Sentința civilă nr. 8419/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8419/2013 Ședința publică din data de 16 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B.
GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A ORAȘULUI H., privind și pe chemata în garanție A. F. PENTRU M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av. M. S., lipsă fiind pârâta și chemata în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul reclamantului depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri în probațiune și având cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, acesta solicită instanței respingerea acesteia.
Instanța, în baza art. 137 Cod proc. civ., unește cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Reprezentantul reclamantului arata că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariu avocațial, sens în care depune la dosarul cauzei copia chitanței reprezentând dovada plății onorariului avocațial în cuantum de 300 lei.
Instanța rămâne în pronunțare, atât asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Reține că prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul S. M. a chemat în judecată pârâta A. F. P. a Municipiului H., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5441 lei, plătită cu
titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânzile legale aferentei acestei sume până la restituirea efectivă a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că a cumpărat autoturismul marca Volkswagen Passat, iar conform chitanței seria TS4A nr.7530040/_ a achitat suma de 5441 lei pe care o apreciază ca fiind taxă nedatorată, motiv pentru care s-a adresat pârâtei, în vederea restituirii, dar aceasta a refuzat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.148 al.2 art.15 al.2 din Constituție, art.90 paragraf din Tratatul UE, OUG 50/2008.
Parata A. F. P. a Mun. H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, ca fiind inadmisibila și ca nefondată, motivat in esența de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa de primă înmatriculare sunt in concordanta cu dreptul comunitar . Totodata in ce priveste inadmisibilitatea se arata ca reclamantul trebuia sa urmeze procedura de contestare reglementata de art. 205 si urm din OG 92/2003 .
Pârâta a formulat și cerere de chemare in garantie față de chemata in garantie A.
F. pentru M. solicitind ca in ipoteza admiterii cererii de chemare in judecata chemata in garantie sa fie obligata sa-i restituie sumele de bani care ar trebuie sa le achite reclamantei inclusiv cheltuielile de judecata.
In motivarea cererii de chemare in garantie se arata ca taxa a carei restituire se solicita in speta se fac venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de catre chemata in garantie .
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul retine urmatoarele :
E
xceptia invocată prin intimpinare va fi respinsă întrucât reclamantul contestă compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară, împrejurare față de care acesteia nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Pârâta A. F. P. a mun. H. este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la fila 10, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că reclamantul a achitat la data de_ suma de 5441 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea
caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la
1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art.
226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea precizată și va dispune în consecință.
În temeiul art. 60 si urm Cod pr.civ, va admite si cererea de chemare in garanție respectiv pentru debit si dobânda nu si pentru cheltuielile de judecata care au fost determinate exclusiv de refuzul paratei de a restitui suma pretinsa fără vreo culpa a chematei in garanție si fără ca pentru aceasta culpa a paratei chemata in garanție sa aibă obligația de garanție sau de despăgubire .
In baza art. 274 Cod pr.civ tribunalul va obliga parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantului suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității invocată de către pârâta A. F. P. a orașului H. prin întâmpinare.
Admite actiunea formulata de reclamantul S. M., cu domiciliul procesual ales în H., str.A. I. nr.6, jud.Cluj, în contradictoriu cu parata A. F. P. a orașului H., cu sediul în H., str.H. nr.23, jud.Cluj.
Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 5441 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării si pana la data restituirii efective.
Admite cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU M., cu sediul in B., S. I., nr.294, corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție sa plateasca paratei suma de 5441 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare cu dobanda legala calculata de la data achitării si pana la data restituirii efective.
Obliga parata sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 339,3 lei. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
E. B.
Grefier,
R. B. M.
Red.EB/tehn.MG 5 ex. 11.06.13
