Anulare act administrativ. Decizia nr. 4242/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4242/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 9887/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 4242/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. G.
Judecător A. R.
Judecător A. C.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă D. G. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Motru, împotriva sentinței nr.5563 din 13.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. M.-C. și intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimatul reclamant T. M.-C. a formulat întâmpinare și recursul a fost formulat în termen și motivat, iar recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform art. 242 C.pr.civ., după care, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 5563 din 13.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ , Tribunalul G. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. M. C., împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Motru, Direcția Generală a Finanțelor Publice G. și Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în București.
A obligat pârâta AFP Motru la plata sumei 4638 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, actualizată cu rata dobânzii legale.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Motru.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive față de pârâta D. G. și respinge acțiunea față de aceasta.
A respins acțiunea împotriva pârâtei AFM București.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta pârâtă D. G. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Motru, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Motru în favoarea AFM București învederând în acest sens dispozițiile art. 1 din OUG 50/2008 și art. 8 alin. 5 din HG 668/2008.
Referitor la fondul cauzei, a invocat art. I-33 „Actele juridice ale Uniunii” din Legea nr. 157/2005 și a susținut că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Referitor la dispozițiile art. 23 (9) și art. 25 (12) din Tratatul U.E., recurenta a considerat că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România. Taxa a fost adoptată pentru evitarea importării în România a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare.
Recurenta a susținut că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, recurenta a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunităților Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte nu suntem în prezența unor „impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
A criticat soluția instanței de fond și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată apreciind că întrucât nu sunt în culpă procesuală nu pot fi obligați la plata acestora.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepției invocate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ. și art. 20 Legea 554/2004, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în condițiile art. 242 C.pr.civ..
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 4638 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei pentru emisii poluante, pârâta A.F.P. Motru răspunzându-i în sensul că nu datorează această sumă.
În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta A.F.P. Tg. Cărbunești, care are calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare, fiind nefondată critica privind lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului, au obligația a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentei pe aceste aspecte fiind nefondate.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul G. sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie. Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Și forma Legii 9/2012 în vigoare la data achitării taxei de către reclamant este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind, se constată că statul român a creat premisele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Taxa pe emisii poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 fiind contrară art. 110 TFUE, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută cu încălcarea acestuia, iar reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe emisii poluante încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Este întemeiată însă critica referitoare la faptul că pârâta A.F.M. nu a fost obligată la restituirea sumei, întrucât potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 „Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”.
Taxa rezultată din calculul efectuat a fost plătită de reclamant în contul fondului de mediu ca urmare a deciziei de calcul a organului administrativ fiscal, având în vedere că taxa de poluare figurează la categoria veniturilor aferente fondului special de mediu, fiind colectată de acest fond special ce este administrat de autoritatea statului instituită în acest scop și reprezentată de Administrația F. pentru Mediu.
Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă pentru emisii poluante și trebuia obligată la restituirea sumei alături de A.F.P. și aceasta pornind și de la faptul că procesul din cauza de față cuprinde și faza de executare a hotărârii instanțelor, iar raportul juridic litigios dedus judecății are ca obiect restituirea taxei, considerată de reclamant contrară normelor comunitare și plătită în contul fondului de mediu.
Cum sumele încasate cu titlu de taxa pentru emisii poluante se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în mod greșit instanța de fond nu a obligat și această pârâtă la restituirea sumei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va obliga și A.F.M. București, alături de AFP Motru la plata contravalorii taxei de poluare, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă D. G. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Motru, împotriva sentinței nr. nr.5563 din 13.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. M.-C. și intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă și A.F.M. alături de A.F.P. Motru la plata contravalorii taxei de poluare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
C. N. G. A. R. A. C.
Grefier,
B. M.
Red. jud. A. C.
2 ex./ 09 mai 2013
Jud. fond C. B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
