Sentința civilă nr. 7301/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.7301
Ședința publică din 16 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. O. -judecător
GREFIER V. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul N. L. I., cu domiciliul în B. M., str. C. nr.24, județul M., în contradictoriu cu pârâtele C. De A. De S. M.
,
cu sediul în B. M., str. Gh. B. nr. 22A și D. Generală R. a F.
P. C. -N. - A. J. a F. P. M.,
cu sediul în B. M., Aleea Serelor nr. 2A, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că dezbaterea cauzei a fost consemnată în încheierea ședinței din data de 2 decembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de 9 decembrie 2013 și apoi pentru data de azi, când instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra cauzei de față.
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr. de mai sus și precizată la termenul de judecată din_ și reprecizată pentru termenul de judecată din_ reclamantul N. L. I. a chemat în judecată pârâtele C. de A. de
S. M. și, prin prisma art.V din OUG 125/_ raportat la HG 520/2013 și D. Generală R. a F. P. C. -N. prin A. J. a F. P. M. solicitând în principal anularea în tot a Deciziei de impunere nr.4118/88/_ și a desfășurătorului de calcul a debitelor, majorărilor de întârziere și a penalităților parte componentă a Raportului de control nr.798 din_ precum și a Deciziei nr.135 din_ emisă de Cabinet Președinte - Director General al CAS M. .
În subsidiar a solicitat admiterea în parte a cererii și înlăturarea de la plată a majorărilor și penalităților de întârziere.
În completarea petitului subsidiar se solicită o compensare a obligațiilor de plată care au fost stabilite în sumă de 31.009,3 lei cu suma de 34.100 lei pe care a achitat-o pentru efectuarea unei operații pe cord deschis la care a fost
supus, a analizelor și investigațiilor prealabile acesteia precum și a tratamentului prescris.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că nu are calitate de asigurat în raport de care să-i revină obligațiile impuse prin actele administrative atacate, întrucât nu are încheiat vreun contract de asigurare cu CNAS.
Prin prisma dispozițiilor art.211 alin.1, art.218, art.220 din Legea nr.95/2010, pârâta CAS M. avea obligația notificării necesității încheierii unui astfel de contract.
Reclamantul a arătat că obligația de a achita un anume procent din veniturile realizate în cadrul profesiei liberale pe care o practică, cu titlu de contribuție la FNUASS, nu poate surveni decât din momentul în care în mod direct și fără echivoc dobândește calitatea de asigurat.
Cum nu a existat o notificare în sensul de a se prezenta la CAS M. spre a încheia un contract cu aceasta, nu poate surveni răspunderea contractuală derivat dintr-un pretins contract de asigurare și, nefiind pus în întârziere, nu pot curge nici majorări și penalități de întârziere.
S-a arătat totodată că întrucât a fost supus unei operații de cor deschis, al cărui ost l-a suportat integral, solicită compensarea acelei sume cu cea datorată pârâtei, în temeiul art.116 și urm.C.pr.fiscală.
Reclamantul a menționat că nu a beneficiat de niciunul din drepturile conferite de calitatea de asigurat, neavând prin urmare o atare calitate și nici nu a solicitat dobândirea acestei calități.
La termenul de judecată din_ reclamantul a invocat excepția de nelegalitate cu privire la prevederile art.35 din Ordinul 617/807 emis de Președintele CNAS privind posibilitatea stabilirii creanțelor datorate la FNUASS, prin decizia de impunere emisă din oficiu. T. a dispus prin încheiere sesizarea Curții de Apel C. pentru soluționarea excepției invocate, cauza fiind suspendată, potrivit art.4 din Legea nr.554/2004 până la rezolvarea acesteia.
Prin sentința civilă nr.233/_ Curtea de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția invocată de către reclamant. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a promovat recurs, recurs soluționat de ICCJ prin decizia civilă nr.4749 din_ .
Judecata cauzei a fost reluată la data de_ .
Pârâta C. de A. de S. M. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, raportat la faptul că reclamantul realizează venituri din activități independente care se supun impozitului pe venit și astfel are obligația plății unei contribuții lunare către FNUASS, stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate în activitatea desfășurată, aceea de avocat în cadrul Baroului M. .
Potrivit art.119 și art.120 din OG 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadență debitorii datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu i
penalitate de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenței acestora.
Pârâta D. Generală R. a F. P. C. -N. prin A. J. a F. P. M. a invocat în principal lipsa calității procesuale pasive iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii.
Instanța apreciază că în raport de dispozițiile art.V din OUG 125/2011 această pârâtă se impune a fi citată pentru opozabilitate astfel ca respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.
Examinând acțiunea prin prisma celor susținute de către reclamant, a înscrisurilor de la dosar și făcând aplicarea dispozițiilor incidente, tribunalul reține următoarele:
Pârâta CAS M. a stabilit în sarcina reclamantului N. L. I. prin decizia de impunere nr.4118/88/_ o obligație de plată în sumă de 31.009,33 lei din care 20.510 debit, suma de 10.493 lei majorări de întârziere și 6,21 lei penalități de întârziere, calculate pentru perioada_ -_ .
Stabilirea obligațiilor fiscale a fost efectuată în conformitate cu prevederile art.83 alin.4 din OG 92/2003 raportat la veniturile realizate de reclamant. Organul fiscal a reținut că veniturile din activitatea independentă desfășurată de către reclamant intră în categoria veniturilor impozabile conform art.41 și art.46 din Legea nr.571/2003 iar potrivit art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006 acesta are obligația plății unei cotizații la FNUASS.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate având ca bală legală Legea nr.95/2006 și OUG 150/2012 reprezintă una din contribuțiile sociale obligatorii pe care angajații le datorează. Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată în temeiul legii nr.95/2006 și OUG 150/2002 nu se asimilează noțiunii de contribuție profesională obligatorie.
Prevederile art.208 din Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente.
În conformitate cu dispozițiile art.257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006, reclamantul realizează venituri impozabile din desfășurarea unor activități independente care se supun impozitului pe venit și are obligația plății unei contribuții lunare către Fondul Unic de A. Sociale de S. stabilită sun forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate din activitatea desfășurată.
Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute de OG nr.95/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prevederilor art. 83 alin.4 din OG 92/2002.
Chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate, ar fi avut, în temeiul legilor organice care au reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate, obligativitatea de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
Mai mult, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea nr.95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului "nemo censetur legem";. Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare. Prin urmare, nu se poate admite că reclamantul ar putea fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă, de luare în evidență, iar calitatea de asigurat se dobândește în baza legii, independent de orice formalitate.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nedescriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în construirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la construirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem și anume, principiul solidarității (decizia CC 705/_, 1011/_ ). Curtea constituțională a statuat de asemenea că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie.
Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din Legea nr.95/2006 se referă doar la raporturile dinte C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției. Prin urmare, organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea nr.95/2006, Casele de A. de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG nr.92/2003.
Faptul regretabil de altfel că reclamantul a fost nevoit să suporte o intervenție chirurgicală pe cord deschis al cărui cost la zi suportat integral
excede prezentului cadru procesual reclamantul fiind îndreptățit să clarifice aspectele invocate printr-un demers procesual separat.
În raport de toate aceste considerente, tribunalul va respinge acțiunea precizată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată formulată de către reclamantul N. L. I., domiciliat în B. M., str.C., nr.24, județul M. în contradictoriu cu pârâtele C. de A. de S. M., cu sediul în B. M., str.Gh.B., nr.22/A și D. Generală R. a F. P. C. -N. - A. J. a
F. P. M. cu sediul în B. M., Al.Serelor, nr.2A.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
S. O. | V. | G. -S. |
Red.S.O./_
T.red.V.G-S/_
5 ex.
