbă periculoasă la dreapta, intenționând să evite coliziunea cu un alt autovehicul care circula din sens opus, carosabilul fiind umed, a intrat în derapaj, a pierdut controlul direcției de deplasare și a părăsit partea carosabilă răsturnându-se. Se mai constată că în urma producerii accidentului au rezultat pagube materiale, respectiv avarierea în proporție de 30% a autoturismului de serviciu .
Anterior, pârâtul IPJ M. prin Serviciul P. rutiere a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CC nr. 8889532 din data de_ (f.41, dosar nr._ ).
Agentul constatator mai consemnează avariile cauzate autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și că reclamantul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind zero.
Șeful IPJ M. a emis Dispoziția nr.6391/_ ( f.61, dosar nr._
)prin care a dispus constituirea comisiei de cercetare a administrativă pentru stabilirea cauzelor, împrejurărilor, prejudiciului și persoanelor vinovate pentru producerea acestui eveniment rutier.
Prin Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 83807/_ ( f.90-94, dosar nr._ ), încheiat de către comisia de cercetare a administrativă din cadrul pârâtului IPJ M., s-a reținut că la data de_ ,
în timp ce reclamantul B. R. -comisar în cadrul pârâtului de rând 2 - Serviciul de investigații criminale, se afla în misiune alături de alți colegi și conducea autospeciala marca Skoda Octavia, înmatriculată sub nr._ dinspre localitatea Mara înspre orașul B. Sprie, într-o curbă periculoasă la dreapta, pe fondul unui carosabil umed, în pantă, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat.
În urma accidentului nu au rezultat victime, toți cei 4 ocupanți ai autospecialei au reușit să iasă nevătămați, dar autovehiculul a fost avariat.
Urmare a avariilor constatate de către o comisie tehnică, s-a întocmit un Deviz de reparații a autovehiculului care a stabilit paguba la nivelul sumei de 13.700 lei, care s-a dispus a fi recuperată în limita a trei salarii nete ale reclamantului calculate în conformitate cu prevederile art. 13 din Instrucțiunile
M.I. nr. 830/1999 modificate și completate.
Ulterior, pârâtul IPJ M. a emis Decizia de imputare nr. 69.423/_ ( f.96, dosar nr._ ), prin care s-a decis imputarea urnei de 9.810 lei în sarcina reclamantului și darea la scădere a părții din paguba care depășește cuantumul imputabil, respectiv a sumei de 3.890 lei.
Decizia de imputare nr. 69.423/_ a fost contestată de către reclamant pe cale administrativă la C. de soluționare din cadrul IPJ M. iar plângerea sa a fost respinsă prin Hotărârea nr. 60306/_ ( f.100-102, dosar nr._ ).
Ulterior, împotriva Hotărârii nr. 60306/_, reclamantul a formulat contestație conform procedurii instituite de art.30-art.40 din O.G. 121/1998 care de asemenea a fost respinsă prin Hotărârea nr. 83/_ 2 de către C. de J. a I. din cadrul pârâtului Ministerul Administrației și Internelor.
Se vor analiza în continuare în mod punctual cauzele de nulitate pe care reclamantul și-a întemeiat cererea în contencios administrativ.
Decizia de imputare a fost contestată în primul rând, pentru absența motivării în fapt.
Potrivit art. 25 alin. 5 din O.G. 121/1998 "decizia de imputare va fi temeinic motivată și va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestată și organul competent în soluționarea contestației",cerință de formă care nu este prevăzută sub sancțiunea nulității exprese, ceea ce impune ca reclamantul să justifice vătămarea cauzată în mod efectiv prin acest viciu procedural.
În cuprinsul deciziei se menționează în preambul Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 83807/_, sunt redate dispozițiile art.13 din Instrucțiunile 830/1999 în conformitate cu care pentru pagubele produse unității în procesul pregătirii pentru luptă militarii răspund material în limita a trei solde(salarii)nete lunare calculate la data constatării pagubei";pentru recuperarea pagubei în valoare de 13.700 lei produsă ca urmarea a evenimentului rutier din_ când a fost avariat autovehiculul din dotarea unității marca Skoda Octavia, înmatriculat sub nr._ ".
Ca și temei legal se reține O.G. 121/1998 .
Instanța apreciază că motivarea deciziei de imputare este sumară permite și nu permite identificarea faptei și a temeiului legal .
Întrucât constatările detaliate ale împrejurărilor de fapt în care s-a derulat și cauzelor identificate ale evenimentului rutier din data de_ sunt amplu consemnate în procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 83807/_ ,comunicat reclamantului la data de_, anterior emiterii deciziei de imputare, conform dovezilor depuse la filele 94-95 din dosarul nr._, nu este justificată vătămarea din perspectiva dreptului la apărare al reclamantului .
În contestația formulată pe cale administrativă la C. de soluționare din cadrul IPJ M. reclamantul critică în mod detaliat nelegalitatea deciziei pentru stabilirea eronată a stării de fapt și ignorarea cauzei exoneratoare de răspundere prevăzută de art.6 alin.1 lit.b din O.G. 121/1998 iar analiza acestor cauze este redată punctual în Hotărârea nr. 60306/_ .
Reclamantul a mai invocat un al doilea viciu procedural constând în nerespectarea termenului de cel mult 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. 1 din OG 121/1998 pentru efectuarea cercetării administrative.
Instanța apreciază că nu subzistă nici această cauză de nulitate întrucât prin nota-raport nr. 1.777.883/STh/RG/_ a Direcției de Logistică din cadrul I.G.P.R.. comunicată I.P.J. M. prin adresa 1.777.883/STh/RG/_ s-a aprobat prelungirea termenului pentru efectuarea cercetării administrative cu 60 zile, fiind astfel respectate dispozițiile art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 121/1998 și ale Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999( f.86-88, dosar nr._ ).
Contrar susținerilor reclamantului în nota-raport nr. 1.777.883/STh/RG/_ a Direcției de Logistică din cadrul I.G.P.R. se precizează că finalizarea cercetării administrative nu s-a putut realiza din lipsa fondurilor necesare reparației, împrejurare obiectivă, care în mod evident a împiedicat cuantificarea prejudiciului.
Se vor analiza în continuare condițiile de fond în care s-a stabilit răspunderea materială a reclamantului pentru prejudiciul cauzat pârâtului
I.P.J. M. în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Instanța apreciază că probațiunea cu înscrisuri și declarațiile martorilor Coste D. I. și R. z I. D., audiați în instanță(filele 86-87) confirmă susținerile reclamantului în sensul că derapajul și răsturnarea autovehiculului s-au produs din cauze pe care reclamantul nu le putea prevedea și nici înlătura, evenimentul rutier survenind în împrejurări care înlătură culpa reclamantului . Prin urmare, în mod incorect pârâții au stabilit că sunt întrunite elementele răspunderii materiale în sarcina reclamantului, instanța reținând incidența cauzei exoneratoare de răspundere a cazului fortuit prevăzută de art.1351 din Noul Cod Civil, în vigoare la data producerii evenimentului rutier coroborat art. 6 alin. 1 lit. b din OG 121/1998 în conformitate cu care militarii
nu răspund material pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute și înlăturate.
Din dosarul de cercetare administrativă, precum și din declarațiile martorilor Coste D. I. și R. z I. D. care dețin funcția de ofițer de poliție,care se aflau în autoturismul condus de către reclamant la data evenimentului rutier, rezultă că reclamantul se afla în misiune de serviciu.
În toată procedura administrativă, ca și de altfel în cuprinsul întâmpinărilor depuse în cadrul procesului, este reținut de către pârâți ca un argument esențial la baza motivării actelor atacate, este existența procesului- verbal de contravenție seria CC nr. 8889532/_ prin care s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 123 lit. b din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art.101 alin.1 pct.9 din O.U.G. nr. 195/2002 și s-a aplicat sancțiunea avertisment, ca unică sancțiune contravențională.
Starea de fapt descrisă de către agentul constatator este următoarea: la data de_ ora 09.40, pasul Gutâi, pe DN 18,la km 23+500 m, reclamantul
B. z R. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, având direcția de deplasare Mara -B. Sprie, într-o curbă periculoasă la dreapta, intenționând să evite coliziunea cu un autovehicul care efectua o depășire, pe fondul unui carosabil umed a intrat în derapaj, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a părăsit partea carosabilului prin stânga și s-a răsturnat în albia unui pârâu.
Agentul constatator a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 123 lit. b din Regulamentul pentru aplicarea
O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art.101 alin.1 pct.9 din O.U.G. nr. 195/2002 Conform art. 123 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002
"Conducătorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depășească 30 km/h, in localități, sau 50 km/h in afara localităților, in următoarele situații: b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau in care vizibilitatea este mai mica de 50 m."
În ceea ce privește textul de lege în care a fost încadrată contravenția art.101 alin.1 pct.9 din O.U.G. nr. 195/2002 stabilește caracterul contravențional al faptei conducătorului auto de nereducere a vitezei în cazurile prevăzute de regulament.
Reclamantul nu a contestat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție prin exercitarea căii de atac a plângerii prevăzută de art.31 din
O.G. nr.2/2001.
Se impune așadar a se stabili care este forța probantă a procesului-verbal de contravenție în prezent a cauză în conformitate cu reglementarea cadru în materie contravențională. În absența unei dezlegări legale a acestei chestiuni, întrucât O.G. nr.2/2001 nu conține io dispoziție expresă în acest sens, practica judiciară este majoritară în sensul că procesul-verbal de contravenție face deplina dovadă până la proba contrară, cu privire la realitatea stării de fapt
descrise în cuprinsul acestuia. Caracterul neconform cu realitatea al acestor mențiuni poate fi dovedit numai pe calea plângerii contravenționale de care reclamantul nu a uzat însă .
Cu toate acestea, chiar prin cererea în contencios administrativ reclamantul a recunoscut situația de fapt reținută de către agentul constatator ca fiind reală, însă a invocat greșita încadrare în drept.
Instanța apreciază că această apărare nu poate fi exclusă de plano, în prezentul cadrul procesual, întrucât nu se poate opune autoritatea lucrului judecat, efect recunoscut de lege exclusiv hotărârilor judecătorești. Efectele pe care procesul-verbal de contravenție le produce din punct de vedere legal, ca și act administrativ, se restrâng la conținutul său concret, or în cauză este evidentă contradicția dintre starea de fapt și încadrarea în drept .
Întrucât forța probantă pe care art.15 din O.G.nr.2/2001 o conferă procesului-verbal de contravenție privește atât fapta săvârșită în concret, cât și încadrarea în drept, sub aspect probator relevanță în prezenta cauză are descrierea faptei.
Chiar dacă s-ar accepta ipoteza preferinței date încadrării în drept, distincția nu prezintă eficiență în cauză întrucât cazul fortuit constatat de către instanță are efect exonerator de răspundere civilă, necondiționat de elementele răspunderii contravenționale.
Din împrejurările de fapt redate în declarațiile martorilor care au relatat că incidentul rutier s-a produs în condiții de ceață și carosabil umed, într-o curbă periculoasă la dreapta, aceleași caracteristici ale carosabilului fiind consemnate și în procesul-verbal de contravenție, rezultă că manevra reclamantului de schimbare a direcției de mers era unica posibilitate pentru a evita coliziunea cu un autovehicul care circula din sens opus și care s-a angajat în depășirea unui camion deși era o curbă periculoasă la dreapta.
Aceeași martori confirmă că manevra executată de către reclamant era vitală pentru protejarea vieții și integrității corporale a tuturor pasagerilor din autoturism, împrejurarea care confirmă incidența unei a doua cauze care exclude răspunderea materială a reclamantului, de natură civilă delictuală pentru fapta proprie, fiind incidentă și starea de necesitate care potrivit art.1361 cod civil înlătură caracterul ilicit al faptei.
Chiar dacă starea de necesitate nu înlătură răspunderea materială, obligă la repararea pagubei pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză însă nici acest temei al răspunderii nu are incidență întrucât art.1345 Cod civil prevede că se poate răspunde pe acest temei doar în limita propriei îmbogățiri, or circumstanțele cauzei exclud orice element de creștere patrimonială a reclamantului.
Pentru aceste considerente urmează ca instanța în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 să admită cererea reclamantului și să dispună anularea actelor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamantul B. R., cu domiciliul în B. M., str. G. nr. 15/14, în contradictoriu cu pârâții M. A. SI
I.,
cu sediul în B., P. R., nr. 1A, sector 1și I. DE P. AL J. M.
, cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37.
Anulează Decizia de impunere nr. 69.423/_ și Hotărârea nr.
60.306/_ emise de către pârâtul I. de Poliție al J. M. .
Anulează Hotărârea nr. 83/_ adoptată de către C. de J. a I. din cadrul pârâtului Ministerul Administrației și Internelor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
M. H. | E. -A. | I. C. |
Red. M.H./_
Tehnored. E.A.I.C./_ / 5 ex.
