Sentința civilă nr. 7663/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._

Cod operator de date cu caracter personal: 3184

SENTINȚA CIVILĂ NR.7663/2013

Ședința publică din data de 30 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L.

Grefier: D. C.

Pe rol este soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul L. A. -V. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. -N. .

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._

, reclamantul L. A.

-V.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F.

P.

A M. C. -N. ,

obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.895 lei plătită cu titlu de taxă de poluare, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a achiziționat un autoturism marca VW în cursul anului 2010, autoturism ce era înmatriculat într-un stat membru al U.E., respectiv Germania. În momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în România, i s-a întocmit o decizie de calcul a taxei de poluare în sumă de 3.895 lei, pe care a achitat-o la data de_ . Consideră reclamantul că perceperea taxei sus-menționate este în contradicție cu dispozițiile art.6-12, art.25, 28, 90 din Tratatul de la Roma de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă

nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.25, 28, 90 și 234 din Tratatul de Instituire a CE, Legea nr.554/2004, O.G. nr.9/2000, art.274 și art.992 și urm. C.pr.civ.

Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele :

Reclamantul a achiziționat în anul 2010 un autoturism marca VW, care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania (f.10-13, 17). În vederea înmatriculării în România a autoturismului menționat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 3.895 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a M. C. -N. în data de_ (f.9).

Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, apreciind că solicitarea acestei taxe este una nelegală pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos :

Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, dispunându-se următoarele :

"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea adusă prin Legea nr.329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr.761/2009, reținem că hotărârea pronunțată în Cauza T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de_, cum este cazul și în speța de față.

Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus-menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari, rezultând de asemenea și din dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României.

Pentru aceste argumente apreciem că taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008, cu modificările aduse prin Legea nr.329/2009, încalcă prevederile art.90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.

Astfel, în jurisprudența referitoare la art.110 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă

și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art.90 trebuie înlăturată de la aplicare.

Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează in România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumita categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.

În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază ca în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.U.G. nr.9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul în baza art.8, 18 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor legale anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată și va obliga pârâta la restituirea taxei de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.

În baza art.274 C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 389,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L. A. -

V.

, cu domiciliul procesual ales în C. -N., Calea D., nr.25, ap.13, jud. C., în

contradictoriu cu pârâta A. F. P. a Municipiului C. -N. , cu sediul în C.

-N., P-ța A. I., nr.19, jud. C. și în consecință :

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.895 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 389,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

M. L. D. C.

Red. M.L./D.C./2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 7663/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare