Anulare act administrativ. Decizia nr. 7881/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7881/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 9164/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 7881/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L.
Judecător T. D.
Judecător M. M.
Grefier M. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J. împotriva sentinței nr.5197/02.11.2012 pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . TG J. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.pr.civ., după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.5197/02.11.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta . Tg J. în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu București ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg J..
S-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta . Tg J. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg – J. și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg J. să restituie reclamantei suma de 4.095 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare.
S-a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg J. la plata către reclamantă a sumei de 4,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG. J., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu Jiu, a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A menționat că în cauză s-a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a atacat, în termen de 30 zile, un act administrativ fiscal în procedura prealabilă, conform dispozițiilor legale, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. l din Legea 554/2004, coroborate cu art. 205 C.proc.fiscală.
Recurenta a considerat că instanța de fond a respins greșit excepția inadmisibilității acțiunii, fără a avea în vedere că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă, nu a formulat o contestație împotriva răspunsului organului fiscal, A.F.P Tg-J., la organul ierarhic superior - D.G.F.P GORJ., potrivit art. 205 Cod procedură fiscală. A susținut că instanța de fond a reținut și interpretat răspunsul organului fiscal ca un refuz explicit, nelegal, un refuz de soluționare și a admis acțiunea ignorând dispoz. OUG nr.50/2008, aplicând legislația comunitară fără a solicita sau aștepta eliminarea pe cale legislativă impusă de TCE.
În continuarea dezvoltării motivelor de recurs, a apreciat că, prin raportare la prevederile Ordinului 986/2008, anexele 1-3, soluția instanței de fond de obligare doar a organului fiscal la restituirea sumei, fără anularea actului administrativ fiscal- decizia taxei de poluare, este nefondată. A arătat că instanța a fost indusă in eroare, neluând în considerare faptul că taxa a fost achitată de reclamant potrivit OUG nr.50/2008, precum și Ordinului nr.686/2008, anexa 1-3, deci ca urmare a aplicării dreptului intern, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarilor comunitare, în speță a art. 110 din Tratatul de Aderare, ce face referire la impozite interne de orice natură și nu la taxe naționale similare.
Pe fond, a considerat sentința recurată ca netemeinică și nelegală, întrucât nu există alte prevederi legale în vigoare care să dispună restituirea potrivit O.U.G. 50/2008.A învederat că, deși suma a fost încasată de AFM București, a fost obligată la restituirea acesteia doar AFP Târgu-J., organ fiscal căruia îi revine doar obligația de a stabili cuantumul sumei achitate și necontestate conform art. 117 din OUG nr.196/2008.
A solicitat să se constate că reclamantul nu a fost vătămat, atâta timp cât nu a formulat contestație împotriva Deciziei de calcul a taxei de poluare și că răspunsul dat de organul fiscal nu constituie un act administrativ potrivit dispoz. art.1 din Legea nr.554/2004.
A precizat recurenta că, raportat la prevederile Codului de procedură fiscală, este greșită obligarea sa la plata dobânzilor.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele :
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 4.095 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta A.F.P. comunicându-i refuzul cu adresa nr._/27.05.2011, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului .
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Motivul de recurs privitor la dobânzi este străin cauzei, deoarece instanța de fond nu a acordat dobândă la suma supusă restituirii.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J. împotriva sentinței nr.5197/02.11.2012 pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . TG J. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2013
Președinte, S. L. | Judecător, T. D. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. P. |
M.P. 17 Iunie 2013
Red.jud.T.D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
