Sentința civilă nr. 7419/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7419

Ședința publică din 18 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. G. - judecător

G. ier: A. O.

Pe rol fiind judecarea acțiunii având ca obiect anulare act de control taxe și impozite formulată de reclamantul M. F. D. cu domiciliul în B. M., str. Mărășești, nr. 19, ap. 22, jud. M. și cu domiciliul procesual ales în B. M., bd. R., nr. 1/24, jud. M. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. , cu sediul în B. M., A. S.

, nr. 2A, județul M. și A. FINANȚELOR PUBLICE B. M. , cu

sediul în B. M., A. S., nr.2A, județul M. și A. F. PENTRU

M.,

cu sediul în B., S. I. nr. 294, Corp. A, sector 6.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant - avocat Blăjan L. I., lipsă fiind pârâtele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța ia act de faptul că începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv începând cu_, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, iar în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică administrații județene ale finanțelor publice.

Potrivit Ordinului nr. 2211 din 19 august 2013 pentru aprobarea competenței teritoriale de administrare, emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală coroborat cu art. 23 din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. N., cu sediul în

C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C., instituție cu personalitate juridică s-a înființat prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență, printre care și Direcția Generală a Finanțelor Publice M. care și-a pierdut personalitatea juridică; totodată, fosta Administrație a Finanțelor Publice B. M. din subordinea fostei Direcții Generale a Finanțelor

Publice M. s-a reorganizat în A. Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M., structură fără personalitate juridică.

În aceste condiții, Direcția Generală a Finanțelor Publice M. și-a pierdut personalitatea juridică, fuzionând prin absorbție cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. N., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C., iar A. Finanțelor Publice B. M. s-a reorganizat în A. Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M., litigiul urmând a se judeca în contradictoriu cu noua entitate înființată în locul celei desființate.

Instanța comunică reprezentantei reclamantului un exemplar al întâmpinării formulată de DGFP M. .

Reprezentanta reclamantului - avocat Blăjan L. I. depune la dosarul cauzei chitanța privind onorariu avocațial, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.

Instanța nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fond reprezentantei reclamantului.

Reprezentanta reclamantului - avocat Blăjan L. I. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Instanța reține cauza în pronunțare.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus, reclamantul M. F.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., A. FINANȚELOR PUBLICE B. M. și A. F. PENTRU M. ca prin hotărârea pronunțată, să se dispună anularea deciziei de calcul nr. 51631/_, obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 6539 lei

achitată cu chitanța seria TS8 nr. 5002006

din data de _

, reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată în temeiul Legii nr. 9/2012, constatând nelegalitatea încasării acestei sume, obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale începând cu data plății_, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că pentru autoturismul rulat (second-hand), achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantei i s-a pretins să plătească taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012. Această taxă se percepe la înmatricularea unui autovehicul rulat înmatriculat înainte de achiziție într-o țară membră a Uniunii Europene, dar ea nu se percepe și în cazul achiziționării unui autovehicul rulat, înmatriculat deja în România. Mai mult decât atât, ea nu se percepe pentru

toate autoturismele rulate în România, pentru cele înmatriculate înainte de anul 2007, nu se percepe această taxă la revânzare, plata acestei taxe fiind suspendate conform O.U.G. nr. 1/2012, intervenind astfel o nouă discriminare.

Se susține că, cu toate eforturile de modificare a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, discriminarea se menține, astfel că dispozițiile interne contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care încurajează libera circulație a mărfurilor și persoanelor în spațiul comunitar.

În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012.

În probațiune, s-au depus decizia de calcul al taxei, chitanțe, actele de identitate ale autovehiculului, actele doveditoare ale înmatriculării într-un stat membru al Uniunii Europene.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. în nume propriu și pentru A. Finanțelor Publice B. M. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă reținem că, prin admiterea excepției inadmisibilității s-ar încălca art. 13 din CEDO în sensul prejudicierii dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare, se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. În acest sens este de menționat și recursul in interesul legii, pronunțat de ICCJ prin Decizia nr. 24/2011 din 14 noiembrie 2011 .

La data la care reclamantul a achitat taxa a cărei restituire o solicită intrase în vigoare Legea nr. 9/2012 care instituie obligația de plată a taxei de emisie și prin care s-a abrogat începând cu data de_ O.U.G. nr. 50/2008 care stabilea taxa pe poluare pentru autovehicule.

Având în vedere succesiunea în timp dintre cele două acte normative, se impun următoarele observații cu privire la O.U.G. nr. 50/2008.

Incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art.110 TFUE (fostul art.90 TCE) a fost stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09, I. Tatu vs. Statul Român în care se reține că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.

Aceeași soluție a fost adoptată de instanța europeană și prin hotărârea de principiu pronunțată la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 Iulian A. Nisipeanu contra României.

Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea nr. 9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012. Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008, taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO². De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).

În forma inițială a Legii nr. 9/2012, taxa a fost percepută potrivit art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2012, intrată în vigoare la_, care a adus modificări acestui act normativ, s-au prevăzut că dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) se suspendă până la data de_, cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de_ și a celor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român, iar contribuabilii care au achitat taxa pe acest temei legal în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (_ ) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (_ ), pot solicita restituirea acesteia.

În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de Curte în sensul înlocuirii taxei pe poluare cu o taxă rutieră anuală, achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, instanța constată că se menține în noua reglementare discriminarea criticată de către Curte, prin aceea că taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în

continuare unor largi categorii de autovehicule: autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de_ și autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român, iar pentru taxele deja achitate în perioada_ -_ s-au prevăzut măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.1/2012 doar pentru proprietarii autovehiculelor din parcul auto național care au achitat taxa cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate.

Potrivit principiului priorității dreptului comunitar prevăzut de 148 alin.

(2) și (4) din Constituția României și principiilor consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal ) judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 instanța va admite cererea și va dispune obligarea pârâtelor la restituirea sumei solicitate, potrivit dispozitivului.

Cât privește daunele interese, instanța apreciază că, în principiu, se acordă dobânda legală prevăzută de art. 3 și 6 din OG 13/2011 începând cu data achitării taxei de poluare și până la restituirea efectivă a sumei.

În aplicarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Art. 274 alin. 3 C. pr. civ. are efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea/ complexitatea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, T. nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea și complexitatea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate de 843,30 lei au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. În urma aprecierii elementelor pertinente instanța consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată ce vor fi acordate la suma de 543,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care T. îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.

Pârâtele, fiind în culpă procesuală, vor fi obligate, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, să plătească reclamantei suma de 543,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiile invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. în nume propriu și pentru A. Finanțelor Publice B. M. .

Admite acțiunea formulată de către reclamantul M. F. D. cu domiciliul în B. M., str. Mărășești, nr. 19, ap. 22, jud. M. și cu domiciliul procesual ales în B. M., bd. R., nr. 1/24, jud. M. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - N. , cu sediul în C. - N., Piața A. I. nr. 19, jud. M. (fostă Direcția Generală a Finanțelor Publice M. ), A. Județeană a Finanțelor Publice M.

, cu sediul în B. M., str. A. S. nr. 2A, jud. M. (fosta A. Finanțelor Publice B. M. ) și A. F. pentru M. , cu sediul în B. ,

S. I. nr. 294, Corp A, sector 6 și în consecință:

Constată nelegalitatea încasării sumei de 6539 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS8 nr. 5002006 din data de _ .

Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 6539 lei , încasată cu chitanța seria TS8 nr. 5002006 din data de _, cu dobândă legală de la data de _ și până la achitarea integrală a sumei.

Obligă pârâtele să plătească reclamatului suma de 543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Maramureș, Secția a II - a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal.

Pronunțată în ședința publică de azi_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. G. A. O.

Red. C.G./ 16 ianuarie 2014

Tred. A.O. / 17 ianuarie 2014 - 6ex

Dosar nr. _

HOTĂRĂȘTE: