Sentința civilă nr. 8983/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8983/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. ANA și pe pârât D. G. A F. P. A
J. C. - A. F. P. C. -N., pârât A. FONDULUI PENTRU MEDIU, pârât A. F. P., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Bujiță Aurel reprezentantul reclamantei lipsă fiind părțile
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantei precizeaza că în prezenta cauză se judecă cu pârâții D. G. a F.
P. C. și A. F. P. Dej și arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de către reclamanta M. ANA în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. C. și A.
P. DEJ s-a solicitat instanței
să dispună anularea în parte a Deciziei nr. 757/_ privind soluționarea contestației
formulate de către reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 32603/1/_ ,
anularea Deciziei de impunere
nr. 32603/1/_ ,
anularea Deciziei de impunere
nr. 32603/2/_ și
anularea Raportului de inspecție fiscală
nr. 2603/_ .
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii
, s-a arătat că în baza Rezoluției nr. 502899/_ a O.R.C. C., a fost radiată M. Ana, persoană fizică autorizată.
Cu toate acestea, la_, pârâta D.G.F.P. a J. C. a emis Avizul de inspecție fiscală nr. 161/_ pentru verificarea impozitului pe venituri si T.V.A. ale P.F.A. M. Ana, pentru anii 2009-2010, ulterior emițându-se Avizul de extindere a inspecției fiscale nr.178/_ si pentru anul fiscal 2011.
Ulterior controlului deciziile de impunere au fost emise în sarcina persoanei fizice M. Ana identificată cu CNP 2. .
Prin urmare, s-a invocat excepția lipsei capacității de folosință si a capacității de exercițiu P.F.A. M. Ana față de care s-a desfășurat întreaga procedură a inspecției fiscale.
În plus, s-a invocat lipsa de obiect a inspecției fiscale față de un ex contribuabil, urmare a radierii P.F.A. M. Ana în data de_ . Arată reclamanta că art. 95 Cod Procedură Fiscală prevede că persoanele supuse inspecției fiscale sunt toate persoanele indiferent de
forma lor de organizare.
Potrivit art. 105 Cod Procedură Fiscală, inspecția fiscală se realizează astfel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabilului iar începerea inspecției trebuie înregistrată în registrul unic de control.
Sub aspectul fondului, s-a arătat că reclamanta nu a fost de rea credință în administrarea și înregistrarea veniturilor si cheltuielilor P.F.A. M. Ana.
Referitor la Decizia de impunere privind impozitul pe venit suplimentar, reclamanta contestă nerecunoașterea de către intimată ca fiind cheltuieli deductibile a sumelor de 3257 lei deplasare în Spania la raliul de documentare si pregătire profesională, 4549 lei deplasare la raliul de pregătire profesională Londra, 7146 lei cheltuieli de deplasare la raliul de pregătire profesională Viena si Wels.
În urma unor alte controale efectuate la alte P.F.A. au fost recunoscute ca și cheltuieli deductibile, cheltuielile cu pregătirea profesională.
Se mai contestă sumele de 125 lei din anul 2009, 231 lei din anul 2010, si 145 lei din anul 2011 reprezentând refilări cartușe de imprimantă si xerox, acesta nefiind recunoscute de către inspecția fiscală ca si cheltuieli deductibile.
Se contestă de asemenea suma de 21.299 lei reprezentând diferența de preț stabilită de inspecția fiscală privitor la vânzarea autoturismului Volkswagen Polo.
Autoturismul a fost vândut la un preț inferior prețului de piață pretins de către inspecția fiscală deoarece acesta urma să fie supus unei reparații costisitoare.
Cât privește T.V.A.-ul suplimentar, se contestă nerecunoașterea deducerii de T.V.A. a sumei de 129 lei în urma achiziționării de costume si veste utilizate la raliul de pregătire profesională si suma de 5112 lei TVA colectat în urma vânzări autoturismului Volkswagen Polo al cărui preț a fost reconsiderat de către inspecția fiscală.
Ca urmare a contestării debitului principal în sensul menționat, sunt contestate si accesoriile calculate la sumele reținute ca fiind datorate.
În drept
au fost indicate dispozițiile OUG 92/2003, OUG 44/2008, Ordinul 357/_ .
În probațiune
s-au anexat deciziile atacate.
Prin întâmpinarea formulată s-a solicitat respingerea cererii
.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință, s-a solicitat respingerea acesteia arătându-se că din punct de vedre juridic cât si din punct de vedere fiscal, persoana fizică este aceeași cu persoana fizică autorizată.
În același sens, s-a solicitat si respingerea excepției lipsei de obiect, fiind stabilite obligații fiscale anterioare radierii.
Sub aspectul fondului cu privire la deductibilitatea cheltuielilor, pârâta arată că în mod corect inspecția fiscală nu a recunoscut ca fiind
deductibile cheltuielile efectuate de către reclamantă cu participarea acesteia si a membrilor de familie la evenimentele organizate de firma Forever Living, având în vedere că aceste cheltuieli nu au contribuit în mod direct la realizarea de venituri impozabile.
Din documentele analizate de organele de inspecție fiscală, reiese că participarea la evenimente a fost facultativă.
În ceea ce privește autoturismul vândut din patrimoniul afacerii în patrimoniul personal, tranzacția s-a realizat la un preț mult mai mic decât prețul de piață, fiind stabilit prețul corect în urma unui raport de evaluare.
Astfel, în mod corect s-a majorat baza impozabilă cu diferența de preț de 21.229 lei.
Referitor la deducerea T.V.A., potrivit prevederilor art. 145 din Codul Fiscal, acestea sunt posibile doar în cazul achizițiilor în situația în care bunurile sunt destinate în folosul operațiunilor taxabile, iar cheltuielile pot fi deduse în condițiile în care sunt efectuate în interesul direct al activității.
Prin urmare, nu poate fi dedus T.V.A. din facturi privind achiziționarea de articole de îmbrăcăminte făcute în interes personal.
Celelalte aspecte invocate de către reclamantă cu privire la T.V.A. nu au fost invocate pe calea contestației, astfel nu pot fi criticate nici pe calea prezentei proceduri.
Analizând cererea formulată în baza probelor administrate, instanța retine că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, instanța retine că reclamanta critică actele administrativ-fiscale pe următoarele considerente:
Nu se putea face un control la P.F.A. radiată M. Ana, lipsind capacitatea de folosință si de exercițiu a P.F.A.
Este lipsit de obiect controlul deoarece P.F.A. a fost radiată din O.R.C.
S-au apreciat în mod greșit ca și cheltuieli nedeductibile, cheltuieli de pregătire profesională care sunt în realitate deductibile.
S-a înlăturat de la deductibilitate T.V.A. aferent unor articole vestimentare necesare în activitatea reclamantei si s-a stabilit T.V.A. suplimentar față de diferența de preț calculată la vânzarea autoturismului Volkswagen Polo.
Cu privire la nelegalitatea controlului datorată lipsei capacității de
folosință si de exercițiu a P.F.A. și a lipsei de obiect a controlului, instanța apreciază că punctul de vedere al reclamantei este neîntemeiat.
Persoana fizică autorizată este o persoană fizică ce îndeplinește procedura expres prevăzută de lege, respectiv autorizarea, pentru a putea desfășura activități economice.
Scopul autorizării este acela de a asigura verificarea de către organul administrativ a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea activităților comerciale pe baza liberei inițiative.
Din punct de vedere juridic cât si din punct de vedere fiscal, prin autorizare nu se dă naștere unui alt subiect de drept, eventual se pot constitui patrimonii diferite, respectiv un patrimoniu destinat unei afaceri separat de patrimoniul necesar desfășurări celorlalte activități ale persoanei fizice.
Din punct de vedere fiscal, veniturile din activitatea comercială obținute de către o persoană fizică autorizată aparțin persoanei fizice care a desfășurat activitatea si aferent acestor venituri se datorează impozite si taxe.
În sensul art. 17 din O.G. nr. 92/2003, contribuabil poate fi orice persoană fizică sau juridică sau orice alte entitate fără personalitate juridică
ce datorează impozite, taxe, contribuții si alte sume bugetului general consolidat.
Prin urmare, raportat la cele menționate, faptul că s-a controlat P.F.A. sau persoana fizică este nerelevant în cauză atâta timp cât obiectul controlului s-a referit la activitatea desfășurată de persoana fizică cu caracter de regularitate în scopul obținerii de venituri.
Este nerelevant că P.F.A. a fost radiată din O.R.C., atâta timp cât controlul efectuat în cadrul termenului de prescripție s-a referit la activitatea desfășurată de P.F.A înaintea radierii.
Este evident că atâta timp cât P.F.A a fost radiată, obligațiile de plată a taxelor si impozitelor revin persoanei fizice identificată cu CNP., având în vedere că și patrimoniul P.F.A. radiată revine tot persoanei fizice.
Astfel, nu se poate susține că datorită radierii a intervenit o excepție a lipsei capacității de folosință si de exercițiu a P.F.A. sau o lipsă de obiect a controlului.
Nici cu privire la deductibilitatea cheltuielilor instanța nu împărtășește punctul de vedere al reclamantei, sumele prezentate ca nedeductibile au reprezentat contravaloarea unor deplasări ale reclamantei și ale familiei sale la conferințe în străinătate, însă reclamanta nu a prezentat organelor fiscale dovada că aceste cheltuieli au fost făcute în scopul pregătirii profesionale, că obiectivul conferinței se referea la pregătirea profesională si că această pregătire era necesară în interesul direct al realizării de venituri.
Reclamanta nu a prezentat o invitație la aceste conferințe, nici în ceea ce o privește personal, nici în ceea ce privește membrii familiei sale. Tot în acest sens, instanța retine că și în situata in care s-ar accepta ca fiind deductibile cheltuielile personale de participare la conferințe, cu siguranță nu sunt deductibile cheltuielile celorlalți membri ai familiei.
Față de afirmația reclamantei referitoare la faptul că la alte P.F.A. cheltuielile de pregătire profesională au fost acceptate ca fiind deductibile, instanța retine că în fața organelor fiscale nu s-a dovedit caracterul cheltuielilor de pregătire profesională iar aceste dovezi nu au fost aduse nici în fața instanței.
Cu referire la transferul dreptului de proprietate al autoturismului Volkswagen Polo, instanța retine de asemenea că nu s-a făcut dovada că autoturismul a fost serios avariat astfel încât să necesite cheltuieli substanțiale de reparare. Este adevărat că s-au prezentat devize cu lucrările necesare însă nu s-a prezentat nicio factură sau chitanță care să ateste că reparațiile au fost ulterior efectuate. În plus, organele fiscale au reținut și că autoturismul era acoperit de o poliță CASCO astfel încât orice cheltuială pentru daunele pretinse de accidentare a autoturismului în parcare erau suportate de asigurator.
Având în vedere si împrejurarea că autoturismul a fost transferat din patrimoniul PFA în patrimoniul persoanei fizice, instanța împărtășește punctul de vedere al inspecției fiscale în sensul că valoarea de vânzare a autoturismului a fost diminuată în vederea diminuării taxelor si impozitelor datorate.
Sub aspectul celorlalte cheltuieli apreciate ca fiind nedeductibile reprezentând refilări cartușe si imprimante, atâta timp cât P.F.A. nu a deținut un aparat xerox sau imprimantă, cheltuielile sunt nejustificate.
Nu s-a reținut ca reclamanta nu ar avea nevoie de copii xerox sau formulare în activitatea sa, însă facturile nu au consemnat o operațiune de copiere ci de reumplerea unor cartușe care atâta timp cât nu au existat
aparate care să funcționeze cu aceste cartușe, în mod firesc au fost considerate ca fiind nejustificate.
Cât privește T.V.A. și sub acest aspect cele reținute de către inspecția fiscală sunt corecte.
Atâta timp cât bunurile achiziționate nu au fost necesare afacerii ci au reprezentat articole de îmbrăcăminte făcute în interes personal, în sensul art. 145 Cod fiscal nu exista dreptul de deducere al T.V.A.
Sub aspectul colectării de T.V.A. suplimentar in urma diferenței de valoare dintre prețul de vânzare al autoturismului si prețul real, instanța retine că acest aspect nu s-a criticat pe calea contestației formulate în sensul art. 205 din OG 92/3003, însă chiar dacă ar fi fost soluția nu putea fi decât corectă față de cele reținute anterior cu privire la prețul autoturismului.
Este evident că atâta timp cât au fost reținute ca fiind corecte sumele datorate în privința debitelor principale, reclamanta datorează si accesorii calculate în raport cu acestea.
Pentru motivele arătate, având în vedere că în fața instanței nu s-au adus elemente noi care să răstoarne cele reținute de către organele de inspecție fiscală, instanța în baza art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în contencios administrativ - fiscal formulată de către reclamanta M. Ana, dom. în Dej, str. 1 Mai nr. 62, jud. C. în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. C., cu sediul în C.
-N., Piața A. I. nr. 19, jud. C. și A. F. P. Dej, cu sediul în Dej, str. M. E. nr. 2, jud. C., atât în ceea ce privește excepțiile
invocate cât și al criticilor pe fond în privința actelor administrativ-fiscale atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
C. T.
Red.MT Tehnored.VAM 4 ex./_
