Obligaţia de a face. Decizia nr. 3151/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3151/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1103/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3151/2013
Ședința publică de la data de 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Grefier A. R.
************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. - Județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, împotriva sentinței civile nr. 86/CA din data de 14.03.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că intimata-reclamantă a depus concluzii scrise, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. - Județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor este declarat și motivat în termen și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 86/CA din 14.03.2013 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. C. S.R.L. Piatra N. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N. și, în consecință, a obligat pârâta să înmatriculeze autovehiculul reclamantei marca VW Golf cu număr de identificare WVWZZZ1JZZD414464, fără plata taxei de poluare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand din spațiul comunitar pentru a cărui primă înmatriculare i s-a impus obligația fiscală de plată a taxei de poluare, refuzându-i-se înmatricularea autovehiculului ca urmare a neplății taxei. Prevăzute de Legea nr. 9/2012.
Este de reținut Hotărârea Curții de Justiție a Comunității Europene pronunțate la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09 având ca obiect cererea pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare formulate în temeiul art. 234 C.E.
Reclamantului nu îi este aplicabil regimul fiscal al Legii nr. 9/2012, cererea sa de înmatriculare a autovehiculului adresată pârâtului, fiind formulată la 13.12.2011, dată la care regimul fiscal era determinat de O.U.G. nr. 50/2008, noua Lege cu nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante, neavând caracter retroactiv.
Regimul taxei de poluare este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre ale Uniunii Europene, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională din România a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură. Motivat de neconformitatea prevederii O.U.G. nr. 50/2008 cu obligațiile ce decurg din art. 110 T.F.U.E., instanța va înlătura aplicarea normei naționale contrare dreptului comunitar. Obligația fiscală impusă reclamantului este stabilită în baza unei prevederi legale contrare dreptului comunitar, impunându-se admiterea acțiunii cu consecința înlăturării obligației de plată a taxei.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâta Instituția P. – județul N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Prima instanță a încălcat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 9/2012. Legiuitorul a enumerat expres și limitativ autovehiculele care sunt exceptate de la plata taxei pentru emisiile poluate, la art. 3 din Legea nr. 9/2012, reclamanta neîncadrându-se în niciuna dintre acestea.
Obiectul trimiterii preliminare soluționată prin hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7.04.2011 în cauza C-402/09 l-a constituit strict O.U.G. nr. 50/2008 în reglementarea sa inițială; însă, hotărârile preliminare ale C.J.U.E. sunt obligatorii doar pentru litigiile similare.
Pe de altă parte, faptul că în cauza T. s-a apreciat că taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 constituie o formă de discriminare indirectă nu este de natură să conducă la concluzia, reținută greșit de instanța de fond, că taxa de poluare trebuie înlăturată în întregime. În acest sens se impune o analiză a conținutului acestei hotărâri: a) la pct. 50 Curtea a reținut că art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă noi impozite sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, ci că statele membre au o autonomie considerabilă în domeniul impozitării în general; b) spre deosebire de jurisprudența anterioară (pct. 49 din cauza Nadashi și N.), la pct. 53, Curtea a recurs la comparația cu autovehiculele introduse pe piață anterior aplicării O.U.G. nr. 50/2008; c) la pct. 5, Curtea și-a întemeiat soluția finală pe situația statistică din care a rezultat că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață în timp de vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o astfel de sarcină fiscală; d) la pct. 60, Curtea a recomandatat autorităților naționale ca, pentru realizarea obiectivului acestei taxe – finanțarea proiectelor de mediu – să se utilizeze, eventual, aplicarea taxei de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, cu precizarea că „o astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește”; instanța europeană nu a înțeles să sugereze autorităților naționale ideea, greșit adoptată de Tribunalul N., că autovehiculele cu grad ridicat de uzură ar trebui înmatriculate fără plata taxei de poluare. Problema care se pune este că în hotărârea Curții nu s-a explicat care este valoarea până la care se constată că nu se descurajează importurile și care este criteriul după care instanțele naționale evaluează efectul de descurajare a importurilor.
Examinând hotărârea recurată, curtea de apel constată următoarele:
În materia căreia i se circumscrie litigiul de față sunt obligatoriu a fi avute în vedere hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura reglementată de art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cauzele I. T. c. statului român și I. N. c. statului român. De aceea, hotărârea tribunalului care a avut ca temei aceste hotărâri este legală și dată cu respectarea principiului priorității dreptului comunitar.
Combătând susținerile Guvernului României, similare, în esență cu cele ale recurentei, Curtea a reținut că, din cauza Nadasdi și N., nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
Dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu pot fi aplicate în cauză având în vedere că suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 – așa cum s-a dispus prin art. 1 din O.U.G. nr. 1//2012 – este de natură să mențină, în continuare, descurajarea importului de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale.
Față de cele ce preced, se constată că nu există motive de casare ori de modificare a hotărârii recurate.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-reclamant, în sumă de 500 de lei, reprezintă onorariul avocatului care a formulat concluzii scrise pentru termenul de astăzi. Având în vedere dispozițiile art. 247 alin. 3 din codul de procedură civilă această instanță apreciază că onorariul este nepotrivit față de munca îndeplinită de avocat și de natura cauzei. Prin urmare, onorariul va fi acordat în limita sumei de 300 de lei prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr._/2008, iar la Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr. 1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. - Județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, împotriva sentinței civile nr. 86/CA din data de 14.03.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. T. C. S.R.L., ca nefondat.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată.
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. |
Grefier, A. R. |
Red.sent.N. T.
Tehno.red.dec.rec.G.M.C./3.10.2013
2ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 2181/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 535/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
