Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 81/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. C. în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. (actualmente DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.) împotriva sentinței nr. 6798 pronunțată la data de 04 iunie 2013, de către Tribunalul D.-Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat Macsut C. pentru recurentul reclamant M. C. și consilier juridic U. N. pentru intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. (actualmente DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.) .
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, netimbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Avocat Macsut C. pentru recurentul reclamant M. C., depune chitanța și timbru judiciar pentru a face dovada achitării taxei de timbru și împuternicire avocațială și învederează că nu mai are cereri de formulat.
Consilier juridic U. N. pentru intimata pârâtă, depune delegația de reprezentare și învederează că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente, prin reprezentanți, pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat Macsut C. pentru recurentul reclamant M. C., dezvoltând oral motivele scrise, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea cu reținere, anularea Deciziei nr. 146/22.06.2012 prin care a fost soluționată contestația la Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 23.04.2012 și implicit exonerarea reclamantului de plata sumei de 1.090 lei la care a fost obligat prin această ultimă decizie,fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic U. N. pentru intimata pârâtă, a considerat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
La data de 28.12.2012, reclamantul M. C. a chemat în judecată pârâta A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 146/22.06.2012 privind soluționarea contestației formulată împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii în sumă de 1090 lei-dosar fiscal M12712, nr._ din 23.04.2012 act emis de pârât.
În motivare, reclamantul a arătat că prin actul aditional 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 de BNP I. L.,având ca obiect constituirea unui drept de superficie asupra terenului proprietatea sa,superficiarul s-a obligat să achite începând cu data de 01.07.2008 suma de 1990 euro/lună reprezentând c/val redeventei aferentă constiturii dreptului de superficie asupra terenului în suprafată de 796 mp situat în C., ..
Mai arată că, raportat la natura juridică a contractului,acesta nu poate fi asimilat locatiunii bunului,pentru a se aprecia că ar fi obtinut venituri din chirii,la data încheierii contractului fiind incidente dispozitiile art.77 ind.1 cod fiscal-rep.
În raport de dispoz. legale mentionate, notarul public a procedat la calcularea impozitului pe venitul aferent folosintei bunului de către superficiar pe perioada 01.07.2008 și până la data ajungerii contractului la termen,achitând ulterior impozitul de 13.060 lei.
Cu ordinul de plată nr. 5339/06.11.2008,biroul notarial a procedat la virarea întregii sume,reprezentând impozit către bugetul stat.
Reclamantul apreciază că Decizia nr. 146/22.06.2012 contravine dispozițiilor legale în vigoare,solicitând anularea in totalitate a acestui act.
Prin sentința nr. 6798 pronunțată la data de 04 iunie 2013, de către Tribunalul D.-Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ , s-a respins cererea formulată de reclamantul M. C., cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._, pârâta a stabilit că reclamantul trebuie să achite suma de 1090 lei, reprezentând dobânzi și penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a debitelor stabilite prin Deciziile nr._/29.01.2009;nr_38/15.02.2010;nr._/02.02.2010; nr._/15.02.2010 și nr._, conform anexei de la fila 51
Împotriva acestei Decizii reclamantul a formulat contestație însă, prin Decizia nr. 146/22.06.2012, pârâta a respins respectiva contestație.
Reclamantul a pretins că nu datorează suma înscrisă în cuprinsul Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii întrucât nu a încheiat un contract de locațiune ci unul de superficie, pentru care a fost achitat impozitul la momentul întocmirii actului adițional.
Instanța a reținut că, prin contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996, reclamantul a constituit în favoarea societății Shell România S.R.L. un drept de superficie asupra terenului situat în C., ., . de 800 m2- pentru o durată de 25 de ani și 6 luni -, în schimbul sumei de 800 USD lunar.
Ulterior, prin actul adițional nr. 1 la contractul anterior menționat - autentificat sub nr. 1389/04.11.2008 -, s-a prevăzut că S.C. M.P. Petroleum Distribuție S.R.L. – succesoarea cu titlu universal a S.C. Shell România S.R.L. -, va achita reclamantului pentru folosința terenului – începând cu data de 01.07.2008 -, suma de 1990 euro/lună, valoarea tarifului urmând a fi reanalizată la fiecare 2 ani. De asemenea, în cuprinsul aceluiași act se specifica faptul că, pentru perioada 01.07.2008 – 31.12.2008 tariful datorat de către superficiar proprietarului – suma de 11.940 euro -, va fi achitat astfel: suma de 8.062,79 euro va fi achitată până la data de 15.11.2008, în timp ce echivalentul în lei al sumei de 3.877,21 euro – respectiv suma de 13.060 lei -, reprezentând impozitul datorat de reclamant conform prevederilor art. 771 (6) din Codul fiscal și disp. art. 1517 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal va fi plătit către Biroul Notarial de către superficiar.
Prin Ordinul de plată nr. 5339/06.11.2008 S.C. M.P. Petroleum Distribuție S.R.L. a virat suma de 13.060 lei către "Acord" – Birou Notarial, așa cum se angajase prin Actul Adițional anterior menționat.
Dispozițiile art. 771 (6) din Codul fiscal – în vigoare la data autentificării actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 -, prevedeau"La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel: a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv: - 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv; b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani: - 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv".
Instanța a constatat că la întocmirea actului adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 - autentificat sub nr. 1389/04.11.2008 -, s-a avut în vedere numai suma datorată pentru perioada 01.07.2008 – 31.12.2008 (un interval de 6 luni) deși dreptul de superficie a fost constituit pentru o perioadă de 25 de ani și 6 luni.
Așadar, nu s-a avut în vedere contravaloarea constituirii dreptului de superficie până la momentul ajungerii la termen a contractului autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 – respectiv data de 12.05.2021 -, ci doar contravaloarea sumelor datorate pentru un interval de 6 luni din perioada de valabilitate a actului.
Reclamantul realizând venituri din cedarea folosinței bunurilor și în afara intervalului 01.07.2008 – 31.12.2008 – de altfel actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 face referire expresă la faptul că suma de 1.990 euro/lunar reprezintă echivalentul folosinței terenului -, deveneau incidente în cauză prevederile art. 63 din Codul fiscal care specificau în mod clar că "Un contribuabil care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor pe parcursul unui an, cu excepția veniturilor din arendare, datorează plăți anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat, conform art. 82".
Mai mult decât atât, reclamantul a și achitat debitele principale stabilite prin Deciziile de Impunere si nu le –a contestat, Decizia contestată - referitoare la obligațiile de plată accesorii -, făcând referire numai la dobânzile și penalitățile de întârziere datorate pentru neplata la scadență a impozitului pe veniturile obținute prin cedarea folosinței bunurilor.
În consecință, nu se poate susține că Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii ar fi fost întocmită cu nesocotirea prevederilor legale, astfel ca decizia nr 146/22.06.2012 prin care a fost soluționată contestația reclamantului nu este netemeinica si nelegala
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M. C..
Prin motivele de recurs, reclamantul a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că notarul public, care a întocmit actul adițional nr. l la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815 din 12.11.1996, act adițional autentificat sub nr. 1389/04.11.2008, s-a raportat numai la suma datorată pentru perioada 01.07._08 (deci numai la o perioadă de 6 luni).
În realitate, superficiarul S.C. „M.P. Petroleum Distribuție" S.R.L. achită reclamantului, pentru terenul în suprafață de 796 mp pe care se află construcțiile sale ca superficiar, o sumă care se actualizează la fiecare 2 ani (2006-2008), dar datorită crizei economice, această sumă a rămas constantă, atât pe perioada 2008-2010, cât și pe perioada 2010-2012, deci la 1996 €/lună.
Pentru suma datorată, calculată de către notarul public, reclamantul a plătit din veniturile sale suma globală de 13.060 lei pe 2 ani de zile și nu pe 6 luni, sumă reținută o singură dată la notar, conform prevederilor art. 771 din Codul fiscal.
Că suma globală de 13.060 lei s-a reținut o singură dată la notarul public o recunoaște însăși pârâta din dosar, așa cum a recunoscut prin întâmpinarea pe care a formulat-o aceasta în Dosarul nr._/215/2012 unde D.G.F.P. D. - A.F.P. C. recunoaște că „Potrivit art. 77 ind. l din Legea nr. 571/2003, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia... contribuabilii datorează un impozit. La terenurile dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv - 3% până la o valoare de 200.000 lei, iar cele dobândite la o dată mai mare de 3 ani este de 2% impozit ce este perceput o singură dată de către notar la data perfectării actului notarial" (întâmpinare nr._/13.09.2012).
Tot pârâta-intimată susține că Deciziile de impunere nr._ din 29.01.2009; nr._ din 15.02.2010; nr._ din 02.02.2010 și nr._ din 15.02.2010 au fost emise în baza declarațiilor date chiar de către reclamant în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. l și 2 Cod fiscal.
Or, recurentul reclamant a susținut că nu a dat niciodată vreo declarație la organele fiscale cu privire la Contractul de superficie încheiat cu superficiarul MP PETROLEUM DISTRIBUȚIE S.R.L.
Să prezinte pârâta-intimată la instanță aceste pretinse declarații date și semnate de către reclamant, potrivit art. 82 alin. l și 2 Cod fiscal, în cuprinsul cărora au fost evidențiate veniturile realizate în anii 2009, 2010 și 2011 din cedarea folosinței bunurilor.
Mai mult, susține pârâta-intimată, reclamantul „a și achitat debitele principale stabilite prin deciziile de impunere anterior menționate...".
În realitate însă, pârâta-intimată i-a blocat conturile bancare unde superficiarul îi depunea sumele datorate și s-a îndestulat cu de la sine voie și putere, fără a deține un act de executare silită cenzurat de către instanță, reclamantul nemaiavând vreo sumă în cont disponibilă pentru nevoile sale bănești curente.
Or, însăși instanța de fond recunoaște și susține că prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 23.04.2012 nu s-ar fi nesocotit vreo prevedere legală și că nu există niciun temei pentru a considera Decizia nr. 146/22.06.2012 ca fiind netemeinică și nelegală, prin care s-a soluționat acea Decizie privind obligațiile de plată accesorii menționată.
Așadar, în contextul celor expuse, apreciază că Decizia nr. 146/22.06.2012 a D.G.F.P. D. - A.F.P. C. contravine dispozițiilor legale în vigoare, motiv pentru care solicită să se admită recursul așa cum a fost formulat și motivat.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Recursul este întemeiat pe prevederile art. 299-308 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a lămurit pe deplin cauza dedusă judecății.
Astfel, prin acțiune, reclamantul a precizat că obligațiile de plată accesorii în sumă de 1.090 lei, stabilite prin decizia contestată, ar fi aferente impozitului pe venitul din chirii, care, conform deciziei de soluționare a contestației, ar fi fost în sumă de 24.435 lei pentru perioada 2009-2012. Tot în acțiune însă, reclamantul face referire și la impozitul plătit cu ocazia încheierii actului adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie (impozit pe transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate), afirmând că decizia contestată este nelegală întrucât toate obligațiile fiscale născute în baza convenției, în cuantum de 13.060 lei, au fost achitate prin ordinul de plată nr. 5339/06.11.2008 (data autentificării actului adițional).
Și instanța, în motivarea acțiunii, face referire atât la impozitul pe venituri din chirii, prev. de art. 63 din Codul fiscal, cât și la impozitul pe transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate, prev. de art. 771 alin. 6 din Codul fiscal.
În atare situație, trebuia stabilit cu certitudine dacă obligațiile accesorii contestate sunt aferente impozitului pe venitul din chirii, prev. de art. 63 din Codul fiscal sau impozitului pe transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate, prev. de art. 771 alin. 6 din Codul fiscal, impozite care sunt total diferite. Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamantul a negat că ar fi plătit vreun alt impozit decât cel stabilit de notar, în cuantum de 13.060 lei și care reprezintă impozit pe transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate.
Așa fiind, cum prima instanță nu a lămurit pe deplin starea de fapt, în cauză mai fiind necesare lămuriri și probatorii care nu pot fi efectuate în calea de atac a recursului, Curtea, constatând astfel că recursul reclamantului este întemeiat, în baza art. 312 alin. 5 C.p.civ., urmează a-l admite, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța va solicita pârâtei deciziile de impunere privind impozitul pentru care s-a emis decizia privind obligațiile de plată accesorii, decizii menționate în decizia de soluționare a contestației nr.146/22.06.2012, precum și copii ale actelor prin care se face dovada plății de către reclamant a impozitului respectiv. De asemenea, se va administra orice alt probatoriu pe care instanța îl va considera necesar pentru soluționarea cauzei. Totodată, în raport de probele administrate, se va pune în vedere reclamantului să precizeze actele pe care înțelege să le conteste și motivele acestor contestări.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul M. C. în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. (actualmente DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.) împotriva sentinței nr. 6798 pronunțată la data de 04 iunie 2013, de către Tribunalul D.-Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
Red.jud. Șt. B.
2 ex./08.11. 2013
JUD.FOND. G.P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
