Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 16620/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 SEPTEMBRIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- C. P.
JUDECĂTOR- L. B.
JUDECĂTOR- L. C. M. Z.
GREFIER- T. A.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursurilor C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE C. D., împotriva sentinței nr.408 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic A.P. pentru recurenta reclamanta DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI și consilier juridic B. E. L. pentru recurenta pârâta C. JUDEȚEANĂ DE C. D. și intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt motivate și declarate în termenul legal; de asemenea arată că recurenta pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI a depus întâmpinare.
Consilier juridic A.P. pentru recurenta reclamanta DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI, nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Reprezentanții părților prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursurilor de față ;
Consilier juridic A.P. pentru recurenta reclamanta DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI, solicită într-o primă teză admiterea recursului declarat de această parte, casarea sentinței și, reținând cauza spre rejudecarea în fond,admiterea acțiunii în integralitatea sa .În subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, inclusiv în ceea ce privește anulare măsurii dispuse prin Decizia nr.7/2009 și menținută prin încheierea nr.3/2009, aceea de recuperare a prejudiciului de 746.420,49 lei reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport. Cu privire la recursul pârâtei, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic B. E. L. pentru recurenta pârâta C. JUDEȚEANĂ DE C. D. și intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI, solicită admiterea recursului formulat de această parte, modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul menținerii măsurilor dispuse prin Decizia nr.7/2009, cu privire la corectarea(majorarea)rezultatelor din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei reprezentând valoare executare în 2008 la obiectivul de investiții"Protecție versanți DN 7 km.198+226", măsură cu privire la recuperarea prejudiciului în sumă de 759.100,37 lei reprezentând daune achitate familie N. și măsura privind „ recuperarea sumei de 2963,50 lei reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18.Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele ;
Prin sentința nr. 408 din data de 21 ianuarie 2013, Tribunalul D. a admis în parte acțiunea formulată de reclamant DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI, C., CALEA SEVERINULUI, nr. 17, jud. D., în contradictoriu cu pârâții C. DE C. A ROMÂNIEI, sector 1, București, LEV TOLSTOI, nr. 22-24, C. JUDEȚEANĂ DE C. D., .. D., având ca obiect anulare act administrativ.
A anulat parțial încheierea nr. 3/30.06.2009 emisă de pârâtă.
A anulat parțial Decizia nr. 7/2009 emisă de pârâtă respectiv: anulează măsura de corectare (majorare) a rezultatelor din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei privind obiectivul "protecție versanți DN 7 km 198-226"; anulează măsura privind recuperarea prejudiciului în sumă de 759.100,37 lei reprezentând daune achitate familiei N.; anulează măsura privind recuperarea sumei de 2963,50 lei reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, La data de 30.04.2009, în urma unui control efectuat la reclamantă, pârâta a emis Decizia nr. 7/2009 prin care s-a dispus: 1) reevaluarea înregistrarea și cuprinderea în capitalul social a c/val tuturor terenurilor aflate în proprietatea privată a statului ;2) corectarea (majorarea ) a rezultatului din exploatare cu suma de_,8 lei reprezentând c/val "pod provizoriu pe DN 66 km" și la obiectivul "Protecție versanți DN 7 km 198-226"; 3) înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la înregistrarea urmărirea și încasarea venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport; 4) atribuirea contractelor de achiziție publică cu respectarea prevederilor OUG 34/2006; 5) înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la închirierea de utilaje; 6) recuperarea prejudiciului în sumă de_,37 lei reprezentând daune achitate familiei N. în urma accidentului rutier produs pe Valea Oltului; 7) înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la recuperarea creanțelor înregistrate în contul 411.18 ; 8) recuperarea prejudiciului de_,49 lei reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport .
Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 7/2009, contestație care a fost admisă în parte prin încheierea 3/2009, fiind respinse punctele 3,4,5 din contestație.
Împotriva încheierii 3/2009 reclamanta a formulat contestație, solicitând:
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009, respectiv " corectarea (majorarea ) a rezultatului din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei obiectivul "Protecție versanți DN 7 km 198-226".
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009 respectiv de recuperare a prejudiciului în sumă de_,37 lei reprezentând daune achitate familiei N. în urma accidentului rutier produs pe Valea Oltului deoarece acest prejudiciu nu există.
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/ 2009 respectiv de recuperare a prejudiciului de 2963,50 lei reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18"clienți incerți" deoarece acest prejudiciu nu exista .
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009, respectiv de recuperare a prejudiciului de_,49 lei reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport deoarece acest prejudiciu nu exista.
În ceea ce privește măsura privind corectarea (majorarea ) a rezultatului din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei obiectivul "Protecție versanți DN 7 km 198-226", instanța apreciază că față de prevederile HG 2139/2004 și Lg 15/1994, lucrările sunt destinate să mențină capacitatea DN 7 de asigurare circulației auto pe două benzi rutiere, lucrările nefiind de natura mijloacelor fixe .
Astfel, instanța apreciază că lucrările efectuate la diferite poziții kilometrice, care constau în sisteme de protecție și consolidare, respectiv bariere, plase de protecție, plase ancorate, membrane antierozionale, zid de retenție și rigole carosabile nu pot fi considerate mijloace fixe din perspectiva prevederilor art. 3 din Lg. 15/1994 conform cărora "Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a)are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului. Această valoare poate fi actualizată anual, în funcție de indicele de inflație;
b)are o durată normală de utilizare mai mare de un an", iar conform art. 4 din același act normativ "Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizării:
a)investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
b)capacitățile puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c)investițiile efectuate pentru descopertă, în vederea valorificării de substanțe minerale utile, cu cărbuni și alte zăcăminte ce se exploatează la suprafață, precum și cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane de deschidere a zăcămintelor;
d)investițiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix".
De asemenea instanța constată că lucrările nu pot fi încadrate in niciuna din categoriile de mijloace fixe cuprinse la codurile 1.3.7, 1.3.17, 1.4., 1.10 din HG 2139/2004, aspect reținut și de expert în cuprinsul raportului de expertiza, acestea referindu-se la: Infrastructură drumuri (publice, industriale, agricole), alei, străzi și autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, parcaje, parapete, marcaje, semne de circulație) ; Poduri, podețe, pasarele și viaducte pentru transporturi feroviare și rutiere; viaducte; Construcții hidrotehnice; Alte construcții neregăsite în cadrul grupei 1.
Cu privire la măsura dispusă prin decizia nr. 7/2009 respectiv de recuperare a prejudiciului în sumă de_,37 lei reprezentând daune achitate familiei N. în urma accidentului rutier produs pe Valea Oltului, instanța apreciază cererea reclamantei ca fiind întemeiată.
În acest sens instanța reține că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a făcut de către reclamantă dovada demersurilor efectuate pentru recuperarea sumei . Astfel, instanța constată că, în urma dec. civ nr. 10/2005, s-a început executarea silită a debitorului . SRL, dar s-a constatat că aceasta nu deține bunuri imobile sau mobile.
Așa cum rezultă din adresa nr. 3803/2009, reclamanta a fost înscrisă în tabelul preliminar al creditorilor, dar distribuția sumelor rezultate din valorificarea activelor debitoarei s-a făcut în ordinea prevăzută de art. 123 din Lg. 85/2006 prioritate având creditoarea bugetară.
Apreciind că nu poate fi reținută culpa reclamantei în nerecuperarea prejudiciului, aceasta utilizând toate căile puse la dispoziție de lege pentru obligarea debitoarei apoi punerea în executare a hotărârii, instanța apreciază întemeiată solicitarea reclamantei privind anularea măsurii dispuse.
Cu privire la măsura dispusă prin decizia nr. 7/ 2009 privind recuperarea prejudiciului de 2963,50 lei, reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18"clienți incerți", instanța apreciază, de asemenea, că nu se poate reține culpa reclamantei în neîncasarea sumei de 2963,5 lei, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei fiind făcută dovada că au fost efectuate toate demersurile pentru executarea acestor obligații.
Astfel, s-a început executarea împotriva debitoarelor ., . și ., dar acestea au fost dizolvate judiciar conform art. 237 din Lg. 31/1990, și nu se putea deschide procedura insolvenței nefiind întrunite condițiile privind creanța în sumă de 3000 Euro. În ceea ce privește debitoarea ., cererea de obligarea a acestora la plata debitului, formulată de către reclamantă a fost suspendată de instanță pentru lipsa adresei de corespondență, debitoarea fiind radiată în perioada când dosarul se afla pe rolul instanței.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind - anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009, privind recuperarea prejudiciului de_,49 lei, reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport instanța apreciază că nu este întemeiată.
Față de prevederile art. 42 din Ordonanța 2/2001, conform cărora "În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunică și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor", instanța constată că în mod legal s-a apreciat de către pârâtă că reclamanta avea obligația să execute, cu concursul executorilor judecătorești, titlurile executorii reprezentate de pv de contravenție rămase definitive prin sentințe ale instanțelor sau necontestate în termen legal, și nu să le înainteze către DGFP, despăgubirile stabilite prin pv (AST) nefiind venituri ale bugetului de stat.
În ceea ce privește aspectul invocat de către reclamantă privind faptul că sumele reprezentând AST sunt venituri ale companiei și, în consecință, exced tematicii controlului Curții de C., instanța nu îl va reține, apreciind că încasarea autorizațiilor speciale de transport se încadrează în categoria actelor de administrare a patrimoniului public și privat al statului, aspect vizat de controlul efectuat de C. de C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE C. D. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele recursului declarat, recurenta C. de C. a României invocă aplicarea art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în ceea ce privește soluția pronunțată de către instanța de fond cu privire la măsurile dispuse referitor la corectarea (majorarea) rezultatelor din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei privind obiectivul protecție versanți DN7 km 198-226, referitor la recuperarea prejudiciului în sumă de 759.100,37 lei, precum și referitor la măsurile referitor la recuperarea sumei de 2963,50 lei reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18 .
Expunând împrejurările de fapt, recurenta arată că primul motiv de recurs vizează considerentele instanței de fond ce privesc corectarea rezultatului din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei la obiectivul Protecție versanți DN7 km 198-226, în sensul că sunt incidente prevederile HG 2139/2004 și Legii 15/1994, lucrările efectuate nefiind de natura mijloacelor fixe.
Arată că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că lucrările efectuate la diferite poziții kilometrice și care constau în sisteme de protecție și consolidare, respectiv bariere, plase de protecție, plase ancorate, membrane antierozionale, zid de retenție și rigole carosabil nu pot fi considerate mijloace fixe din perspectiva art. 3 din Legea 15/1994 .
Precizează că instanța a omis tocmai prevederile art. 2 alin. 5 din OG 43/1997 ce definesc elementele componente ale infrastructurii drumurilor naționale, cu includerea lucrărilor de consolidare, de protecție și de apărare și terenul aferent .
Indicând conținutul memoriului tehnic, recurenta arată că din acesta rezultă că la acest obiectiv urma a se realiza sisteme de protecție și consolidare, lucrările indicate făcând parte din infrastructura drumului și fiind de natura construcțiilor conform catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG 2139/2004 (cod 1.3.7.2)
Menționează că drumurile naționale sunt active fixe din patrimoniul public al statului și potrivit legii, nu sunt supuse amortizării, acest aspect nefiind susținut de către auditorii externi din cadrul Curții de C. . Menționează că aceste lucrări se încadrează la lucrări de întreținere comună, întreținere periodică și repararea curentă a tuturor drumurilor .
Arată că trebuie avut în vedere de către instanță și faptul că au fost realizate, la obiectivul Protecție versanți pe DN 7 km 198-226, privind bariere amenajare torenți, stabilizări de versanți cu plasă ancorată, bariere împotriva căderilor de stânci, stabilizare versanți cu plasă ancorată tip perdea, lucrări ce nu se regăsesc în Normativul activităților de administrare, exploatare, întreținere și reparații la drumurile publice, aprobat prin Ordinul Transporturilor nr. 346/2000 .
Precizează că, având în vedere natura lucrărilor, valoarea acestora și durata de viață a obiectivelor executate, rezultă că lucrările sunt de natura investițiilor iar cheltuielile aferente realizării lor trebuie reflectate în contul de imobilizări corporale în curs .
Menționează că, prin expertiza efectuată în cauză au fost invocate, de către expert, prevederile Normativului activităților de administrare, exploatare, întreținere și reparații la drumurile publice, aprobat prin Ordinul 346/2000, afirmându-se în mod eronat faptul că lucrările fac parte din categoria lucrărilor periodice de întreținere, enumerând lucrări care nu s-au executat la obiectivul în cauză .
Cu privire la cea de a doua măsură referitoare la recuperarea prejudiciului în sumă de 759.100,37 lei reprezentând daune achitate familiei N., precum și cu privire la recuperarea creanțelor înregistrate în contul 411.18, recurenta arată că instanța de fond a reținut dovada demersurilor efectuate de către intimata reclamantă pentru recuperarea sumei de 759.100,37 lei, constatând că în urma deciziei civile nr. 10/2005 s-a început executarea silită a debitorului . SRL, dar în același timp s-a constatat că acesta nu deține bunuri mobile sau imobile ; s-a reținut și faptul că reclamanta s-a înscris în tabelul preliminar al creditorilor, dar distribuția sumelor rezultate din valorificarea activelor debitoarei s-a făcut în ordinea prevăzută de art. 123 din Legea 85/2006, prioritate având creditoarea bugetară .
Arată că instanța a apreciat că nu poate fi reținută culpa reclamantului în nerecuperarea prejudiciului, acesta utilizând toate căile legale pentru obligarea debitoarei în punerea în executare a hotărârii pronunțate .
Recurenta precizează și faptul că, în ceea ce privește recuperarea prejudiciului în sumă de 1963,50 lei, instanța de fond a apreciat, de asemenea, că nu se poate reține culpa reclamantei în neîncasarea acestei sume, având în vedere că aceasta a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că a făcut toate demersurile pentru executarea acestor obligații împotriva debitoarelor ., . și ., dar că aceste societăți au fost dizolvate judiciar conform art. 237 din Legea 31/1990, nemaiputând fi deschisă procedura insolvenței .
Astfel, recurenta critică reținerea instanței de fond referitor la aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, prin obținerea unor decizii civile ce nu au putut fi puse în executare și arată că măsurile dispuse de către conducătorul entității auditate nu au avut ca efect recuperarea efectivă a prejudiciului, fiind aplicabile disp. art. 33 alin. 3 ; arată de asemenea și faptul că, prin cererea de chemare în judecată, instanța a fost investită cu controlul legalității măsurilor, acest control nefiind extins și asupra modului de ducere la îndeplinire a măsurilor contestate .
Menționează că, în mod greșit instanța a dispus anularea măsurilor în condițiile în care aceasta nu s-a pronunțat asupra legalității actului administrativ contestat .
Arată că, în măsura în care ar fi procedat la analizarea legalității actului contestat, ar fi constatat temeinicia și legalitatea acestuia, atât în ceea ce privește constatările cât și în ceea ce privește măsura de recuperare a prejudiciilor .
Prin motivele de recurs formulate, recurenta CNADNR SA – Direcția R. de Drumuri și Poduri C. a solicitat, în primă teză casarea sentinței cu reținere spre rejudecare, iar în teză subsidiară modificarea în parte a sentinței și admiterea în întregime a acțiunii formulate, inclusiv în ceea ce privește măsura recuperării prejudiciului în sumă de 746.420,49 lei reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport .
Recurenta invocă excepția nulității hotărârii atacate, ca efect al încălcării art. 261 pct. 5 C.pr.civ., apreciind că sentința recurată deși cuprinde un dispozitiv de admitere în parte a acțiunii, cu consecința anulării parțiale atât a deciziei 7/2009 cât și a încheierii 3/2009, enumerând care dintre măsuri contestate sunt anulate, nu menționează soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii privind anularea măsurii dispusă prin decizia 7/2009 referitor la recuperarea prejudiciului de 746.420,49 lei ; menționează că, în considerentele sentinței, instanța de fond a apreciat asupra caracterului neîntemeiat și pe cale de consecință, asupra legalității constatărilor organului de control privitoare la obligația entității auditate de a executa titlurile executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție răsmase definitive prin sentințe ale instanțelor judecătorești sau necontestate în termenul legal .
În raport de considerentele instanței de fond privind caracterul de venit la bugetul de stat al contravalorii AST și existența competenței Curții de C. în controlul realizat asupra acestor sume, precum și în condițiile în care dezlegarea reținută prin considerente, pe cererea privind anularea măsurii privind recuperarea prejudiciului generat de neîncasarea taxelor AST, nu se regăsește în dispozitiv, ipoteză de nulitate susceptibilă de efectul casării hotărârii și reținerii spre rejudecare a litigiului în fond .
În ipoteză subsidiară recurenta arată că sentința este susceptibilă de modificare, referitor la soluția dată cererii privind anularea măsurii dispuse prin decizia 7/2009 privind recuperarea prejudiciului reprezentat de neîncasarea contravalorii AST, urmând a fi reținut că nu subzistă, în speță, un prejudiciu adus bugetului de stat .
Indicând definiția prejudiciului, recurenta arată căatât concluziile organului de control cât și considerentele instanței de fond sunt greșite, în condițiile în care nu există faptă ilicită, inacțiunea nefiind de natură să aducă atingere patrimoniului societății auditate, în sensul diminuării sale .
Menționează că, ab initio ar fi trebuit reținută existența unor asemenea sume în categoria activelor patrimoniale, chestiune combătută atât prin concluziile raportului de expertiză judiciară, cât și prin concluziile asupra fondului cauzei .
Menționează că argumentele sale au vizat caracterul extrapatrimonial al sumelor reprezentând contravaloarea AST neîncasate în termenul de prescripție nu au fost înlăturate de către instanță, aceasta limitându-se la a aprecia caracterul acestora de venit la bugetul de stat și implicit la posibilitatea de control Curții de C. de a controla regularitatea urmăririi și încasării unor asemenea venituri .
Menționează că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză se confirmă împrejurarea că suma imputată cu titlu de prejudiciu a fost evidențiată în contabilitatea unității, în contul 8038 analitic distinct, în afara bilanțului, operațiunea fiind corectă prin raportare la dispozițiile OMFP 1725/2005, astfel cum au fost menținute prin OMFP 3055/2009 .
Precizează că actele normative indicate permit o înregistrare a sumelor în considerarea caracterului extrapatrimonial al sumelor respective, acestea având natura unor active contigente, urmare a caracterului incert generat de imposibilitatea colectorului de a controla recuperarea lor .
Menționează că, în mod concret, contravaloarea AST intră în categoria activelor contingente, urmare a faptului că recuperarea acesteia este afectată de condiția menținerii valabilității proceselor verbale de contravenție ce rețin inclusiv obligația achitării unor asemenea debite .
Menționează că această natură de activ contingent decurge din posibilitatea contestării respectivelor procese verbale, ca și din posibilitatea blocării demersurilor de recuperare pe calea executării silite a acestor venituri și, pe cale de consecință, stabilindu-se caracterul contingent al activelor ar fi trebuit să se constate, fie și incidental, legalitatea înregistrării în contabilitate, în afara bilanțului, a veniturilor din taxe AST stabilite prin procesele verbale de contravenție, implicit să se constate caracterul nepatrimonial al acestora .
Menționează că lipsa caracterului patrimonial înlătură reținerea organului de control, menținută de către instanța de fond, privind existența unui prejudiciu, cu obligația de recuperare.
Apreciază că soluția instanței de fond este criticabilă pentru omisiunea reținerii considerentelor care au condus la înlăturarea apărărilor sale, apărări ce au vizat prescripția recuperării contravalorii AST .
Invocă termenul general de prescripție, de 3 ani, dat fiind natura de venit la bugetul recurentei și nu la bugetul de stat .
Indicând tematica controlului Curții de C. „Evoluția patrimoniului public și privat al statului, la Direcția R. de Drumuri și Poduri C., în exercițiul financiar al anului 2008” și arată că aspectele constatate au făcut obiectul unei verificări referitoare la înregistrarea, urmărirea și încasarea veniturilor din taxe AST stabilite în perioada 2000-2005, controlul Curții de C. fiind realizat în perioada 17.01-31.03.2005 .
Menționează că, în cursul controlului anterior, organul de control nu a considerat că s-a produs un prejudiciu și apreciază că reluarea verificării nu trebuia realizată .
Mai mult, arată că perioada pentru care s-a calculat ca și prejudiciu, 2000-2005, excede perioadei de control .
Invocă art. 261 pct. 5 și 6, art. 304 indice 1 C.pr.civ., art. 20 și art. 28 din Legea 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata recurentă C. de C. a României a solicitat respingerea recursului declarat, ca nefondat .
În apărare, intimata recurentă invocă corectitudinea respingerii acțiunii formulată de către reclamant prin care se solicită anularea măsurii dispusă prin decizia 7/2009, măsură ce face referire la recuperarea prejudiciului de 749.420,49 lei ; menționează că termenul general de prescripție de 3 ani aplicabil veniturilor la bugetul companiei nu înlătură din obiectul controlului efectuat de C. Județeană de C. autorizațiile emise în perioada 2006-2008, fiind reținut cu titlu de prejudiciu contravaloarea AST neîncasate în termen de 3 ani de la data emiterii acestora și care a fost evidențiată în contabilitate într-un cont în afara bilanțului .
Menționează că instanța de fond a reținut corect, prin sentință, faptul că încasarea autorizațiilor de transport se încadrează în categoria actelor de administrare a patrimoniului public și privat al statului, aspect vizat de controlul efectuat de C. de C. .
Invocând regimul juridic aplicabil AST în conformitate cu art. 41 alin. 1 și 4 din OG 43/1997, precum și art. 60 alin. 2 din același act normativ, intimata arată că nu poate fi reținut caracterul nepatrimonial, ca venituri contingente, în condițiile în care această categorie de venituri au la bază titluri de creanță certe, ce trebuiau înregistrate în contabilitate, iar DRDP C. trebuia să procedeze la executarea silită a acestor creanțe potrivit dispozițiilor legale, potrivit art. 373 C.pr.civ.
Analizând motivele de recurs formulate, cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C. constată următoarele:
Obiectul contestației, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată de către recurenta CNADNR – DRDP C., este constituit de petitul în anulare parțială a încheierii nr. 3/2009 și a deciziei 7/2009, în sensul anulării a 4 măsuri obligatorii dispuse prin decizia de luare a unor măsuri obligatorii, menținută ca atare prin încheierea emisă în procedura soluționării contestației administrative prealabile .
Prin decizia nr. 7/30.04.2009, comunicată recurentei reclamante la data de 06.05.2009, au fost stabilite măsuri obligatorii, fiind totodată fixate termenele de realizare, în sensul reevaluării, înregistrării și cuprinderii în capitalul social a contravalorii tuturor terenurilor aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea CNADNR-DRDP C., corectării (majorării) rezultatului din exploatare cu suma de 8.054.073,8 lei reprezentând valoare lucrărilor executate în anul 2008, la obiectivele de investiții „P. provizoriu pe DN 66 km 105-279” și „protecție versanți pe DN 7 km 198-226” (apreciindu-se de către organul de control asupra înregistrării eronate a sumelor reprezentând investițiile realizate, în contul 611 și dispunându-se majorarea activelor fixe corporale cu această sumă), asigurarea concordanței între datele înregistrate în balanța sintetică/analitică și evidența tehnic operativă precum și înregistrarea cotabilă a valorii taxei AST și a TVA-ului aferent (organul de control apreciind că există abateri de la înregistrarea contabilă, urmărirea și încasarea acestei categorii de venituri), atribuirii contractelor de achiziție publică cu respectarea OUG 34/2006, precum și cu respectarea documentației de atribuire, verificării realității și legalității tarifelor aferente serviciilor de închiriere utilaje (iarna 2007-2008 ) precum și activității de întreținere (vară-iarnă 2008-2009) și corectarea situațiilor de plată, stabilirii întinderii prejudiciului și a măsurilor legale pentru recuperarea acestuia ; a fost stabilită, în sarcina conducătorului DRDP C., obligația de a lua măsuri în vederea recuperării unui prejudiciu în sumă de 759.100,37 lei reprezentând daune și cheltuieli de judecată achitate familiei N. .
Au fost stabilite, de asemenea, măsuri cu privire la recuperarea creanțelor înregistrate în contul 411.18, în sumă de 2963,5 lei reprezentând clienți incerți (organul de control reținând că nu au fost luate măsuri legale privind executarea, în termenul de prescripție și că nu există dovezi privind înscrierea la masa credală, în vederea recuperării acestor creanțe), precum și cu privire la recuperarea prejudiciului în sumă de 746.420,49 lei constând în contravaloare taxe AST, pentru care termenul de executare silită s-a prescris, cu clarificarea stadiului în care se află procesele verbale de constatare a contravențiilor prin care s-a stabilit obligația de plată a taxelor AST, stabilirea întinderii prejudiciului la nivelul DRDP precum și cristalizarea măsurilor pentru recuperare, elaborarea unei proceduri de lucru privind circuitul proceselor verbale de contravenție.
Ca efect al contestației formulate de către entitatea verificată, prin încheierea nr. 3/30.06.2009, comunicată în data de 06.07.2009, a fost înlăturată măsura privind reevaluarea, înregistrarea și cuprinderea în capitalul social a contravalorii tuturor terenurilor aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea CNADNR, a fost înlăturată măsura privind corectarea (majorarea) rezultatului din exploatare în sumă de 1.725.308,39 lei reprezentând valoarea lucrărilor executate în anul 2008 la obiectivul de investiții „P. Provizoriu pe DN 66 km 105-279”, fiind menținute celelalte măsuri dispuse .
În raport de obiectul contestației, precum și în raport de probatoriul administrat, C. urmează să rețină că, la pct. 2 lit. b) din decizia contestată se indică faptul că recurenta reclamantă a înscris în contul 611 – cheltuieli cu reparațiile efectuate de către terți, suma de 6.328.765,41 lei reprezentând valoare lucrări efectuate în anul 2008 la obiectivul „protecție versanți pe DN 7 km 198-226 .
C., reținând faptul că părțile prezintă opinii divergente asupra naturii juridice, precum și asupra modalității de înregistrare a valorii realizării obiectivului (în esență, organul de control apreciind asupra necesității întocmirii evidenței contabile prin înscrierea activelor imobilizate, imobilizări în curs, iar recurenta reclamantă apreciind asupra justei înregistrări a valorii în cadrul cheltuielilor cu întreținerea și reparațiile), constată că instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză judiciară, apreciind faptul că lucrările au fost efectuate în vederea menținerii capacității de circulație pe DN 7, fără a intra în categoria mijloacelor fixe, în raport de Legea 15/1994 și HG 2139/2004 .
Urmărind și concluziile raportului de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, C. constată, în primul rând, faptul că distincția între cheltuielile de întreținere și reparații și imobilizările de active corporale (conform reglementărilor contabile aplicabile) este dată de natura și destinația investițiilor realizate .
Astfel activele corporale cu imobilizare în curs sunt acele elemente tangibile care sunt detinute de o unitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestare de servicii pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si care pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade de gestiune.
Cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, grupate în contul 611, includ cheltuielile cu intretinerea si reparatiile, redevente, locatii de gestiune si chirii, studii si cercetari, inclusiv sumele platite pentru contractele de cercetare, cheltuieli cu primele de asigurare, cheltuieli cu alte servicii executate de terti (colaboratori, comisioane, inclusiv cele platite agentilor economici cu activitate de comert exterior si onorarii cheltuieli de protocol, reclama si publicitate transportul de bunuri si personal deplasari, detasari si transferari, posta si taxe de telecomunicatii servicii bancare si altele) și sunt, în principiu, utilizate pe o singură perioadă de gestiune (cu excepția situației în care suportarea cheltuielilor este aferentă unor contracte cu durată determinată a lucrărilor ce cuprinde două sau mai multe perioade de gestiune).
Potrivit memoriului tehnic depus la fila 150 din dosarul de fond, au fost exutate lucrări de protecție versanți pe DN7 km 198-226 (fiind enumerate la pct. 2.17.1 categoriile de lucrări) în debleul drumului național, fiind enumerate, în esență, următoarele categorii de lucrări: barieră amenajare torent, barieră împotriva căderilor de stânci, stabilizare versant cu plasă ancorată ( cu membrană antierozională într-un caz, tip pâlnie cu ancoraj perimetral într-un caz și tip perdea în cel de al treilea caz), instalare plasă de protecție simplă, rigolă carosabilă (în două cazuro, rigolă ranforsată) . În cuprinsul memoriului tehnic se indică gradul de ocupare a drumului național, de către lucrările ce se realizează, indicându-se suprafața ocupată în ampriza drumului de 28.215 mp, precum și suprafața de 595 mp, ocupată definitiv în zona drumului .
În vederea stabilirii caracterului de mijloc fix, susceptibil de înregistrare contabilă în categoria activelor imobilizate, respectiv de înregistrare în categoria cheltuielilor cu întreținerea sau reparațiile DN7, C. urmează să rețină că, în anexa HG 2139/2004 cuprinzând catalogul mijloacelor fixe și duratele normale de utilizare sunt înscrise sub codul de clasificare 1.3.7 mijlocele fixe constând în infrastructura drumurilor publice, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, parapete, parcaje, marcaje semne de circulație), fără a fi incluse lucrările de protecție (definirea sub acest cod de clasificare fiind avută în vedere atât de către recurenta reclamantă, cât și de către expertul judiciar în specialitatea contabilitate) .
Cu toate acestea, dispozițiile art. 2 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, într-o reglementare extensivă, caracterizează ampriza și zonele de siguranță, ca făcând parte integrantă din drum, pe de o parte și includ lucrările de consolidare, de protecție și de apărare și terenul aferent, în infrastructura drumului, pe de altă parte .
În aceste condiții, urmează a fi reținut că, în condițiile în care memoriul tehnic depus la dosar fixează categoriile de lucrări de protecție, în ampriza DN7 și chiar ca ansamblu al DN7 în limita suprafeței de 595 mp (ipoteză omisă a fi analizată de către expertul judiciar în specialitatea construcții feroviare, linii, drumuri și poduri, precum și de către instanța de fond), constituind lucrări ce măresc valoarea drumului național, fac parte din infrastructura DN7 și pot fi utilizate pe parcursul a mai multor perioade de gestiune, constituind active corporale susceptibile a fi înregistrate în categoria activelor imobilizate – imobilizări în curs .
Aceasta cu atât mai mult, cu cât, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea 15/1994 greșit analizate de către instanța de fond, lucrările de protecție versanți pe DN7, astfel cum sunt enumerate în memoriul tehnic, îndeplinesc condițiile cumulative reglementate în alin. 2 lit. a-b .
În ceea ce privește controlul judiciar asupra dispozitivului și considerentelor prezentate de către instanța de fond, cu aplicarea art. 261 C.pr.civ., conform motivelor de recurs prezentate de către recurenta reclamantă, C. constată că, în speță, petitul dedus judecății de către reclamantă constă în anularea parțială a deciziei nr. 7/2009, respectiv a încheierii nr. 3/2009, reclamanta precizând măsurile obligatorii indicate în actele administrative contestate pe care le apreciază a fi nelegale ; ca atare, petitul este reținut ca fiind constituit din două capete de cerere în anulare act administrativ, iar în speță recurenta critică, prin prisma încălcării disp. art. 261 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ. ce reglementează dispozitivul hotărârii, ca element al acesteia, limitele de apreciere asupra cauzelor de anulare invocate .
În acest sens, C. urmează să rețină că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească cu dispozitiv de admitere în parte a acțiunii formulate și cu aplicarea sancțiunii anulării parțiale a celor două acte administrative, reținând temeinicia susținerilor reclamantei, numai în ceea ce privește nelegalitatea a trei măsuri dispuse, respectând, potrivit art. 129 alin. final, obiectul dedus judecății .
Mai mult chiar, sentința recurată prezintă toate considerentele necesare stabilirii situației de fapt, precum și considerentele privind aplicarea normei juridice .
CU privire la nelegalitatea măsurii privind recuperarea prejudiciului reprezentat de încasarea contravalorii taxei pentru autorizații speciale de transport, C. urmează să rețină că, în speță, recurenta invocă inexistența acestui prejudiciu, efectele inacțiunii asupra patrimoniului, precum și caracterul extrapatrimonial al sumelor reprezentând contravaloare AST, apreciind că aceste sume intră în categoria activelor contingente .
Urmărind aceste susțineri, C. constată că activele contingente constituie active potențiale ce apar ca urmare a unor evenimente anterioare și a cărui existență urmează să fie confirmată doar de aparția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente incerte, care nu sunt controlate în totalitate de către entitatea verificată .
În vederea verificării caracterului contingent al activelor constând în contravaloare taxe AST, C. constată că, potrivit art. 61 și 61 indice 1 din OG 43/1997, pe lângă amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice și juridice de către personalul cu atribuții de inspecție și control împuternicit de Ministerul Transporturilor pentru nerespectarea prevederilor referitoare la circulația pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3, contravenientul are obligația de a achita în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., respectiv al administratorului drumului, cu titlu de tarif de despăgubire, sumele stabilite potrivit anexei nr. 5. Agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Sumele încasate cu titlu de tarif de despăgubire, potrivit alin. (3), vor reveni ca venituri proprii Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., respectiv administratorului drumului, și vor fi utilizate în exclusivitate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop. Pentru încălcarea prevederilor art. 41, contravenientul va achita, pe lângă amenda contravențională, și contravaloarea tarifelor prevăzute la art. 41 alin. (13). În aceste situații, personalul cu atribuții de control consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției obligația de plată a acestor tarife, calculate potrivit prevederilor legale.
Urmărind dispozițiile art. 62 din OG 43/1997 ce constituie normă de trimitere la OG 2/2001, C. reține și faptul că procesul verbal de constatare a contravențiilor constituie titlu executoriu de la expirarea termenului de promovare a plângerii contravenționale, în condițiile art. 31, constituind de asemenea titlu executoriu hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea, în conformitate cu art. 37 din OG 2/2001.
Observând și faptul că introducerea plângerii contravenționale de către partea vătămată suspendă executarea procesului verbal de constatare a contravențiilor, în ceea ce privește despăgubirea stabilită prin acest titlu de creanță, C. reține că, în perioada dintre comunicarea procesului verbal (cu efectele reglementate de art. 26 și urm. din OG 2/2001), expirarea termenului reglementat de art. 31 din OG 2/2001 pentru promovarea plângerii contravenționale, respectiv data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțată asupra plângerii contravenționale, despăgubirea încasată, creanțele stabilite prin procesele verbale de constatare a contravențiilor prezintă un caracter incert, intrând în categoria activelor contingente .
Cu toate acestea, după expirarea termenului de promovare a plângerii contravenționale, respectiv după rămânerea definitivă sau irevocabilă a hotărârii judecătorești pronunțate asupra plângerii contravenționale, creanța se consolidează .
Având în vedere și faptul că suma de 746.420,49 lei este individualizată în cuprinsul unor procese verbale de constatare a contravențiilor întocmite în perioada 200-2005, iar recurenta reclamantă nu face dovada existenței unor plângeri contravenționale pe rolul instanței, C. urmează să rețină că, în speță, susținerea caracterului de activ contigent cu înregistrarea contabilă, în afara bilanțului, este lipsită de suport probatoriu .
Pe de altă parte, urmărind și susținerile privind inexistența prejudiciului, efectele omisiunii ca și faptă producătoare de prejudiciu, C. constată că aceste despăgubiri se fac venit al CNADNR sau al administratorului drumului, născând obligația acestuia de a executa silit creanța, după ce aceasta se consolidează și prezintă caracter cert, lichid și exigibil .
Ca atare, creanțele certe, lichide și exigibile fac parte din patrimoniul unei persoane juridice ( din acest punct de vedere instața de fond înlăturând în mod corect concluziile raportului judiciar de expertiză în specialitatea contabilitate ce privesc includerea contravalorii taxei AST în categoria activelor contigente, cu înregistrarea în afara bilanțului), fie că noțiunea de patrimoniu este privită în sens larg, de ansamblu al bunurilor și obligațiilor privite ca universalitate juridică, fie în sensul restrâns al patrimoniului social ce constă în activul social și pasivul social, ce este supus înregistrării în bilanțul contabil, conform normelor contabile .
De asemenea, urmează a fi reținut că omisiunea neexecutării unei creanțe certe, lichide și exigibile reprezintă un prejudiciu produs patrimoniului persoanei juridice, iar analiza competenței de control a Curții de C. trebuie să pornească de la disp. art. 21 din Legea 94/1992, normă potrivit căreia funcția de control se raportează la modul de formare a resurselor financiare ale sectorului public, precum și la art. 22 alin. 1 lit. f) din același act normativ, potrivit căruia atribuțiile de control se extind asupra situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, de către instituțiile publice, regiile autonome, companiile și societățile naționale, precum și concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică ; ori CNADNR, potrivit normelor de statut aprobate prin OUG 84/2003, este persoană juridică română, cu capital social inițial integral de stat, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu normele de statut .
În ceea ce privește existența unei verificări anterioare a organelor Curții de C., cu constatări diferite asupra înregistrării, urmăririi și încasării veniturilor din taxe AST pentru perioada 2000-2005, C. urmează să constate că, din cuprinsul procesului verbal de constatare din 03.04.2009 rezultă că obiectul controlului este constituit de evoluția patrimoniului public și privat al statului,la DRDP C. (fără a fi prevăzută o limită a controlului, la nivelul anului 2008) ; pe de altă parte, astfel cum rezultă din concluziile expertului judiciar, în specialitatea contabilitate, activitatea de control realizată în anul 2005, având aceeași tematică, nu a cuprins și sumele reprezentând contravaloare AST, astfel încât nu poate fi reținută existența unor constatări diferite asupra aceluiași aspect .
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând disp. art. 312 alin. 1 și 3, raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., C. urmează să admită recursul declarat de către recurenta pârâtă C. de C. a României, cu consecința modificării, în parte, a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a încheierii nr.3/2009, precum și a deciziei 7/2009 și menținerii măsurii dispusă la pct.2 referitoare la corectarea(majorarea)rezultatelor din exploatare cu suma de 6.328.765, 41 lei reprezentând valoare executare în 2008 la obiectivul de investiții"Protecție versanți DN 7, km.198+226", urmată de menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate .
Va fi respins recursul declarat de către recurenta reclamantă CNADNR – DRDP C., ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI, împotriva sentinței nr.408 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenta pârâta C. JUDEȚEANĂ DE C. D. și intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI,ca nefondat.
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE C. D..
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea de anulare a încheierii nr.3/2009 și a deciziei 7/2009 și menține măsura dispusă la pct.2 referitoare la corectarea(majorarea)rezultatelor din exploatare cu suma de 6.328.765, 41 lei reprezentând valoare executare în 2008 la obiectivul de investiții"Protecție versanți DN 7, km.198+226".
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013 .
Președinte, C. P. | Judecător, L. B. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, T. A. |
Red.Jud.LCMZ.
T.A. 10.10.2013 / 2 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 7546/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 4052/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
