Sentința civilă nr. 84/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.84/2013
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta L. E Van W. SRL în contradictoriu cu pârâții A. N. de A. F., D. G. de
A. a M. C., A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare OUG nr. 50/2008.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al patrulea termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamanta L. E Van W. SRL a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei, precum și un set de înscrisuri (filele 44-49) și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta A. N. de A. F. a depus la dosar întâmpinare și o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
Curtea în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 C.pr. civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea constată, potrivit întâmpinării depuse la dosar de către A. N. de A. F., că D. G. de A. a M. C. a fost reorganizată ca Direcție generală în cadrul Agenției Națioanale de A. F., fără personalitate juridică, începând cu data de 1 octombrie 2007, iar ca urmare a acestei reorganizări A. N. de A. F. are calitatea de pârât.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, invocată de pârâta A. N. de A. F. prin întâmpinare și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată în data de_, reclamanta L. E VAN W. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE A. F. - D. G. DE A. A M. C., A.
F. PENTRU M., să se dispună anularea Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 05868U/_, emisa de D. G. de A. a M.
C. ; obligarea A. B. si DGAMC la restituirea taxei de poluare in cuantum de 9.124 lei achitata in data de_ ; obligarea A. B. si DGAMC la plata dobânzii legale aferenta sumei de 9.124 lei pe perioada cuprinsa intre data încasării acesteia cu titlu de taxa pe poluare, respectiv data de_ si până la data restituirii efective a acestei sume; obligarea pârâtelor, in solidar, la
plata cheltuielilor de judecata in cazul in care acestea se vor opune admiterii prezentei acțiuni.
Considerente cu privire la componență și calitatea procesuală. Cu privire la competența:
Potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";.
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reglementează la art. 205-218 faza administrativă prealabilă, respectiv art. 218 alin. 2 din C.pr.fiscală faza judiciară.
Potrivit art. 218 alin. 2 C.pr.fiscală, "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanle introduse înb procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la isntnața judecătorească de contencios administrativ comeptentă, înb condițiile legii";.
Potrivit art. 10, respectiv art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, reclamanta alegând să învestească Curtea de Apel de la sediul reclamantului cui soluționarea prezentei cauze.
Cu privire la calitatea procesuală, reclamanta arată că face parte din categoria M. C., aflându-se sub coordonarea Direcției Generale de A. a M. C. B. din cadrul A. Națională de A. F. B. .
Pentru toate aceste motive, respectiv, pentru a asigura opozabilitatea hotărârii, reclamanta a înțeles sa cheme în judecata atât A. Națională de A.
B., DGAMC, cât și A. F. pentru M. .
In fapt, reclamanta a cumpărat autovehiculul marca DAF, tip FAR 95 XF.380, cu numărul de identificare XLR_ E544094, conform facturii nr. 518534/_ .
Autovehiculul astfel identificat a fost înmatriculat pentru prima oara in Olanda. In vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului marca DAF, tip 95 XF 380, categoria de autoturism N3, cu o capacitate cilindrică de 12.583 cmc și cu numărul de identificare XLR_ E544094, norme de poluare R3, an fabricație 2000, reclamanta a fost obligată să achite o taxa de poluare, conform deciziei mai sus amintite.
Deși nu a fost de acord cu plata taxei pe poluare, aceasta a plătit aceasta taxa pentru a putea înmatricula autovehiculul si pentru a-l putea conduce pe drumurile publice. In data de_, autoturismul a fost înmatriculat pentru prima data in România, pe numele subscrisei, cu numărul de înmatriculare Cj- 13-SWA, conform Cărții de identitate a autovehiculului seria H952022, atașata prezentei.
Dovada achitării taxei o reprezintă extrasul de cont nr. 18/_ din care rezulta ca reclamanta a achitat suma de 9.121 Ici.
In drept, prin cererea înregistrată la AFP a Municipiului Cluj-Napoca, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 9.121 lei, achitata pentru a putea înmatricula autoturismul sus-menționat.
Deși a înregistrat plângerea prealabila încă din data de_, au trecut mai mult de 45 ele zile fără ca reclamanta să primească un răspuns de la instituțiile sesizare, motiv pentru care reclamanta a fost nevoită sa promoveze prezenta acțiune, întemeiată pe următoarele argumente:
Taxa a fost prelevata cu încălcarea dreptului comunitar.
Reclamanta consideră ca reglementarea fiscala romana - O.U.G. nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE (actual art. 110 din T.F.U.E) întrucât:
Exista o discriminare intre autovehicule second-hand înmatriculare deja intr-un stat membru al Uniunii Europene si care se înmatriculează in România după 1 iulie 2008 ("produsele importate") si autovehicule second-hand deja înmatriculare in România ("produsele naționale").
Exista un "raport de concurenta" intre produsele importate si produsele naționale. Astfel, in principiu, alegerea consumatorului se poate îndrepta fie spre un autovehicul second-hand înmatriculat intr-un alt stat membru, fie spre un autovehicul second-hand înmatriculat in România.
Taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50/2008 este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru. Pe de-o parte, aceasta concluzie se desprinde din chiar expunerea de motive a O.U.G. nr. 50/2008, unde se face vorbire despre nevoia de a bloca "invazia" de autovehicule second-hand provenite elin alte state ale Uniunii Europene.
Pe de alta parte, din moment ce taxa de poluare se datorează doar pentru "produsele importate" (autovehicule second-hand înmatriculare intr-un alt stat membru), iar nu si pentru "produsele naționale" (autovehicule second-hand deja înmatriculate in România), este evident faptul ca singurul obiectiv al taxei de poluare este diminuarea consumului produselor importate. In aceste condiții, alegerea consumatorului este in moci evident influențata, datorita existentei taxei de poluare, el fiind inclinat sa achiziționeze un autovehicul second-hand deja înmatriculat in România.
Prevederile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule in baza căreia a fost emisa Decizia atacata sunt discriminatorii, deoarece taxa este perceputa numai pentru autovehiculele înmatriculate in statele U.E. si reînmatriculate in România, in timp ce pentru autovehiculele înmatriculare deja in tara pana la data de 01 iulie 2008, taxa nu mai este perceputa.
Protecția mediului invocata in OUG nr. 50/2008, nu poate fi reținuta atâta timp cat aceasta taxa nu se aplica si autovehiculelor deja înmatriculate in România aflate in circulație, fiind evident faptul ca scopul acestei taxe este împiedicarea importului de mașini second-hand provenite elin alte state ale U.E.
In aceste condiții, se poate afirma fara riscul de a greși ca O.U.G. nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul CE (actual art. 110 din T.F.U.E), întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru, asa cum este cazul si in speță, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate in România.
Prin instituirea taxei se realizează o discriminare vădita între autovehiculele de pe piata interna si cele provenite din spațiul european, încălcându-se in acest mod si principiile egalității in drepturi si nediscriminării produselor importate fata de cele interne.
Concluzie: Taxa instituita prin Ordonanța de Urgenta nr. 50/2008 este nuia pentru ca este contrara prevederilor art. 90 din Tratatul C.E. (actual art. 110 din T F.U.E), contravenind si dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, care poate fi modificat numai prin lege si nu prin ordonanțe ale guvernului. Încasarea taxei de poluare apare ca fiind lipsita de temei legal, deoarece o dispoziție fiscala naționala incompatibila cu () dispoziție comunitara nu poate produce niciun fel de efecte juridice, de la data edictării ei.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminara in cauza I. Tatu c. Statul Român prin M. Economici si Finanțelor. D. G. a Finanțelor P. e Sibiu, A. Finanțelor P. e Sibiu, A. F. pentru M. si M. M. lui, afacerea C-402/09, prin care a arătat ca dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, contravin dispozițiilor articolului 110 TFUE. In acest sens, Curtea a stabilit ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpătate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
De asemenea, prin hotărârea pronunțată în cauza Iulian Nisipeanu vs.
D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și A. F. pentru M., răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
Articolul 110 din Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piata națională.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C- 402/09 Tatu, considerând că modificările succesive aduse OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România el unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Pe de altă parte, în par. 28 al hotărârii: Curtea el reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul "poluatorul plătește". Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale prin stabilirea unei taxe anuale. aplicabilă tuturor autoturismelor care circulă pe teritoriul național.
Taxa încalcă principiul poluatorul plătește.
Taxa de poluare nu este o taxa de mediu. Scopul acestei taxe nu este combaterea poluării prin taxarea mai pronunțata a autovehiculelor care poluează mai mult, ci doar colectarea de venituri la bugetul de stat.
Principiul "poluatorul plătește" este aplicat discriminatoriu. După cum se poate cu ușurința observa, principiul poluatorul plătește este reinterpretat de Guvern si transformat in principiul "unii poluatori plătesc". Astfel, deși este evident ca toate autovehiculele inclusiv autovehiculele aflate in parcul auto din România poluează, doar autovehiculele înmatriculare in România după data de_ plătesc o taxa considerata de guvernanți drept o taxa de mediu.
In aceasta situație, este evident faptul ca se instituie o discriminare, care nu poate fi justificata in mod rezonabil si obiectiv, intre doua categorii de persoane: deținătorii de autovehicule înmatriculare in România înainte de 1.07.200B, care poluează si nu plătesc taxa de poluare si deținătorii de
autovehicule înmatriculare după data de_, care poluează in egala măsura si plătesc taxa de poluare.
Pentru aceste considerente si ținând cont de faptul ca principiul poluatorul plătește este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect si cu prioritate fata de o reglementare naționala contrara, in lumina prevederilor art.
148 alin. (2) din Constituția României, apreciem ca reglementarea naționala
O.U.G. nr. 50/2008) nu este aplicabila, astfel ca încasarea taxei de poluare s-a făcut fara temei legal, iar taxa trebuie restituita.
Pentru toate aceste motive, reclamanta consideră că plata taxei poluare pentru autovehicule a fost făcuta fara temei legal, având dreptul la restituirea acestei taxe.
Dobânzi solicitate, conform Codului de procedura fiscala pentru sumele de restituit de la buget
Prelevarea unei taxe cu încălcarea dreptului comunitar antrenează doua obligații in sarcina statului membru responsabil pentru încălcarea dreptului comunitar: obligația de restituire a taxei prelevate nelegal si obligația de reparare a prejudiciului cauzat contribuabilului prin prelevarea efectuata.
In ceea ce privește prejudiciul cauzat contribuabilului, este evident faptul ca exista un asemenea prejudiciu in perioada cuprinsa intre data prelevării taxei de poluare (_ ) si data restituirii efective a taxei de poluare, constând in lipsirea reclamantei de suma de 9.121 lei.
Astfel, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, dobânda datorata contribuabililor se situează la nivelul majorării de întârziere (art. 124 alin. 2 C. proc. fisc.), iar acest nivel se stabilește conform art. 120 alin. 7 C. proc. fise.
Cheltuieli de judecata.
In temeiul art. 271 alin. 1 C.pr.civ., reclamanta solicita obligarea pârâtelor in solidar, la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat, in cuantumul ce urmează să fie precizat în fata instanței cu ocazia dezbaterilor.
In soluționarea prezentei cereri se impune a se avea in vedere si Decizia nr. 24/2011 pronunțata de ICCJ in recursul in interesul legii privind taxa de poluare prin care s-a stabilit ca procedura de contestare prevăzuta la art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 110/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscală, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
In drept: art. 34, 36, 110, 267, 344 din TFUE, art. 1 alin. 5, art. 148 alin. 2
și 4 din Constituția României, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 18 alin. (1) si (2)
din Legea nr. 554/2004, art. 70, 110, 117, 120, 124, 135 C.proc.fisc. Reclamanta a anexat la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:
Decizie de calcul al taxei de poluare pt. autovehicule nr. 05B68B/18.Cl1.2011; Dovada plății taxei de poluare prin OP nr. 18/_ ; Cartea de identitate a autovehiculului seria H952022 din_ ; Dovada dobândirii autovehiculului - factura nr. 518534/_ ; Certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. Națională de A. F. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiata.
Ca o chestiune prealabila, pârâta învederează instanței ca potrivit art.3 din Hotărârea Guvernului nr. 1171/2007 prin care a fost modificată Hotărârea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale
de A. F., începând cu data de 1 octombrie 2007, D. generală de administrare a marilor contribuabili se reorganizează ca direcție generală În cadrul Agenției Naționale de A. F., fără personalitate juridică, prin comasare.
Comasarea se face prin absorbția Direcției generale de administrare a marilor contribuabili de către A. Națională de A. F., în condițiile Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice și persoanele juridice, cu modificările ulterioare. "
Având in vedere dispozițiile legale prezentate mai sus, precum si H.G. nr.109/2009, privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de A.
, va rugam sa luați act de faptul ca, începând cu data de_, calitatea de pârât o are A. NATIONALA DE A. F., organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, În subordinea M. ui Economiei și Finanțelor, reprezentarea urmând să fie asigurată de către D. G. Juridică din A. Națională de A. F. .
Pârâta invocă excepția necompetentei materiale a Curții de Apel Cluj Secția a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, având in vedere următoarele considerente:
Art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, prevede:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. "
Din interpretarea acestui text de lege, rezulta ca, instanța competenta sa judece prezenta cauza este tribunalul, având in vedere ca actul administrativ atacat este emis de către o autoritate publica centrala.
Pentru considerentele expuse anterior, pârâta solicită admiterea excepției invocate si declinarea competenței de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Cluj Secția Contencios Administrativ si Fiscal.
Pe fondul cauzei, referitor la regimul taxei pe poluare pentru autovehicule, pârâta învederează următoarele:
In fapt, taxa de poluare a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogându-se art. 214A1- 214A3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Se arată însă că în ceea ce privește instituirea taxei, aceasta trebuie analizata din perspectiva unei eventuale discriminare a autovehiculelor de import in raport cu cele romanești prin aplicarea ei, numai aceasta putându-se
interpreta ca fiind in contradicție cu normele europene.
In cele ce urmează pârâtă va demonstra insa ca discriminarea invocata, prin asimilarea taxei prevăzute de OUG 50/2008 unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale nu exista si nu poate fi reținuta de către instanța.
Pârâta precizează ca, textul național nu instituie o discriminare in sensul dispozițiilor art.90 paragr.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
OUG nr. 50/2008 nu reglementează o taxa cu efect echivalent taxelor vamale, având in vedere, in primul rând, ca aceasta se aplica si autovehiculelor romanești.
In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind "orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict.
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei de poluare aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Trebuie arătat ca taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, fie romanești, fie străine.
Taxa de poluare este perceputa pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea lui pe teritoriul statului, si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
Este de menționat ca, dreptul comunitar nu urmărește sa restrângă posibilitatea statelor membre de a introduce impozite noi sau sa modifice impozitele existente.
Pârâta precizează ca, impunerea contribuabililor prin instituirea taxei a avut motivații inclusiv de protejare a mediului, criteriile in funcție de care se calculează incluzând categoria autovehiculului, norma de poluare, capacitatea cilindrica si anul de fabricație, aceste criterii aplicându-se tuturor autovehiculelor ce nu au mai fost înmatriculate in România, indiferent deci de proveniența străina sau autohtona.
Cu privire la prejudiciul invocat de reclamant, se precizează ca in fapt acesta nu exista, suma arătata fiind achitata pentru ca autoturismul cumpărat sa poată fi înmatriculat si sa poată circula pe teritoriul României.
Obligarea unui contribuabil la plata unei taxe nu poate fi interpretata ca un prejudiciu, atât timp cat contribuabilul beneficiază de o contraprestație, respectiv înregistrarea autoturismului.
Norma invocata de reclamanta ca prejudiciind-o prevede obligația la plata unei taxe indiferent daca este vorba de un autoturism fabricat in România sau in spațiul comunitar, pentru aceleași specificații tehnice.
In ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea taxei de prima
înmatriculare, se arată ca O.U.G. nr. 50/2008 prevede ca restituirea se poate efectua numai in anumite condiții, ce sunt reglementate de art.8 alin.3 si 4 din acest act normativ, astfel:
"(3)Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, În baza următoarelor documente:
documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
dovada radierii din circulație a autovehiculului;
documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat În alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;
certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.
(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă."
Mai mult, in ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligarea a
D.G.A.M.C. Ia restituirea taxei de poluare, pe motiv ca taxa de prima înmatriculare a fost achitata la A.N.A.F. si nu Administrației F. pentru M. ,
pârâta învederează instanței de judecata prevederile O.U.G. nr.50/200B pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Astfel, potrivit art.1 din actul normativ menționat anterior:
"(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru auto vehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. "
De asemenea, potrivit art.8 alin. 5 din H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 50/2008: " ... restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru M. . "
Pentru motivele arătate mai sus, pârâta solicită pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
2.1. In ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei de 9.124 lei, cu dobânda legala calculata de la data efectuării plății pana la data restituirii efective, pârâta învederează următoarele:
Având in vedere prevederile actului normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, respectiv O.G. nr. 13/2011, cererea reclamantului este inadmisibila.
Acesta ordonanța stabilește in mod imperativ, la art.9, faptul ca: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
Prin urmare, solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibila.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Astfel, pârâta solicită instanței sa constate ca nici una dintre condiții nu este îndeplinita in cauza, respectiv cererea nu a fost adresata organului fiscal, ci direct instanței de judecata, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlul de creanța.
Se menționează ca, in dosarul nr._, Curtea de Apel B., Secția a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, a reținut in mod irevocabil prin decizia civila nr. 1026/_, ca este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legala.
Prin urmare, solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibila.
Ca practica judiciara, sunt menționate: sentința civila nr.3076/_, pronunțata de Tribunalul B., Secția a IX-a C.A.F. in dosarul nr._, sentința civila nr.3654/_, pronunțata de Tribunalul B., Secția a IX-a
C.A.F. in dosarul nr._ .
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, se solicita instanței respingerea lui, ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu se încadrează in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina pârâtei pentru ca sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care pârâta solicita respingerea si acestui capăt de cerere.
In concluzie, pentru considerentele mai sus expuse, pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
In drept, au fost invocate prevederile art. 115 - 118 din C.p.c., O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, H.G. 109/2009 privind organizarea si funcționarea A.N.A.F., Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005.
În data de_, pârâta A. Națională de A. F. a depus la dosarul cauzei o "cerere de chemare în garanție"; împotriva Administrației F. pentru M. .
Se arată că prin hotărârea pronunțată, in cazul in care instanța înțelege sa admită acțiunea, pârâta a solicitat obligarea chematului in garanție la plata sumei de 9.124,00 lei, precum si dobânda legala calculata de la data formulării cererii de restituire.
In fapt, reclamanta solicita restituirea sumei de 3.979,00 lei achitata cu titlul de taxa de poluare.
Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule:
"(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită În continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., În vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. "
Potrivit art. 5 alin.1 si 4 din aceeași O.U.G. (1)" Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă". [ ... ] iar potrivit alin.(4) " Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. . "
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 5 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 50/2008: " r . .! restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă se face din bugetul F. pentru mediu. "
Având in vedere cele menționate anterior, se solicită admiterea cererii de chemare in garanție.
Cu privire la excepția invocată, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.10 alin. 1 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de
500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În speță, suma a cărei restituire se solicită are un cuantum sub 500.000 de lei și vizează o taxă astfel încât instanța competenta să judece prezenta cauza este tribunalul.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 158 alin. 1 și 159 C. pr. civ., Curtea urmează să admită excepția și să-și decline competența materială în favoarea Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRÂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină în favoarea Tribunalului Cluj competența materială de soluționare a acțiunii formulată de către reclamanta L. E VAN W. S.R.L., cu sediul in sat
S., comuna Apahida, str. C., nr. 7, cod poștal 3411, județul Cluj, împotriva pârâtelor A. NATIONALA DE A. F., cu sediul in B., str.
A., nr. 17, Sector 5 și A. F. PENTRU M., cu sediul in B., S. I. nr. 294, C. A, B. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | |||
S. | L. RUS | M. | V. | -G. |
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_
