Anulare act administrativ. Decizia nr. 119/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 9230/101/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 119/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. MUN.TR.S. și P. MUN.TR.S. împotriva sentinței nr. 2515 din 29 mai 2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. L.-I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. A. pentru intimata reclamantă P. L.-I. lipsind recurenții pârâți P. MUN.TR.S. și P. MUN.TR.S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat N. A. pentru intimata reclamantă P. L.-I. arată că Dispoziția nr.3693 din 31 octombrie 2011 s-a emis cu încălcarea prevederilor art.78 alin.3 din Lg.188/1999, solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2515 din 29 mai 2012, Tribunalul M. a admis acțiunea formulată de reclamanta P. L. – I. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului Dr. Tr. S. și P. Dr. Tr. S..
S-a anulat dispoziția nr. 3693/31.10.2011 emisă de pârâți.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin dispoziția nr. 3693/31.10.2011 emisă de pârâtul P. municipiului Dr. Tr. S., a fost sancționată disciplinar reclamanta P. L. – I. cu sancțiunea „mustrare scrisă” în temeiul dispozițiilor articolul 77 alin. 3 lit. a și 78 alin. 1 din L. 188/1999.
Articolul 77 alin. 3 din L. 188/1999 stabilește sancțiunile ce pot fi aplicate funcționarilor publici, art. 77 alin. 3 lit. a stipulând ca sancțiune disciplinară „mustrare scrisă”.
Totodată art. 78 alin. 1 din L. 188/1999 prevede că sancțiunea disciplinară menționată la art. 77 alin. 3 lit. a se poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică.
Verificând dispoziția contestată sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă prev. de art. 50 alin. 3 din HG 1344/2007, se constată că acestea nu sunt îndeplinite în speță.
Astfel, în conformitate cu textul legal menționat „actul administrativ de sancționare” va cuprinde în mod obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute:
a). descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b). temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
………………………………………………………………….
d). termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi constatată;
e). instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
Dispoziția contestată nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, descrierea faptei săvârșite și care constituie abatere disciplinară, lipsind cu desăvârșire.
Chiar dacă la baza actului administrativ contestat se află un referat cu propuneri de sancționare, acesta nu poate complini lipsurile dispoziției de sancționare. Mai mult, chiar nici acest înscris nu cuprinde cu exactitate și pentru fiecare persoană în parte fapta (faptele) săvârșită, cuprinzând numai referiri cu caracter general, insuficiente pentru o descriere corespunzătoare a abaterii disciplinare.
Având în vedere aceste considerente, constatând că dispoziția de sancționare contestată este lovită de nulitate absolută, prin nedescrierea faptei săvârșite și care constituie abatere disciplinară, în conformitate cu art. 50 alin. 3 din HG 1344/2007 a fost admisă cererea formulată de reclamanta P. L.-I. și anulată dispoziția nr. 3693/31.10.2011 emisă de pârâți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. MUN.TR.S. și P. MUN.TR.S. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la temeinicia sau netemeinicia apărărilor celor doi pârâți și nu face nicio referire la prevederile art.78 alin.1 din Lg.188/1999 raportat la prevederile art.77 alin.3 lit.a din același act normativ, invocate în apărare.
Se mai arată că și în situația în care instanța considera aceste apărări netemeinice, era necesar să motiveze în concret rațiunile pentru care aceste apărări au fost considerate astfel și să se pronunțe în mod explicit dacă în cazul aplicării sancțiunii disciplinare a mustrării, astfel cum a fost aceasta aplicată reclamantei în cauza de față, se mai impunea efectuarea unei cercetări prealabile anterior aplicării sancțiunii disciplinare a mustrării.
Susține recurenta că instanța de fond ignoră cu desăvârșire apărările pârâților și se pronunță doar cu privire la apărările reclamantei, pe care le consideră întemeiate din perspectiva art.50 alin.3 din HG 1344/2007.
La 16 noiembrie 2012 reclamanta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041C., Curtea reține:
Prin dispoziția nr.3693 din 31 octombrie 2011, reclamanta intimată a fost sancționată disciplinar cu „ mustrare scrisă” potrivit art.77 alin.3 lit.a și art.78 alin.1 din Lg.188/1999.
Reclamanta a invocat ca și motive de nelegalitate a actului administrativ faptul că a îndeplinit atribuțiile aferente funcției publice fără abateri repetate sau sistematice în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, că nu s-a dovedit că ți-a încălcat îndatoririle corespunzătoare funcției publice, că nu i s-au luat note explicative și nu a fost audiată și că în ceea ce o privește, nu s-a efectuat cercetarea prealabilă.
Instanța de fond nu a analiza niciuna din susținerile reclamantei și și-a întemeiat soluția adoptată pe motive ce nu au fost invocate de contestatoare.
În concret, tribunalul a constatat neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art.50 alin.3 din HG 1344/2007, reținând că actul administrativ nu cuprinde descrierea faptei săvârșite, care constituie abatere disciplinară.
Într-adevăr, art.50 alin.3 din HG 1344/2007 prevede, sub sancțiunea nulității absolute, obligativitatea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ de sancționare.
Însă nulitatea dispoziției prin care reclamanta intimată a fost sancționată cu „mustrare scrisă” decurgând din nedescrierea faptei ( prevăzută de art.50 alin.3 din HG 1344/2007) nu poate fi invocată din oficiu de instanță, ci trebuie invocata de persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Or, încălcarea de către instanța de fond a principiului disponibilității, prin omiterea cercetării susținerilor aduse de reclamanta intimată și întemeierea soluției pe motive străine de cadrul fixat de aceasta, configurează motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 C..
Apreciind că este necesară casarea cu trimitere, pentru a respecta părților principiul dublului grad de jurisdicție, Curtea, în temeiul art.312 C. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru ca aceasta să soluționeze cauza în raport de cadrul procesual stabilit de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții P. MUN.TR.S. și P. MUN.TR.S. împotriva sentinței nr. 2515/2012 din 29 mai 2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. L.-I..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.G.C.
Tehnored.F.P.F.
29 Ianuarie 2013
Jud.fond CD B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5780/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3818/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
