Sentința civilă nr. 969/2013. Contencios. Despăgubire

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR. 969/F/2013

Ședința publică din data de 27 mai 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: P. A. D. ,

Președinte secția penală GREFIER: M. C. N.

Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. V. A., împotriva pârâților A. F. P. A

B. și A. F. PENTRU M., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 13 mai 2013, pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din 20 mai 2013, iar apoi pentru termenul de astăzi când în urma deliberării s-a dat prezenta hotărâre :
Deliberând constată :
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul M. V. -A., a chemat în judecată, pârâtele A. F.
B. și A. F. pentru M., solicitând obligarea pârâtei de rândul I să-i restituie suma de 3.360 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale începând cu data achitării taxei și până la restituirea acesteia; obligarea pârâtei de rândul II să plătească pârâtei de rândul I sumele anterior menționate dar și obligarea pârâtei I la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a relevat, în esență, faptul că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al UE, pentru înmatricularea căruia a achitat o taxă de poluare, apreciindu-se că perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata acestea contravine dispozițiilor art. 148 din Constituție și art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene.

În concret, s-a menționat că perceperea taxei încalcă principiul nediscrimiării produselor importate în raport cu produsele interne, atâta timp cât, pentru un autovehicul deja înmatriculat în România nu se plătește această taxă și că norma legală contravine art. 90 par. I din Tratatul Comunității Europene, interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Tatu contra României, C- 402/09, conform căreia "niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor stat membre impozite interne de orice natură mai mari

decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.

În fine, s-a precizat că, prin decizia adoptată în cauza Costa/Enel (1964) CJUE a statuat că "dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar în fața dreptului național ulterior"; și că în cauza Simmenthal (1976) aceeași instanță a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne.

În drept cererea se întemeiază pe disp. art. 207 alin. 1, OUG nr. 92/2003, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, art. 1 alin.1, art. 2 alin.1, art. 18 alin.1 și 2

din Legea nr. 544/2004, art. 70, 110, 117, 120, 124, 135 Cod procedură fiscală, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, OUG 50/2008, Hotărârea CJUE 402/2009, art. 1535, art. 1082, 1084 Cod civil, art. 1535 din Legea nr. 287/2009.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară și timbru judiciar, anulate la dosar.

Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar, formulată în numele său de Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud, a solicitat respingerea acțiunii introductive, ca neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de organul fiscal în conformitate cu dispozițiile legale; că taxa în cauză se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul; că CJCE a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv și că jurisprudența CJE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de alte autovehicule de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a autovehiculului de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar.

Pe de altă parte, s-a relevat că textul art. 110 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, acestea exced valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second - hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

Totodată, pârâta a precizat că, din analiza dispozițiilor legal rezultă că determinarea taxei de poluare se realizează pe baza unor criterii obiective și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.

Prin urmare, s-a apreciat că existența taxei de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, cât timp aceasta nu este percepută pentru faptul că un

autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, astfel încât aceasta nu constituie o taxă vamală în senul art. 25 din Tratat.

În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că Ordinul nr. 1899/2004 nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de restituire nu s- a soluționat în terme legal.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 Cod procedură civilă și ale ordinului nr. 1899/2004.

În cauză, pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., solicitându-se obligarea acesteia la plata sumei solicitată de reclamant, și a cheltuielilor de judecată, în ipoteza admiterii acțiunii principale, în motivare relevându-se că, deși entitatea care încasează taxa este pârâta, destinatarul sumelor încasate este, conform ar. 5 alin.4 din

O.U.G. nr. 50/2008 chemata în garanție.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 60 - 63 Cod procedură civilă și ale

O.U.G. nr. 92/2003.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acțiunii introductive, tribunalul reține că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat aparținând Uniunii Europene, pentru înmatricularea căruia a fost nevoită să achite taxa de poluare a cărei restituire se solicită.

În prezent, compatibilitatea normei legale cu prevederile drepturilor Uniunii, respectiv art. 110 din T.F.U.E, trebuie analizată prin raportate la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 vizând forma inițială a O-U-G nr. 50/2008, respectiv cauza C-263/10, vizând forma de după data de_ a actului normativ indicat, cauze având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.

Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit, pe cale de interpretare, că articolul 110 din TFUE trebuie interpretat în senul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

În interpretarea textului menționat C.J.U.E, a plecat de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei precizate ajungând la concluzia că, deși obiectivul principal urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a șine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața menționată a vehiculelor de ocazie nu sunt gravate în nici un fel de o asemenea sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG 50/2008

are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE.

Prin urmare, taxa de poluare impusă ca obligație legală prealabilă menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii, fără să existe vreo normă juridică cu un efect echivalent față de vehiculele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, cumpărate de pe piața internă.

Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obține a unei hotărâri preliminare sunt, conform art. 267 din T.F.U.E, obligatorii nu doar în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cauzele similare deduse judecății și produc efecte retroactive.

În același sens s-a pronunțat de altfel C.J.U.E ți în cauza Nisipeanu ( C- 263/10), în care au fost analizate formele ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008.

Prin urmare, în privința taxei de poluare urmează a se reține că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu norma europeană.

În consecință, taxa de poluare plătită cu chitanța seria TS2A nr. 5673343 din 24 septembrie 2008 nu mai are bază legală în dreptul intern, considerent pentru care se impune a fi restituită.

Dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără un temei legal, se impune a se restitui nu doar suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil, ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume, pentru a se asigura o justă și integrală reparare a prejudiciului încasat prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal.

În sensul celor de mai sus s-a pronunțat și C.J.U.E în cauza M. Irimie ( cauza C-565/11) în care s-a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării și până la data plății efective, calculată conform O.G nr. 13/2011.

În baza textelor de lege evocate anterior, tribunal va admite acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și, în consecință, va dispune obligarea pârâtei de rândul I să restituie reclamantului suma de 3.360 lei cu titlu de taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a acesteia.

Reținând culpa procesuală a pârâtei de rândul I, în baza disp.a rt. 274 cod civil se va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 843,30 lei către reclamant, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Pe de altă parte, cum potrivit disp. art. 1 alin.1 și art. 5 alin. 1 și 3 din

O.U.G. nr. 50/2008, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele pârâtei de rândul II, constituind venit la bugetul F. pentru

M., se va dispune obligarea acestei pârâte să restituie pârâtei A. F.

P. B. suma de 3.360 lei cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată astfel cum s-a menționat.

În fine, se va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. B. și se va dispune obligarea chematei în garanție A. F. pentru M. la restituirea către pârâta de rândul I a sumei de 843,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite acțiunea formulată de reclamantul M. V. - A., domiciliat în B., str. C., nr. 5, jud. Bistrița - Năsăud, împotriva pârâtelor A. F.

P. B.

, cu sediul în B., str. T., nr. 2A, jud. Bistrița - Năsăud și A.

F. pentru M.

, cu sediul în B., str. S. I., nr. 294, Corp A, sector 6 și în consecință :

Obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 3.360 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a acesteia.

Obligă pârâta de rândul I să plătească reclamantului suma de 843, 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pârâta A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F.

P. B. suma de 3.360 lei cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării taxei, până la restituirea efectivă a acesteia.

Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.

F. P. B., prin Direcția Generală a F. P. Bistrița Năsăud și obligă chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei în cauză suma de 843,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din _

PREȘEDINTE

A. D. M.

GREFIER N.