Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 2205/104/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr._/2013

Ședința publică de la 04 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. C. M. Z.

Judecător L. B.

Judecător C. P.

Grefier M. I.

_

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier, împotriva sentinței nr. 2054 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul B. M..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. I. pentru intimatul reclamant B. M., lipsind recurentul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care:

Avocat G. I. pentru intimatul reclamant B. M. depune practică judiciară.

Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:

Avocat G. I. pentru intimatul reclamant B. M. solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față,

Prin Sentința nr. 2054 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins excepția invocată de pârâtul I. De Poliție Al Județului Argeș - Serviciul Rutier, cu sediul în Pitești, județul Argeș,ca neîntemeiată.

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. M. domiciliat în comuna P., ., județul O., și dispune anularea măsurii de suspendare pe timp de 90 zile a exercitării dreptului de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice, dispusă de IPJ Argeș - Serviciul Rutier prin dispoziția nr._/14.03.2012.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești nr. 32/P/2013 din 6.03.2013 s-a dispus scoaterea petentului de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev.de art. 85 alin 1 din OUG 195/2002/R întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social ridicat al unei infracțiuni și i s-a aplicat amenda administrativă de 1000 lei,soluția devenind definitivă ca urmare a neexercitării căii de atac.

Ca urmare a adoptării acestei soluții Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier prin adresa_/14.03.2013 a comunicat pârâtului că potrivit prevederilor art. 103 lit. c din OUG 195/2002/R s-a dispus suspendarea exercitării dreptului său de a conduce pe o perioadă de 10 de zile începând cu data de 22.03.2013.

Împotriva măsurii s-a exercitat procedura prealabilă prev de art. 7 din legea 554/2004 privind contenciosul administrativ,aspect confirmat de răspunsurile cu nr. l8677/02.04.2013 și_/4.04.2013 ale Serviciului Rutier Argeș aflate la filele 34-35 dosar, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii pentru neexercitarea plângerii prealabile, invocată de pârât,va fi respinsă.

Referitor la fondul litigiului se constată că acțiunea este întemeiată pentru că măsura dispusă de Serviciul Rutier Argeș privind suspendarea exercitării dreptului reclamantului de a conduce autoturisme pe drumurile publice reprezintă rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor art. 103 pct. 2 lit. c din OUG 195/2002/R.

Reclamantul a fost cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin l din OUG 195/2002/R iar pentru săvârșirea acestei fapte legea nu prevede și luarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce, dispozițiile ordonanței prevăzând expres situațiile în care se dispune măsura complementară atunci când sunt săvârșite fapte de natură penală.

De altfel, în partea finală a art.103 alin 1 lit. c din OUG 195/2002/R se stipulează expres că măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioadă de 90 de zile numai dacă pentru regula de circulație încălcată, această ordonanță prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivare recurentul arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 103 alin.1 lit.c din OUG nr. 195/2002R . Arată recurentul că măsura suspendării este o măsură adminsitartivă iar nu una complementară . Recurentul arată că acest text delege reglementează două situații distincte, iar condiția prevederii măsurii în lege se referă doar la a doua ipoteză a textului de lege . Se invocă interpretarea coroborată cu disp. art. 106 alin.1 din OUG 195/2002

Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente și sub toate aspcetele conform art. 304 ind 1 C pr. civilă Curtea constată următoarele

Critica recurentului privind interpretarea eronată a disp. art. 103 alin.1 lit.c din OUG nr. 195/2002 r este nefondată .

În analiza ipotezei normei juridice, Curtea constată că recurentul susține, în mod neîntemeiat existența a două teze distincte, iar interpretarea dată conținutului acestora nu corespunde rațiunii normei .

Astfel, se consideră că prima teză privește infracțiuni urmărite la regimul circulației pe drumurile publice (Cap. VI – Infracțiuni și pedepse, în sistematizarea OUG 195/2002), iar cea a două teză privește accidentul de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporal a unei persoane .

În esență, cea de a doua teză invocată prezintă ca obiect tot existența unor fapte ilicite ce privesc încălcări ale regimul circulației, în condițiile în care accidentul de circulație este definit prin îndeplinirea unor condiții cumulative de art. 75 din OUG 195/2002, (evenimentul ce s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea .; a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale; in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare).

Urmează a fi reținut faptul că aceste fapte ilicite sunt reglementate ca infracțiuni de disp. art. 178 alin. 3 – Uciderea din culpă în formă agravată și respectiv art. 184 alin. 3 – Vătămarea corporală din culpă, ambele fiind reglementate de Codul Penal în Cap. I – Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății .

Astfel, singura diferență între faptele indicate în prima teză și urmările accidentului de circulație indicate în cea de a doua teză, constă în izvorul incriminării și sancționării infracțiunii (în prima ipoteză reglementarea OUG 195/2002 – act normativ ce cuprinde dispozițiuni penale, iar în cea de a doua Codul Penal) .

Ori, această diferențiere de reglementare, nu poate constitui un criteriu de acordare a unui tratament diferit, în ceea ce privește măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce (mai ales, în măsura în care toate categoriile de infracțiuni ”urmărite”, sunt supuse urmăririi penale din oficiu, iar actele de procedură indicate în partea finală a disp. art. 103 din OUG 195/2002 sunt comune procesului penal).

Întrucât legiuitorul nu a putut să aibă în vedere criterii discriminatorii, în situații juridice similare, elementul de distincție este altul și rezultă din modul de redactare al textului art. 103, într-o interpretare sistematică cu dispozițiile art. 75 din OUG 195/2002.

Potrivit art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 republicată, exercițiul dreptului de a conduce autovehicule se suspendă, pentru o perioada de 90 de zile cand fapta conducatorului de autovehicul sau tramvai a fost urmarita ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, precum si in cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane si instanta de judecata sau procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, daca pentru regula de circulatie incalcata prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce.

Suspendarea se dispune atunci când fapta conducătorului auto a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației, și respectiv atunci când fapta săvârșită de conducătorul auto a avut ca urmare un accident de circulație cu rezultatul decesului sau vătămării corporale a unei persoane, iar ulterior a fost constatat un impediment la începerea urmăririi penale,și respectiv continuarea acesteia (instanța pronunțându-se numai în calea procedurală reglementată de disp. art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a C.pr. pen.), în toate cazurile dacă pentru regula de circulație încălcată, dispozițiile OUG reglementează suspendarea dreptului de a conduce .

Distincția între infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice și uciderea din culpă, sau vătămarea corporală din culpă este justificată, nu din punctul de vedere al tratamentului juridic diferențiat ci prin perspectiva autorului infracțiunilor (acesta putând fi un conducător astfel cum este definit de art. 6 pct. 12 și care se supune constrângerilor OUG 195/2002, sau un alt participant la trafic, astfel cum este definit de art. 6 pct. 24 din OUG 195/2002), iar aceasta este rațiunea adoptării normei juridice aplicată de către instanța de fond.

Concluzia firească este că există un tratament juridic similar, în ceea ce privește suspendarea exercițiului dreptului de a conduce, ce impune în toate cazurile, astfel cum, legal și temeinic apreciază prima instanță, existența unei prevederi exprese privind aplicarea măsurii suspendării, pentru fapta săvârșită .

Din economia dispozițiilor legale ce constituie temeiul de drept invocat de emitentul actului administrativ contestat și din modul de redactare Curtea constată că aplicarea măsurii administrative a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 zile este condiționată de legalitate acesteia, adică de prevederea în mod expres a acestei sancțiuni în lege. Ori din aplicarea și interpretarea coroborată cu disp. art. 85 alin1 din OUG nr. 195/2002 /R nu rezultă aplicarea expresă pentru această situație a măsurii suspendării .

O sancțiune administrativă cu caracter punitiv de gravitatea acesteia se aplică în măsura în care este prevăzută în mod expres de textul de lege, iar nu ca urmare a unei interpretări prin analiză gramaticală ori logică a textului incident .

Este eronată critica recurentului conform cărei s-a realizat o interpretare greșită în favoare reclamantului – recurent . instanța de fond a procedat la o interpretare în favoarea respectării principiului previzibilității și legalității unei sancțiuni în scopul evitării arbitrariului .

Nu este echitabilă interpretarea ce ar rezulta din opinia intimatului potrivit căreia, condiția prevederii în lege în mod expres a sancțiunii suspendării s-ar referi exclusiv la situațiile cu accidente având ca urmare decesul ori vătămarea victimelor, și nu ar condiție necesară pentru restul situaților mai blânde în care fapta a fost urmărită ca infracțiune .

Recurentul face trimitere la disp. art. 106 alin.1din OUG nr.195/2002, însă faptul că pentru revocarea măsurii suspendării dreptului de a conduce este obligatorie testarea profesională, când fapta a fost urmărită ca infracțiune, nu implică în mod logic deducția că pentru orice faptă ce a fost urmărită ca infracțiune și pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei amenzi administrative se dispune și suspendarea dreptului de a conduce fără a mai fi necesară condiția prevederii acestei măsuri în lege .

În concluzie, nefiind identificate cauze de recurs de ordine publică, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C pr. cvilă, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier, împotriva sentinței nr. 2054 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul B. M..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.

Președinte,

L. C. M. Z.

Judecător,

L. B.

Judecător,

C. P.

Grefier,

M. I.

Red. LB

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA