Sentința civilă nr. 8792/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8792/2013
Ședința publică din 20 mai 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. R. V. și A. F. P. D., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 159¹ alin. 4 Cod proc. civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc.civ.
Instanța constată că prin întâmpinare pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI R. V. a formulat excepția inadmisibilității acțiunii și deliberând asupra acesteia, o respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele motive: excepția se întemeiază pe faptul că în opinia pârâtei reclamantul nu solicită valorificarea unui drept protejat de lege, atâta timp cât Legea nr. 9/2012 îi acordă doar dreptul de a solicita restituirea dintre taxa plătită și taxa pentru emisii poluante; susținerea pârâtei este însă neîntemeiată întrucât dreptul a cărui valorificare o solicită reclamantul își are izvorul în Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, care se aplică prioritar față de dreptul național al statelor membre ale Uniunii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, instanța, în temeiul art.
167 Cod proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul B.
F. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. R. V. să îi restituie suma de 3363 reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare auto în România, cu dobânda legală de la data achitării până în momentul restituirii efective cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că prin chitanța seria TS3A nr.0901120 a achitat suma de 5031 lei la Trezoreria Municipiului Rm.V. cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto în România.
Ulterior, i s-a restituit o parte din sumă în temeiul OUG nr. 50/2008, respectiv suma de 1668 lei, rămânând un rest neachitat din taxa nedatorată, respectiv suma de 3363 lei, pe care apreciind-o nelegală s-a adresat pârâtei pentru restituirea acesteia însă aceasta a refuzat, circumstanțe în care a promovat prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate principiile fundamentale referitoare la libera circulație a mărfurilor pe teritoriul Uniunii Europene înscrise în: Tratatul de la Roma de constituire a comunității europene art. 6-12, art. 30-37, Tratatul privind Uniunea Europeană-art. 3 lit.a, Tratatul de la Amsterdam-art. 3 lit. a și Interpretările Curții Europene de Justiție.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta A. F. P. R. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford Focus anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 5031 lei la data de_ .
După stabilirea taxei de poluare pe care ar fi datorat-o pentru înmatricularea autovehiculului, reclamantului i s-a restituit suma de 1668 lei în temeiul art. 117 din O.G. nr.90/2003.
Instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă
la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C- 90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I- 1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene
"Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu
"validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
În ceea ce privește dob ânda lega lă pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
În temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul B. F., cu domiciliul în D., D.
R. nr.7,bl.S, sc.A, et.4, ap. 10, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. R. V., cu sediul în R. V. . S. G. M. nr. 17, jud.V. .
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3363 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei -_ și până la data restituirii efective.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | C. A. B. |
Red.AR Tehnored.VAM 4 ex./_
