Sentința civilă nr. 9202/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9202/2013

Ședința publică de la 28 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS GREFIER: E. C.

Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul N. L. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N., având ca obiect, anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier .

Tribunalul constată că este legal investit cu judecarea cauzei. Se constată cererea legal timbrată.

Se constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 al. 1 pct. 2 N.C.pr.c.

Tribunalul constatând suficiente probele de la dosar pentru judecarea cauzei, în temeiul art. 394 N.C.pr.c., declară închisă dezbaterea cauzei și lasă cauza în pronunțare, în baza probelor de la dosar.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul N. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F.

P. C. -N., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3286 lei plătita cu titlu de taxa de poluare, cu cheltuieli de judecată .

În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a fost obligat să achite, în mod ilegal, sumele sus indicate cu titlu de taxă de poluare pentru autoturisme înmatriculat deja într-un stat membru al CE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar parata i-a respins nejustificat cererea de restituire .

Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui aceasta taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 6-12, art. 25,28,90 din Tratatul de la Roma de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor . Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa depoluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2,

fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor. Taxa de poluare este contrara si practicii CJCE. Mai mult in prezent Comisia Europeana a demarat procedura de infrigement pe baza OUG 218/2008 respectiv cuantumul prea mare al taxei coroborat cu scutiri acordate industriei auto autohtone .

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraful 1 și 25,28,30 din Tratatul de Instituire a CE, art. 16 și 148 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 554/2004,C.fiscal.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate pentru lipsa calitate procesual pasiva ,ca fiind inadmisibila ,si ca nefondată, motivat in esența de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa de poluare nu au fost abrogate până în prezent si sunt in concordanta cu dreptul comunitar. Totodată în ce privește inadmisibilitatea se arata ca reclamantul trebuia sa urmeze procedura de contestare reglementata de art. 205 si urm din OG 92/2003(f. 17) .

Parata A. F. P. a municipiului C. -N., nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul retine următoarele:

Pe fond retine ca reclamantul a achiziționat un autovehicul care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene(f.8-9) . In vederea înmatriculării în România a autoturismului reclamantul a fost obligat să achite suma de 3286 lei cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat- o la A. F. P. a Municipiului C. -N., (f. 9).

Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei care i-a respins cererea (f. 8-9).

Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008 in forma inițiala . Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițială stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.

Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile

O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:

"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul

membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

Tribunalul apreciază că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.

Pentru aceste argumente apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene în vigoare la data încasării taxei de poluare (actualmente art. 110 TFUE ).

Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110

este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.

Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și

autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a

industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speța fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.

În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale . Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță .Ca atare în temeiul prevederilor OUG

9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale .

Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 3286 lei achitată cu titlu de taxă poluare, conform chitanței seria TS5 nr.3092592 la_ plus dobânda legală de la data de_ până la restituirea acesteia.

În temeiul dispozițiilor art.453 Cod de procedură civilă va obliga pârâta aflată în culpă procesuală la plata în favoarea reclamantului a sumei de 389,3 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă timbru și timbru judiciar. La stabilirea cheltuielilor de judecată tribunalul a avut în vedere dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.492/2006 în care Curtea a reținut prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter, cert, lichid și exigibil. În același sens a statuat și CEDO, apreciind că cheltuielile de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale urmează a fi recuperate numai în măsura în care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Ca urmare, s-a apreciat că suma de 350 lei cu titlu de onorariu avocațial corespunde cerințelor de rezonabilitate și realitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul N. L. cu domiciliul în C. -

N., str. B., nr.7, ap.15,jud.C. împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului C. -N. cu sediul în C. -N., P. A. I., nr.19, jud. C. și, în consecință:

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3286 lei achitată cu titlu de taxă poluare, conform chitanței seria TS5 nr.3092592 la_ plus dobânda legală de la data de_ până la restituirea acesteia.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 389,3 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din _

Președinte, Ana-SS

Grefier,

E. C.

Red. S.S./Dact. E.C. 4 expl./ 13 Iunie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 9202/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare