Anulare act administrativ. Decizia nr. 7873/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7873/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 6245/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 7873/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L.
Judecător T. D.
Judecător M. M.
Grefier M. P.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul M. A. și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROVINARI împotriva sentinței nr.5249/07.11.2012 pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant M. A. prin avocat G.C. care a substituit pe avocat R.P., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat G.C. pentru recurentul reclamant, a depus concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariu avocat.
Constatându-se recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții:
Avocat G.C. pentru recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului formulat de reclamantul M. A., cu cheltuieli de judecată, iar în ceea ce privește recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROVINARI, a solicitat respingerea în parte a recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
P. sentința nr.5249/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Finanțelor Publice Rovinari, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. A. și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Rovinari să restituie reclamantului suma de 3226 lei taxă pe poluare cu dobânda legală aferentă.
S-a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicele de inflație și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu București.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Rovinari la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul M. A. și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROVINARI.
În motivare, recurentul reclamant M. A., a arătat că în cererea introductivă, a chemat în judecată și pe pârâta AFM București, solicitând instanței obligarea acesteia în solidar cu AFP Rovinari la plata sumei reprezentând taxa de poluare actualizată cu dobânda legală, precum și la cheltuieli de judecată, însă instanța de fond, interpretând greșit actele deduse judecății, a aplicat greșit legea dispunând respingerea acțiunii față de AfM BUCUREȘTI.
A solicitat admiterea recursului și pe fond, modificarea sentinței recurate în sensul obligării și a pârâtei AFM București la plata sumei reprezentând taxa de poluare actualizată cu dobânda legală, precum și la cheltuieli de judecată de la fond și din recurs.
Recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROVINARI, critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că organul fiscal are calitate procesuală pasivă. În acest sens, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Rovinari în favoarea A.F.M. București.
A susținut că taxa de poluare a intrat în bugetului fondului pentru mediu și este gestionată de către Administrația F. pentru Mediu potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, apreciind că A.F.M. București are calitate procesuală pasivă. A susținut că organul fiscal doar a încasat taxa și a virat-o beneficiarului, respectiv A.F.M.
Referitor la fondul cauzei, a susținut că în mod greșit instanța a admis acțiunea și a invocat art. I-33 „Actele juridice ale Uniunii” din Legea nr. 157/2005, susținând că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Referitor la dispozițiile art. 23 (9) și art. 25 (12) din Tratatul U.E., recurenta a considerat că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România. Taxa a fost adoptată pentru evitarea importării în România a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare.
Recurenta a susținut că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei. Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte nu suntem în prezența unor „impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii față de A.F.P. Rovinari.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ..
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Recurentul reclamant a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea în parte a recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROVINARI.
Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele :
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată restituirea taxei de poluare apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, solicitând obligarea la restituirea taxei de poluare, atât a organului fiscal, cât și a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București.
P. sentința recurată, s-a respins acțiunea față de pârâta Administrația F. pentru Mediu București, reținându-se că AFM este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare și poate fi interesată în cauza de față raportat la sumele ce urmează să fie restituite, ca nedatorate cu titlu de taxă de poluare, însă nu este autoritatea competentă să stabilească și să calculeze taxa de poluare ce se face venit la fondul pentru mediu.
De asemenea, s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada coparticipării procesuale pasive în condițiile art.47 și urm. C.pr.civ. și nici dovada unui raport juridic reglementat de instituția obligațiilor conjuncte, indivizibile sau solidare în funcție de normele procesuale stabilite de codul de procedură fiscală, fiind cunoscut faptul că în cadrul raportului juridic administrativ fiscal normele de drept comun sunt aceste dispoziții coroborate cu normele materiale și procesuale stabilite de codul fiscal.
Critica formulată de recurentul reclamant, referitoare la greșita respingere a acțiunii față de pârâta Administrația F. pentru Mediu București, este întemeiată.
Reclamantul a fost cel care a solicitat calculul taxei de poluare, iar calculul s-a efectuat în baza declarațiilor reclamantei referitoare la baza de taxare corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale autovehiculului din proprietatea acesteia.
Taxa rezultată din calculul efectuat, a fost plătită de reclamant în contul fondului de mediu ca urmare a deciziei de calcul a organului administrativ fiscal, având în vedere că taxa de poluare figurează la categoria veniturilor aferente fondului special de mediu, fiind colectată de acest fond special ce este administrat de autoritatea statului instituită în acest scop și reprezentată de Administrația F. pentru Mediu.
Administrația F. pentru Mediu are în cauza de față calitate procesuală pasivă, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei de poluare, taxă pe care reclamanta solicită să-i fie restituită.
O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin. 4 prevede că „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu”.
Totodată Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 aprobate prin H.G. nr. 686/24.06.2008 dispun în art. 3 alin. 6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu” deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art. 3 alin. 1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației F. pentru Mediu.
Cum potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 sumele încasate cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea față de această pârâtă.
Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare, are calitate procesuală pasivă și aceasta pornind și de la faptul că procesul din cauza de față cuprinde și faza de executare a hotărârii instanțelor, iar raportul juridic litigios dedus judecății are ca obiect restituirea taxei de poluare, considerată de reclamantă contrară normelor comunitare și plătită în contul fondului de mediu.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat o taxă de poluare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei pe poluare, pârâta A.F.P. comunicându-i un răspuns negativ.
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, în mod corect prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către reclamant a taxei de poluare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurentei referitoare la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va modifica sentința, în sensul că va obliga și pârâta AFM București, în solidar cu AFP Tg.J., la plata sumei de 3226 lei taxă de poluare cu dobânda legală aferentă, precum și la 500 lei cheltuieli de judecată. Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul M. A. și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROVINARI împotriva sentinței nr.5249/07.11.2012 pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința, în sensul că obligă și AFM București, în solidar cu AFP Tg.J., la plata sumei de 3226 lei taxă de poluare cu dobânda legală aferentă, precum și la 500 lei cheltuieli de judecată.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2013.
Președinte, S. L. | Judecător, T. D. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. P. |
M.P. 14 Iunie 2013
Red.jud.T.D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 9510/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
