Alte cereri. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 8762/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător G. C.
Grefier D. F.
x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 15 octombrie 2013 privind recursul declarat de reclamantul S. A. PUBLICE "FORTA LEGII" in calitate de reprezentant legal al funcționarilor publici SURLEA I., M. C. A., GOLUMBU M., GOLUMBU M., A. E. DORORES, M. E., T. M., B. S., D. I., D. L. C., C. I., MUICU M. D. și M. E. L. împotriva sentinței nr. 1231 din 01 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. O. TG. CARBUNESTI.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea a amânat pronunțarea, în temeiul art. 260 C. proc. civ., pentru data de 22 octombrie 2013.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1231 din 01 februarie 2013, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de reclamant S. Administrației Publice "Forta Legii" în calitate de reprezentant Legal al funcționarilor publici Surlea I., M. C. A., Golumbu M., Golumbu M., A. E. Dorores, M. E., T. M., B. S., D. I., D. L. C., C. I., Muicu M. D., M. E. L., în contradictoriu pârâta Instituția Primarului Orașului Târgu-Cărbunești.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea de față, se solicită obligarea pârâtului la acordarea premiului anual aferent anului 2010.
Cu privire la acesta, se reține că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009, care avea următorul conținut:
„(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”.
De la data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare.
Așa cum rezultă din prevederile art.46 din Legea nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011, cu excepția art.34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, în vigoare cu data de 31.12.2010, care la art. 8 prevede că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”. Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile, instanța reține că potrivit prevederilor art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, „plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”.
Astfel, conform acestor dispoziții legale, dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu anterior acestei date, astfel că, dreptul reclamanților de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de 01.01.2011, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și Legea nr. 285/2010, care la art. 8 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecință sunt neîntemeiate susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, acțiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 fiind neîntemeiată, neexistând temei legal pentru acordarea acestui drept.
În ceea ce privește susținerea reclamanților, în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut că nu a fost acordat acest premiu întrucât, dispozițiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege (respectiv art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, conform căruia, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare).
De asemenea, legiuitorul a prevăzut în mod expres prin art.8 din Legea nr.285/2010 că „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Legea nr. 284/28.12.2010 a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658/28.12.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că „ dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale”.
De asemenea și Legea nr. 285/28.12.2010 a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1655/28.12.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege sunt constituționale.
Reclamanții au mai susținut că prin faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu le-a mai fost acordat, au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Deși, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, iar în alin.2 al aceluiași articol se prevede că dispozițiile alin. 1 nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și altor contribuții, sau a amenzilor, Curtea Europeană a drepturilor omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, cu privire la „speranța legitimă”, s-a reținut de Curtea europeană ca reprezentând un „bun”, în sensul primei reguli a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M. contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția Guvernului prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S. și alții împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P. împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României).
Totodată, instanța a reținut că prin prevederile Legilor nr. 284 și nr.285/2010 nu se aduce atingere principiilor fundamentale consacrate prin Convenție întrucât dispozițiile legale privind premiul anual sunt aplicate în mod nediscriminatoriu, fiind incidente tuturor categoriilor de personal bugetar.
Așadar, o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, fiind abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea premiului anual, sumele de care reclamanta a fost privată nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul S. A. PUBLICE "FORTA LEGII" in calitate de reprezentant legal al funcționarilor publici SURLEA I., M. C. A., GOLUMBU M., GOLUMBU M., A. E. DORORES, M. E., T. M., B. S., D. I., D. L. C., C. I., MUICU M. D. și M. E. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamantul arată că deși se susține că nu ar exista temei legal pentru acordarea dreptului, chiar instanța de fond reiterează temeiul legal din care izvora dreptul recurenților-reclamanți de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010, art. 25 din Legea nr.330/2009.
Eroarea majoră care a stat la baza emiterii sentinței contestate, așa după cum reiese din motivarea sentinței, pe care o arata în continuare, a fost de natură să conducă instanța de judecată către o concluzie greșită, respingând acțiunea.
Argumentând că dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art.39 pct.w din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46), instanța invocă prev. art.8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) în care s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului I anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Astfel, în mod eronat instanța apreciază că legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Interpretând greșit actul juridic dedus judecății, în mod netemeinic și nelegal, instanța apreciază că dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul si nu anterior acestei date.
Interpretarea instanței este eronată și încalcă principiul neretroactivității. Dreptul reclamanților de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât prevederile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul.
În legătură cu acest principiu este de observat că prin art. 1 din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legilor. Ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate., fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil jupa legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele. Principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legi vechi.
Or, în cazul reclamanților, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
Privarea reclamanților de dreptul salarial invocat încalcă art 1 al Protocolului 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În această privință Curtea CEDO face o distincție între dreptul angajatului de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată. ( Cauza Lelas c. Croației din 20.05.2010, par. 58). De asemenea în Cauza Kchko c. Ucrainei din 8.11.2005 Curtea a statuat că, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile lor, aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot în mod deliberat, să amâne plata atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare".(par. 23).
În concluzie, dreptul pretins de către reclamanți nu este unul negociat de aceștia, ci unul impus prin lege, de către una dintre autoritățile Statului Român, respectiv Parlamentul României, în numele statului. Pretențiile reclamanților se întemeiază pe acte normative interne care instituie obligații în sarcina Statului Român, precum și pe reglementări internaționale ratificate de către acesta și anume pe Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, a cărei obligație de respectare îi revine, de asemenea, Statului Român ca parte semnatară.
Dreptul reclamanților la încasarea premiului anual s-a născut cel mai târziu la data de 31.12.2010, adică la sfârșitul anului pentru care era instituit. Pentru plata sa, la momentul respectiv nu exista niciun impediment legal sau de fapt. Activitatea care îi îndrituia pe recurenții-reclamanți la beneficiul său era prestată, nu s-a invocat ori dovedit faptul că această activitate ar fi fost nesatisfăcătoare sau că reclamanții ar fi săvârșit abateri disciplinare și nici că ar fi fost suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor.
Acordarea primei anuale nu era condiționată de lege de îndeplinirea altor condiții.
Prevederile art.8 din Legea nr.285/28.12.2010, au avut efect retroactiv, întrucât au impus neacordarea premiului anual recurenților-reclamanți pentru anul 2010, adică pentru o perioadă anterioară intrării lor în vigoare, în condițiile în care reclamanții îndeplineau toate condițiile legale anterioare pentru a beneficia de respectivul drept și acesta era deja născut la data intrării în vigoare a noii reglementări. Cu alte cuvinte, prin aceasta din urma normă legală s-a abolit un drept salarial deja câștigat de către reclamanți, exigibil la momentul apariției sale, încălcând astfel principiul neretroactivității.
Prevederea finală a normei legale în discuție, reiterată de instanța de fond, conform căreia prima anuală a fost avută în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar este inexactă, deoarece în timp ce premiul anual se acordă doar persoanelor care nu au fost sancționate disciplinar și într-un cuantum proporțional cu perioada lucrată, majorările salariale s-au acordat în anul 2011 în mod egal tuturor angajaților bugetari care ocupau aceeași funcție, diferențiat față de perioada lucrată în anul anterior și de eventualele sancțiuni disciplinare primite.
Ca urmare, este evident că majorările salariale acordate în anul 2011 au o cu totul altă natură și regim de acordare, neputându-se pune semnul egalității între acestea și prima anuală, prevăzută doar pentru activitatea satisfăcătoare din punct de vedere profesional desfășurată în anul 2010 și proporțional cu perioada în care a fost prestată aceasta. Diferențele sunt sugestiv reliefate inclusiv de denumirile specifice adoptate de către legiuitor, majorările salariale fiind, prin natura lor, creșteri salariale acordate în considerarea unei anumite categorii de personal salariat, iar prima anuală un premiu, o recompensă pecuniară acordată în considerarea unei anumite activități, desfășurată într-o anumită perioada de timp, în anumite condiții.
In acest context, prin înlăturarea retroactivă la data de 01.01.2011 a posibilității recurenților-reclamanți de a-și realiza un drept deja câștigat, s-au încălcat, pe lângă dispozițiile din legislația internă și dispoziții din dreptul internațional, respectiv art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Dreptul recurenților-reclamanți la plata primei anuale pentru munca prestată în anul 2010 este de necontestat că se circumscrie noțiunii de bun în accepțiunea Convenției.
Venitul pretins a fost câștigat de către reclamanți prin activitatea prestată sub imperiul actului normativ menționat și constituie o posesie în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1, deoarece în perioada de referință era prevăzut de lege.
În drept, își întemeiază recursul pe disp. art. 299 - 316 C.proc.civ.,
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse.
Premiul anual a fost reglementat prin Legea nr.330/2009 care la art.25 (1) prevede că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. La alin. (2) se arată că pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate iar la (3) că premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. Potrivit alin.(4) al aceluiași articol, plata premiului anual se face pentru întregul personal salarizat potrivit acestei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legea recunoștea în principiu salariaților ale căror drepturi salariale erau stabilite potrivit acestor dispoziții, beneficiul premiului anual, a cărui cuantificare se realiza la finele anului 2010, când în raport de prestația fiecărui salariat pe parcursul anului se putea stabili dacă este persoană îndreptățită să primească acest premiu și care este cuantumul drepturile salariale aferente acestui premiu.
La data de 31.12.2010 a intrat în vigoare Legea nr.285/2010 care la art. 8 menționează că, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Referitor la aceste prevederi legale Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pe 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază. De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu ,,începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul”, nu impunea o anumită modalitate de executare a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crize economice.
Curtea Constituțională a mai reținut că - potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 - creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovada că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Dreptul solicitat nu le-a fost negat reclamanților prin noua reglementare (art. 8), ci Statul, în calitate de debitor al acestei obligații, a modificat modalitatea de executare a acestei obligații, aflată în derulare. Această modalitate este în acord cu statuările CEDO (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, cauza Kechko împ. Ungariei), potrivit cărora „Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare”.
Întrucât la stabilirea majorărilor salariale de 15%” dispuse prin art. 1 al. 1 și 2 din Legea nr. 285/2010 (respectiv în stabilirea întinderii acestor majorări) și care au fost acordate începând cu luna ianuarie 2011 personalului din sectorul bugetar au fost luate în considerare și sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 ce li se cuveneau reclamanților (prin luarea în calcul la majorările salariale și a fondurilor ce ar fi trebuit achitate pentru premiile anuale), Curtea apreciază că prin art. 8 din Legea nr.285/2010 nu a fost adusă atingere art. 1 din Primul Protocol CEDO.
Încălcarea principiului neretroactivității legii a făcut, de asemenea, obiectul controlului de constituționalitate, prin decizia nr. 115/2012 Curtea Constituțională pronunțându-se în sensul că dispozițiile legale incidente în cauză sunt constituționale.
Pentru toate aceste considerente Curtea în temeiul disp.art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S. A. PUBLICE "FORTA LEGII" in calitate de reprezentant legal al funcționarilor publici SURLEA I., M. C. A., GOLUMBU M., GOLUMBU M., A. E. DORORES, M. E., T. M., B. S., D. I., D. L. C., C. I., MUICU M. D. și M. E. L. împotriva sentinței nr. 1231 din 01 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. O. TG. CARBUNESTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. CM
Jud. fond S.
Tehn. DF
2ex/24.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 9541/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
