Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3073/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător G. V.
Judecător C. P.
Grefier M. P.
x.x.x
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE GORJ și reclamanții B. N. P. „N. N.” și N. N., împotriva sentinței civile nr. 1876 de la 22 Februarie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. N. pentru recurenții reclamanți B. N. P. „N. N.” și N. N., lipsă recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE GORJ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul este declarat și motivat în termenul legal, recurenta pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării depusă de recurenta pârâtă către apărătorul recurenților reclamanți, avocat D. N. care învederează că nu solicită termen pentru a o observa.
Avocat D. N. pentru recurenții reclamanți B. N. P. „N. N.” și N. N., solicită încuviințarea probei cu expertiză tehnico contabilă, care să verifice cotele contributive legale datorate în anii de referință la CAS.
Instanța, potrivit art. 305 Cod. proc. civ., a respins proba cu expertiză solicitată de recurenții reclamanți, ca inadmisibilă.
Avocat D. N. pentru recurenții reclamanți B. N. P. „N. N.” și N. N., învederează că nu mai are cereri de formulat .
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursurilor
Avocat D. N. pentru recurenții reclamanți B. N. P. „N. N.” și N. N., apreciază că sentința recurată este nelegală,, această hotărâre nu clarifică toate aspectele invocate, respectiv calculul cotelor contributive precum și în ce bază au fost calculate penalitățile. Dezvoltând oral motivele scrise, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în senul admiterii contestației și pentru sumele în limita cărora ea a fost respinsă, anulând implicit Decizia nr. 907/06.10.2011.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 23.03.2012 sub nr._, reclamantele B. N. P. „N. N.” reprezentată de N. N. și N. N. au chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la anularea deciziei nr. 562/06.07.2011, a deciziei de impunere nr. 907/06.10.2011 și exonerarea reclamantelor de plata sumei de 50.958 lei, reprezentând contribuție, majorări de întârziere și penalități; suspendarea executării deciziilor de impunere mai sus menționate și contestarea modului de calcul privind stabilirea contribuției datorate, a majorărilor de întârziere și a penalităților.
Reclamantele au arătat că la data de 06.07.2011, li s-a comunicat decizia de impunere nr. 562/06.07.2011, situația contribuțiilor încasate, a majorărilor de întârziere și penalități prin care se dispunea obligația de plată la suma de 103.602 lei.
Au menționat că această decizie a fost contestată la organul emitent, având ca obiect, pentru anul 2008 baza de calcul aferentă celor două perioade în care cota de contribuție a fost diferită (6,5% și 5,5%), bază de calcul ce a fost stabilită în mod eronat, ceea ce a atras o contribuție, respectiv majorări și penalități mai mari. De asemenea, pentru anul 2009, cota datorată a fost calculată pentru o contribuție în procent de 6.5% și de 5,5% la venitul net, fără a se avea în vedere prevederile art. 1 alin.1 lit. a și alin 2 din Ordonanța de Guvern 226/2008 privind unele măsuri financiar bugetare prin care cota datorată prevăzută art. 257 din Legea 95/2006, este de 5,5% pentru întreg anul 2009.
Această contestație a fost admisă, dar ulterior Casa de Asigurări de Sănătate, a emis decizia de impunere nr. 907/06.10.2011, prin care se stabilește obligație de plată la suma de 50.958 lei, contribuții restante, majorări și penalități.
Împotriva acesteia s-a formulat în data de 09.11.2011 contestație, cu aceleași argumente care au stat la baza primei contestații împotriva deciziei nr. 562/06.07.2011, ba mai mult, observând cota de contribuție pentru anul 2008, Casa de Asigurări de Sănătate, stabilește următoarele procente: 6,5%, 6% și 5,5% a o bază de calcul eronată; de asemenea, pentru anul 2009 stabilește procentul nediferențiat și eronat de 6,5 % și de 5,5 % neavând în vedere Ordonanța de Urgență a Guvernului 226/2008, la fel la o bază de calcul eronată, în asemenea condiții majorările de întârziere și penalitățile au fost calculate netemeinic și nelegal.
Au învederat că au plătit contribuția de sănătate pe perioada celor cinci ani luați în considerare, dovadă sunt plățile trimestriale efectuate pe parcursul anilor 2006-2011.
Au precizat în ultimii cinci ani nu a existat nici o înștiințare, somație sau notificare de plată a acestor obligații, într-un termen legal sau să existe o punere în întârziere.
Art. 4, alin 3 din HG 972/2006 privind aprobarea Regulamentului Casei Naționale de A. de Sănătate, art.222 din Legea 95/2006, reglementează dreptul asiguraților de a fi informați cel puțin odată pe an, prin Casele de A. supra drepturilor și obligațiilor lor, aceasta în condițiile existenței unui contract de asigurare și vorbind în acest caz de persoane asigurate; în același sens sunt și prevederile art. 15 din Ordonanța de Guvern 150/2002.
În condițiile în care nu există un contract de asigurare, deciziile de impunere emise pe baza veniturilor comunicate de ANAF sunt nelegale (art.211 din Legea 95/2006).
BNP „N. N.” fiind persoană de drept, pârâta avea obligație prin lege să încheie cu partea vătămată un contract de prestări servicii unde să se menționeze de ce servicii beneficiază asiguratul ca și contribuabil, ținând seama că de aceste servicii beneficiază persoană fizică, în speța de față cea de-a doua reclamantă.
A apreciat că este obligatoriu ca pârâta să încheie acest contract de prestări servicii, în caz contrar neexistând o bază legală, un titlu de creanță care să-i permită stabilirea majorărilor de întârziere și a penalităților. Numai în astfel de condiții se poate beneficia de un proces echitabil, cu respectarea drepturilor constituționale.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile OUG 150/2002, a Legii 95/2006, Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, OUG 226/2008.
Prin sentința nr. 1876 de la 22 Februarie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._, s-a admis în parte contestația formulată de reclamantele B. N. P. „N. N.” cu sediul în municipiul Tg-J., ., ., județul Gorj și N. N. cu domiciliul în municipiul Tg-J., ., ., județul Gorj, așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj.
S-a anulat în parte decizia nr. 146/07.12.2011 și decizia de impunere nr. 907/06.10.2011, cu privire la suma de 6 lei majorări de întârziere și 113 lei penalități lei și menține aceste decizii pentru suma de 4.533 lei, reprezentând contribuția la asigurările de sănătate 37.520 lei majorări de întârziere și 8.786 lei penalități
A obligat intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Prin Decizia de impunere nr. 907/06.10.2011 emisă de C.A.S. Gorj s-a stabilit în sarcina contestatoarei N. N., obligația de plată a contribuției, a majorărilor de întârziere și penalităților datorate pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor realizate din profesii libere, respectiv profesia de notar public, pentru perioada 2006-2011, în sumă totală de 50.958 lei.
Întrucât contestatoarea nu a respectat prevederile legale privind declararea venitului, C.A.S. Gorj a procedat la stabilirea din oficiu a obligațiilor de plată, utilizând baza de impunere comunicată de către A.N.A.F. în baza Protocolului nr._/30.10.2007 încheiat cu C.N.A.S.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea N. N. a formulat contestație, iar prin decizia nr. 146 din data de 07.12.2011, Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj, a respins contestația ca neîntemeiată.
Nemulțumită de soluția dispusă, contestatoarea N. N. s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând anularea celor două decizii, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al „Biroului notar P. N. N.”.
A reținut tribunalul că potrivit disp. art. 211 alin (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.
Independent de calitatea de asigurat și de încheierea unui contract de asigurarea cu casele de asigurări de sănătate, legiuitorul a stabilit prin art. 215 în forma de la momentul emiterii deciziei de impunere contestată, faptul că obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine tuturor persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice după caz.
Calitatea de asigurat dă dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, conform art. 211 alin. 11, însă obligația de plată a contribuției pentru asigurările sociale de sănătate este general obligatorie pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România.
Astfel, potrivit art. 51 alin.2 lit. b din OUG nr. 150/2002 și ulterior art.257 alin. l si alin 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, datorează contribuții bănești pentru asigurările sociale de sănătate persoanele care realizează venituri impozabile din activități independente care se supun impozitului pe profit, afară de cazul în care intră în categoria persoanelor scutite de plata acestei contribuții, categorii de persoane care sunt stabilite la art. 213 din Legea nr. 95/2006.
Din interpretarea normelor legale menționate rezultă că sistemul național de asigurări sociale de sănătate este un sistem obligatoriu și nu unul facultativ, astfel că toate persoanele prevăzute de lege au obligația de a contribui la constituirea fondului special denumit Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate (FNUASS)
Or, așa cum s-a arătat mai sus și persoanele fizice care realizează venituri impozabile din activități independente care se supun impozitului pe venit au obligația de a vira trimestrial contribuția sub forma unei cote de 6,5%, respectiv 5,5% (începând cu data de 01.07.2008) aplicate asupra venitului net din activitate, determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile.
În cauza de față, s-a observat că reclamanta N. N. este o persoană fizică ce exercită o profesie liberală, aceea de notar public, iar pentru veniturile realizate din exercitarea acestei profesii datorează impozit.
Prin urmare, tribunalul a reținut că aceasta avea obligația de a vira trimestrial contribuția la asigurările de sănătate sub forma cotei menționate aplicate asupra venitului net din activitate, determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile.
Aceasta trebuia să vireze contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, diferențele rămase de achitat, calculate în raport de decizia de impunere anuală trebuind plătite în termen de cel mult 60 de zile care se calculează de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează dobânzi.
Cum contestatoarea în perioada 2006 - 2011 a realizat venituri impozabile din activitatea independentă de notar public, fapt necontestat de aceasta, se apreciază că datora contribuția lunară pentru asigurările de sănătate, neîncadrându-se în categoriile de persoane care beneficiază de asigurare, fără plata contribuției și în consecință, în mod corect, pârâta a procedat la stabilirea cuantumului acesteia în baza datelor comunicate de ANAF.
Apărarea contestatoarei în sensul că, dacă nu are încheiat un contract cu C.A.S. și nu și-a exprimat niciodată intenția de a deveni asigurat al CAS Gorj nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, nu poate fi primită, întrucât obligația plății acestei contribuții este instituită chiar de lege, reclamanta neavând posibilitatea de a se sustrage de la această obligație, atâta timp cât nu a făcut dovada că a efectuat plata către o altă Casă de asigurări de sănătate.
Nu poate fi primită nici critica ce vizează faptul că decizia de impunere este nelegală deoarece C.A.S. nu a emis anterior nici o notificare sau înștiințare referitor la suma de plată, întrucât art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Or, cum contribuția de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor și taxelor reglementate de Codul fiscal iar contestatoarea nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de plată a acestei contribuții din anul 2006 și până la data emiterii deciziei de impunere, deși, în mod legal avea obligația plății, tribunalul constată că această decizie a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Cât privește obligarea la plata dobânzilor și a penalităților, conform art. 261 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „ angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă, datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de pr. fiscală, iar potrivit art. 257 alin. 8 din același act normativ „ termenul de prescripție a plății contribuției se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale ”.
Din dispozițiile mai sus arătate, rezultă că și contribuția de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor și taxelor reglementate de Codul fiscal și cum contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată a acestei contribuții din anul 2006 și până la data efectuării controlului, în mod legal a fost obligată la plata acesteia, precum și a accesoriilor aferente.
De asemenea, nu a putut fi primită nici apărarea formulată oral de apărătorul reclamantei la ultimul termen de judecată, în sensul că au fost achitate în totalitate sumele de bani menționate în decizia de impunere contestată, întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, plata acestor sume a fost efectuată ulterior emiterii deciziei contestate, astfel încât nu pot avea nici o influență asupra legalității deciziei de impunere.
În ceea ce privește însă întinderea contribuției, majorărilor de întârziere și a penalităților datorate de reclamantă, tribunalul a constat că acestea au fost greșit calculate prin decizia de impunere.
Astfel, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, cu completările ulterioare, coroborate cu lămuririle date de expert în ședința din data de 22.02.2013, rezultă că la data emiterii deciziei de impune contestată, respectiv 06.10.2013, reclamanta datora suma de 5.126 lei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate, 37.520 lei cu titlu de majorări de întârziere și 8.786 lei cu titlu de penalități.
D. urmare, se observă că prin decizia de impunere a fost calculată o contribuție mai mică decât cea rezultată din raportul de expertiză, respectiv 4.533 lei față de 5.126 lei, însă au fost calculate majorări de întârziere cu 6 lei mai mult și penalități cu 113 lei mai mult decât cele stabilite prin raportul de expertiză.
Față de considerentele ce preced, tribunalul a admis în parte contestația dedusă judecății și a anulat în parte decizia nr. 146/07.12.2011 și decizia de impunere nr. 907/06.10.2011, cu privire la suma de 6 lei majorări de întârziere și 113 lei penalități lei și să mențină aceste decizii pentru suma de 4.533 lei, reprezentând contribuția la asigurările de sănătate (care fiind mai mică decât suma stabilită prin raportul de expertiză profită reclamantei), suma de 37.520 lei majorări de întârziere și suma de 8.786 lei penalități
În temeiul art. 276 Cod de procedură civilă, având în vedere admiterea numai în parte a acțiunii, a fost obligată intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând parte din cheltuielile efectuate de aceasta proporțional cu pretențiile admise, din care 350 lei reprezintă onorariu avocat parțial și 350 lei reprezintă onorariu expert parțial.
Împotriva sentinței nr. 1876 de la 22 Februarie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._, au formulat recurs pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE GORJ și reclamanții B. N. P. „N. N.” și N. N. .
Recurenta pârâtă consideră că netemeinic și nelegal instanța de fond, a admis instanța contestația atât împotriva petentului N. N. cât și împotriva BNP N. N. acesta din urma neavând calitate procesuală pasivă.
Prin sentința recurată instanța anulează parțial suma de 6 lei majorări și 1 13 iei penalități menținând decizia pentru 4533 lei contribuție la FNUASS, 37.520 lei majorări de întârziere și pentru 8786 lei penalități.
Instanța a anulat suma de 1 19 lei (6 lei majorări +113 lei penalități) din suma total impusă de 37.520 lei majorări și 8786 lei penalități ceea ce nu justifică suportarea integrală de către CASJ Gorj a cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei ci doar suportată în parte.
Apreciază că suma 700 lei reprezentând cheltuielile de judecată trebuia suportată, raportat la suma imputată, fără temei și cu care a fost prejudiciat petentul care, după efectuarea calculelor CASJ Gorj este de doar 5,88 lei.
Apreciază, că suma de 700 lei reprezentând cheltuielile de judecată, este reținută netemeinic și nelegal integral doar în seama CASJ Gorj .
Față de cele învederate, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei .
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 7,8,9 Cod. proc. civ.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 cod. proc. civ.
Prin recursul formulat de reclamanții B. N. P. „N. N.” și N. N. se susține că, sentința recurată pronunțată în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Jud. Gorj, nu a dat o dezlegare legală contestației formulate de recurenți împotriva deciziei de impunere nr. 562/06.07.2011 și respectiv împotriva Deciziei de impunere subsecvente nr. 907/06.10.2011 care a modificat prima decizie, întrucât nu a ținut seama: de lipsa unui contract cu intimata; de nesocotirea de către intimată a obligației prevăzute de art.31, alin.2 din Constituție și art. 222 din L95/1996; de încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut și garantat de art. 6 din CEDO, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a U.E, dar și de dispoziție art.10 din L.304/2004 privind organizarea judiciara.
Aceste motive, arată recurenții, legitimează cererea de modificare în tot a sentinței recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ.: instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecăți, a schimbat natura ori înțelesul-lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia .
Ignorând prevederile precizate, instanța a pronunțat o sentință lipsită de temei legal care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii (pct. 9). Astfel prin contestatie s-a solicitat anularea celor două decizii și exonerarea de plata sumei de 50.958. lei reprezentând contribuții asigurări, majorări de întârziere și penalități, sens în care recurenții au arătat că în intervalul 2006-2010 au achitat contribuțiile la CAS Gorj, fără să aibă încheiat un contract cu intimata și fără ca în intervalul de referință să le fie notificată obligația încheierii acestuia.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 220 din L95/2006 "cei care nu fac dovada calității de asigurat, beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale, a bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute de programul de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii, servicii de planificare familială, în condițiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale stabilite prin contractul cadru".
Achitând contribuția de asigurări doar în raport de veniturile estimate, în funcție de veniturile realizate în anul precedent, recurenta nefăcând deci o plată integrală, și-a asumat riscul de a nu beneficia de toate celelalte servicii medicale în condițiile în care, neavând încheiat un contract de asigurare cu CAS. Gorj, nici nu a căpătat calitatea de asigurat.
Lipsa calității de asigurat nu putea genera obligația de plată a accesoriilor retroactiv, ci doar din momentul în care această calitate eră dobândită. Opiniază că înainte de comunicarea Deciziei nr 562/2011 calcularea majorărilor de întârziere/dobânzilor și penalităților ca accesorii ale contribuției de asigurare nu are o bază legală.
Îndată după comunicarea acestei decizii, recurenta a achitat cu chitanța nr. 7882/03.08. 111 suma de_ lei, iar ulterior, după emiterea de către intimată a Dec. nr. 17/06.10.2011 recurenta a achitat cu chitanța nr._/16.12.2011 și diferenței de 4533 lei, aferentă venitului realizat peste cel estimat în considerarea căruia plătise contribuțiile trimestriale.
În ceea ce privește majorările de întârziere și penalitățile aferente anilor 2006-2011, intimata necomunicând obligația de plată sau o eventuală notificare sau somație înainte de termenul scadent fiecărei plăți trimestriale, nu era îndreptățită să-cuprindă în cele două decizii de impunere accesoriile aferente contribuției la asigurări, anterioare Deciziei 562 din 06.07.2011 ci numai, eventual, pentru perioada următoare, în caz de neplată a contribuie.
Așa cum s-a precizat mai sus, la data de 16.12.2011, obligația principală de contribuție asigurări a fost plătită.
Jurisprudența Curții Europene de Justiție, cu referire la dobânzi și penalități a statuat cu putere de principiu, pornind de la scopul acestora de acoperire a prejudiciul produs creditorului prin neplata la scadență a obligației principate, dar și în respectul dreptului la un proces echitabil că, în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligente rezonabile pentru evitarea prejudiciului sau pentru a-i limita întinderea si, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție. În speță, este vădită lipsa oricărei diligente din partea intimatei Casa de Asigurări de Sănătate Tg. J. - Gorj, pentru limitarea prejudiciului.
În aceste condiții, accesoriile calculate pentru perioada anterioară Deciziei nr. 526/06.VII.2010, prin comunicata căreia recurenta a luat cunoștință de nivelul obligației principale de plată a contribuției aferente diferenței dintre venitul net estimat și cel realizat, nu poate fi pusă în sarcina recurentei, pentru că însăși creditoarea s-a aflat într-o pasivitate culpabilă. Or, nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține un folos.
Referitor la baza de calcul, cota de contribuție reglementată,contribuția datorată, majorările de întârziere și penalitățile aferente perioadei 2006-2010, este de observat și analizat tabelul redat de intimată în dec. nr. 907/06.10.2011. Relaționarea între datele înscrise în acest tabel este "subtilă” până la derută, greu de înțeles, dacă nu intenționat alambicată.
A solicitat încuviințarea unei noi expertize tehnico-contabilă care, să verifice cotele contributive legal datorate în anii de referință la CAS plătite efectiv făcute până la finalul anului 2011 și eventualele restanțe de plată, la finele anului 2011.
Față de cele învederate, în baza art.312 alin.1,2 și 3 Cod. procedură civilă, solicită admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței, fie rejudecând cauza în baza probelor administrate fie retrimițând-o spre rejudecare cu îndrumările corespunzătoare asupra chestiunilor de drept insuficient clarificate în sentința recurată.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod. proc. civ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, în ce privește recursul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Gorj, Curtea apreciază nefondată critică privind lipsa calității procesual pasive a BNP N. N., atât contestația administrativă cât și corespondența purtată ulterior între părți emanând de la biroul notarial în cadrul căruia notarul public Neacsa N. își desfășoară profesia liberă din care au fost obținute veniturile impozabile în raport de care a fost calculată contribuția la FUNASS.
Cât privește critica referitoare la suportarea cheltuielilor de judecată, Curtea reține că prin sentința recurată s-a dispus obligarea recurentei pârâte la suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei care, contrar susținerilor recurentei pârâte reprezintă numai o parte din cheltuielile avansate în cauză reprezentând onorariu de avocat și onorariu expert.
Se constată deci, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, admiterea în parte a pretențiilor neimpunând o proporționare matematică a cheltuielilor de judecată cu suma stabilită ca nefiind datorată atât timp cât susținerile reclamantei privind calculul eronat al contribuției datorate s-au dovedit întemeiate, iar probarea acestor susțineri a necesitat efectuarea unei expertize de specialitate și implicit alocarea unui volum de timp corespunzător de către apărătorul părții.
Și în ce privește recursul recurenților reclamanți Curtea apreciază nefondate criticile formulate.
Astfel, în ce privește lipsa contractului de asigurare încheiat cu CAS Gorj, Curtea reține că potrivit art. 215 din Legea 95/2006, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz, contribuția lunară a persoanei asigurate fiind determinată potrivit art. 257 din același act normativ sub forma unei cote procentuale aplicată veniturilor impozabile realizate din activități dependente sau independente, din agricultură, din cedarea folosinței bunurilor și altor forme de venit.
În raport de dispozițiile menționate, instanța de fond a reținut corect că plata contribuției pentru constituirea Fondului Unic Național de A. Sociale de Sănătate revine tuturor persoanelor care realizează categoriile de venituri prevăzute de lege, fiind o obligație general obligatorie prevăzută de lege, care revine și reclamantei pentru veniturile realizate din activitatea notarială, independent de încheierea sau nu a unui contract de asigurare cu CAS.
În considerarea acelorași dispoziții legale, realizând una din categoriile de venituri prevăzute de lege, recurenta nu poate opta între a beneficia de servicii medicale de urgență sau de serviciile medicale în condițiile art. 223 din Legea 95/2006 în cadrul unui pachet minimal de serviciu medicale și în funcție de aceasta între a contribui sau nu la constituirea FUNASS, iar faptul că în mod concret nu a beneficiat de servicii medicale în perioada pentru care s-au calculat contribuția datorată, nu poate conduce la concluzia stabilirii unei plăți retroactive nedatorate.
Și în ce privește accesoriile calculate în sarcina contribuabilului, concluzia instanței de fond este corectă.
În condițiile art. 261 alin. 2 din Legea 95/2006 coroborate cu art. 119 și urm din Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termen a contribuției de asigurări sociale de sănătate se datorează accesorii, contribuția de asigurări de sănătate având natura juridică a impozitelor și taxelor reglementate de Codul fiscal.
Ca atare, contrar celor susținute de recurentă, aceasta datorează majorări de întârziere pentru plata cu întârziere a contribuției la fondul asigurărilor de sănătate, independent de existența unei comunicări exprese prin care să fie pusă în întârziere, simpla neplată a obligației fiscale la scadență justificând calculul și reținerea în sarcina sa a obligațiilor accesorii.
Culpa aparține deci în exclusivitate contribuabilului care nu și-a îndeplinit obligația de a declara veniturile impozabile și a plăti contribuția pentru asigurările sociale de sănătate potrivit art. 6 și 7 din Ordinul 617/2007, art. 215 alin. 3 și art. 216 din Legea 95/2006, neputându-se vorbi de o lipsă de diligență a recurentei pârâte pentru limitarea prejudiciului atât timp cât, în lipsa declarațiilor prevăzute de lege, aceasta a fost în imposibilitate de a-și exercita obligația de informare prevăzută de art. 222 din Legea 95/2006.
În raport de cele anterior expuse, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE GORJ și reclamanții B. N. P. „N. N.” și N. N., împotriva sentinței civile nr. 1876 de la 22 Februarie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte, G. D. C. | Judecător, G. V. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. P. |
RED.CG
Tehnored. 2 exemp/M.P.
JUD.FOND. D.S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
