Pretentii. Decizia nr. 4738/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4738/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 3324/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4738/2013
Ședința publică de la data de 17 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier A. R.
***********************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Târgu N. împotriva sentinței civile nr. 987/CF din data de 17.05.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 16.12.2013, prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare, după care;
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Târgu N. este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, după care, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 987/CF/17.05.2013 a admis acțiunea principală, formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-N., a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu-N. să restituie reclamantei suma de 2.309 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată începând cu data plății.
A admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-N. în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Târgu-N. suma de 2.309 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată începând cu data plății.
Au fost obligate pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantei suma de 439,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta B. A. a achiziționat un autovehicul second-hand, marca Mitsubishi, din Germania, pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 2.309 lei, reprezentând taxă de poluare, conform chitanței . 5 nr._ din 30.11.2009.
Această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 T.C.E., dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Curtea de Justiție, în cauza C-402/09. T. vs. Statul român, a stabilit că „Taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe o nouă taxă de poluare dacă anterior a fost înmatriculat tot în România, dar se percepe o asemenea taxă la autoturismul produs în tară sau în alt stat membru al U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Se menține astfel, în continuare, discriminarea reținută de C.J.U.E. între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90 T.C.E..
A fost înlăturată apărarea pârâtei că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat O.U.G. nr.50/2008, reclamanta a achitat taxa de poluare pentru înmatricularea autovehiculului la data de la data de 30.11.2009, înainte de . Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv 13.01.2012.
Totodată, prevederile Legii nr.9/2012, în baza căreia se achită noua taxă de poluare sunt în continuare discriminatorii și nelegale. Discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei de primă vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006, până la data de 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31 ianuarie 2012.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084, raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda fiscală, calculată începând cu data plății și până la restituirea efectivă, conform Hotărârii CJUE în cauza C-565/11, M. I.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța a constatat-o întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Târgu N..
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată următoarele:
Modificările aduse Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 și 7/2009 constau în scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare și capacitate cilindrică înmatriculate într-o anumită perioadă de timp - pun în discuție o altă dimensiune a taxării interne prevăzută de art. 90 din Tratatul Comunității Europene decât cea cu care s-au confruntat instanțele în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nemodificată. Este vorba de caracterul protecționist al taxei, interzis de art. 90 par. 2 din Tratatul Comunității Europene.
Or, art. 90 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele utilizate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, respectiv clasa de poluare, capacitate cilindrică, etc.
Recurenta face o analiză a taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE din perspectiva practicii Curții Europene afirmând că noțiunea de „impozit intern" are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența C.E.J. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor și că taxa de poluare intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată, în raport cu art. 90 TCE.
Că se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot. Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995). De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 TCE dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, A. Gomez Valențe c. Fazenda Publica).
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de C02, capacitatea cilindrică etc.), aceste elemente fiind considerate în jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Referitor la Decizia Curții Europene pronunțată în cauza C-402/09, conform principiului "tempus regit actum" legislația aplicabilă în litigiul aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27 octombrie 2008 și anume în forma publicării sale în Monitorul Oficial al României nr. 327/2008. Amendamentele aduse O.U.G. nr. 50/2008 au intrat în vigoare ulterior datei de 27 octombrie 2008.
Din această perspectivă reiterează faptul că obiectul litigiului pe rolul Tribunalului Sibiu a fost restituirea sumei de 7.595 lei achitată cu titlu de taxă de poluare în luna octombrie 2008 și, subliniază faptul că, în situația în care Curtea ar fi ales să răspundă întrebării preliminare astfel cum a fost formulată de Tribunalul Sibiu, care se referă la O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare reprezentate de O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008, instanța comunitară ar fi trebuit să aibă în vedere să se pronunțe distinct asupra a trei situații deosebite.
Deosebit de situația raportului juridic născut în 27.10.2008, în care una din părți este domnul T., în ceea ce privește cele două ordonanțe de urgență, O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008, este evident faptul că O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008 nu sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților – conținutul raportului juridic – au fost stabilite la o dată la care cele două acte normative nu erau în vigoare.
Hotărârea preliminară a CJUE (în baza art. 267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai in privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială.
În cazul în care CJUE a fost sesizată de către o instanță a cărei decizie este supusă unei căi de atac, hotărârea preliminară a CJUE este obligatorie și pentru instanța care soluționează calea de atac în acest litigiu.
În fapt hotărârea CJUE are caracter obligatoriu pentru toate instanțele tuturor statelor membre, fiindcă instanța care intenționează să interpreteze în alt fel norma europeană deja interpretată de CJUE are obligația ca, anterior deciziei sale, să se adreseze CJUE, motivându-și opinia divergentă și solicitând o nouă hotărâre în chestiunea aflată în discuție ("sesizare de divergență").
În conformitate cu jurisprudența CJUE, încălcarea dreptului comunitar este considerată "suficient calificată/caracterizată" atunci când hotărârea judecătorească încalcă jurisprudența CJUE, iar încălcarea are un caracter manifest (CJUE cauza C-224/01).
Rezultă astfel că prezentei cereri de restituire a "taxei de poluare", stabilită în conformitate cu alte prevederi legale decât cele ale O.U.G. nr. 50/2008, în forma în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 327/25.04.2008, fără modificările intervenite prin O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008, nu îi sunt incidente efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 - T. - nu sunt incidente.
In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii fiscale până la data plății efective, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep. cu completările și modificările ulterioare solicită ca instanța să constate că nu este îndeplinită această condiția prevăzută de art. 70, respectiv cererea nu a fost adresată organului fiscal ci direct instanței de judecată.
Solicită recurenta reducerea onorariului avocatului reținut de prima instanță având în vedere durat și complexitatea cauzei.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 141 (2) și (4) din Constituția României.
Potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Referitor la conformitatea cu legislația europeană a normelor metodologice, constatată de expertul D.C TAXUD, acestea privesc modul de stabilire a taxei de poluare, expertul nu a analizat conformitatea taxei în raport cu proveniența autovehiculelor second-hand, și chiar dacă ar fi existat o analiză explicită a acestei împrejurări, aceasta este inoperantă în raport de recentele hotărâri preliminare ale Curții Europene de Justiție, respectiv cauzele T. și N..
Recurenta invocă hotărârea Curții Europene de Justiție în cauzele Nadasti și N., însă și aceste hotărâri se referă la alte situații decât cele din cauzele T. și N. prin care s-a interpretat dispozițiile art. 110(90) din TFUE, și care au fost reținute de instanța de recurs. Astfel taxa de poluare încalcă dreptul european nu prin cuantumul stabilit prin lege și normele de aplicarea a cesteia ci prin aceea că descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește critica referitoare la dobânda fiscală la care a fost obligată pârâta recurentă nici aceasta nu se fondează. Astfel, potrivit art. 124 alin. 1 Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul a formulat cererea de restituire a taxei plătită cu încălcarea legii, însă recurenta a respins cererea. A pretinde reclamantului, care din culpa recurentei a făcut o plată la bugetul de stat ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, să formuleze o cerere de acordarea dobânzilor după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus restituirea, este o interpretare formală a dispozițiilor legale care condiționează plata dobânzii doar de cererea contribuabililor. Pe de altă parte, cererea la care se referă art. 124 din Codul de procedură fiscală și Ordinul 1899/2004 privește soluționarea acesteia în procedura administrativă și nu într-o procedură judiciară în care, instanța este obligată să înlăture integral încălcarea dreptului comunitar (cauza C-106/77 Simmenthal 21-22).
Cu privire la reducerea onorariului avocatului reclamantului, acesta a fost redus de prima instanță de la 500 lei la 400 lei, valoarea reținută de instanța de fond fiind în acord cu volumul de activitate depus de avocat în primă instanță.
În consecință, față de considerentele ce preced instanța, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Târgu N. cu sediul în Piatra N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr.987/CF din data de 17.05.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. A. cu domiciliul în Târgu N., .. 12, județul N. și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 decembrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, A. R. |
Red.sent.M. I.
Tehno.red.dec.rec.V.P. 18 Decembrie 2013
A.R. – 30..12.2013/2EX
| ← Pretentii. Decizia nr. 3883/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 493/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
