Anulare act administrativ. Sentința nr. 421/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 421/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 1050/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 421/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamanta O. (R.) E. C., cu domiciliul în Tg.J., ..14, ., ., CNP_, cu sediul procesual ales la C.A.C., cu seidul în București, Calea Rahovei, nr.266-268, corp 60, etaj 2, Electromagnetica Business Park, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ..28-30, sector 1, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Curtea, verificându-și competența materială, generală și teritorială, conform art.131 din Noul Cod de procedură, apreciază că este competentă cu soluționarea cauzei, conform art.96 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În raport de dispozițiile art.238 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că nu este necesară estimarea duratei necesară soluționării litigiului și apreciind cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea acțiunii de față.
CURTEA
Asupra acțiunii de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 04 iulie 2013 sub nr._, reclamanta O. (R.) E. C. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE solicitând obligarea acestuia la recunoașterea diplomei de licență eliberată de U.S.H., comunicate și nerecunoscute de MEN și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că, luând în considerare caracterul litigiului dedus judecății, și anume contencios administrativ, reclamanta și-a îndeplinit obligația prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 prin depunerea plângerii prealabile. Prin plângerea prealabilă a solicitat recunoașterea diplomei de licență motivat de faptul că, potrivit art. 2-4 al OUG 10/2009, respectiv Ordinului nr. 4235/2010.
Reclamanta a învederat faptul că obiectul cererii de chemare în judecată se supune prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În motivare, a susținut că a urmat cursurile Universității S. Haret - Facultatea Limbi și Literaturi Străine, specializarea Limba și Literatura Engleză – Limba și Literatura Franceză, a susținut și promovat examenul de licență în februarie 2009. În urma promovării acestui examen i s-a eliberat diploma de licență nr.494/16.11.2009.
Adeverințele și diplomele care au fost eliberate de către USH, având antetul M. Educației Naționale au produs deja efecte juridice față de terți, iar aceste acte nu mai pot fi anulate decât pe cale judecătorească, altfel se încalcă principiul irevocabilității. Potrivit teoriei de drept comun a irevocabilității actelor juridice, inclusiv a actelor administrative jurisdicționale, odată ce un act a fost emis, el nu mai poate fi retractat de către partea emitentă, ci poate fi desființat doar prin intermediul instanței judecătorești.
Mai arată că Universitatea S. Haret a organizat cursuri la formele de învățământ distanță și cu frecvență redusă, respectând strict prev. art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, republicată, care stabilește că oricare instituție de învățământ superior acreditată, care are cursuri la zi, poate să organizeze și învățământ la distanță și frecvență redusă.
Reclamanta a învederat faptul că sesizarea instanței justifică interes, în sensul că la data introducerii cererii de chemare în judecată, interesul reclamantei este legitim corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale.
A arătat că atât M. Educației Naționale cât și Universitatea S. Haret, trebuia să respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art.2 Protocol 1 la CEDO, precum și dreptul la educație potrivit Constituției României.
A arătat că potrivit Capitolul VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S. Haret și înregistrată sub nr.1405/12.05.2009, universitatea respectivă, ca instituție organizatorie a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei. Potrivit legii, adeverința de studiu este valabilă 12 luni, nicio altă prelungire a adeverinței nu este luată în considerare în fața autorităților și a instituțiilor.
Reclamanta a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la recunoașterea diplomei de licență eliberată de către U.S.H., în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere.
În drept, au fost invocate Constituția României, Legea nr. 84/1995, republicată, Legea nr.1/2011, Legea nr.554/2004, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.3404/07.03.2006, art.1349 cod civil pentru răspunderea civilă delictuală, Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.2284/2007.
La data de 04 octombrie 2013 pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivare, a arătat faptul că pârâtul nu are atribuții în recunoașterea diplomei reclamantei. A invocat faptul că atribuțiile și competențele MEN sunt reglementate în HG nr. 185/2013, în legea învățământului nr. 84/1995 precum și în Legea educației nr. 1/2011.
Pârâtul a mai precizat faptul că nici un licențiat al unei instituții de învățământ superior din România, care a absolvit o specializare acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, reglementată printr-un act normativ, nu are nevoie pe lângă diploma de licență de un alt act de la o instituție din România care să întărească cele scrise în cuprinsul diplomei. În nicio situație MEN nu constată valabilitatea unui act. MEN recunoaște sau nu un act, ulterior verificării studiilor urmate.
A susținut că MEN nu emite acte administrative care să recunoască diplome de licență, emise de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul național de învățământ. MEN recunoaște fără nicio formalitate diplomele de licență emise în condițiile legii.
Pârâtul a precizat că singura atribuție a ministerului este de a recunoaște fără formalități diplomele emise în condițiile legii.
În drept, a invocat Codul de procedură civilă, legea nr. 84/1995, OUG nr. 75/2005, HG nr. 693/2003, HG nr. 1082/2003, HG nr. 1609/2004, HG nr. 940/2004, HG nr. 916/2005, HG nr. 1175/2006, HG nr. 676/2007, HG nr. 944/2002, Legea nr. 554/2004, HG nr. 185/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de contencios administrativ reține următoarele considerente:
Reclamanta a formulat prezenta acțiune indicând ca petit obligarea autorității administrației centrale de specialitate la recunoașterea diplomei de licență, comunicate și nerecunoscute, invocând îndeplinirea procedurii prealabile și fundamentând cererea în raport de art. 7 și art. 8 alin. 1 din LCA .
Calificarea juridică a acestui petit conduce la aplicarea art. 8 alin. 1 LCA, în ceea ce privește obligarea autorității administrației publice pârâte, normă ce impune ca și condiții de exercițiu ale acțiunii în contencios administrativ existența unui drept sau interes legitim al reclamantaui, vătămarea produsă acestuia fie prin nesoluționarea în termen în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim (în condițiile în care, în speță, reclamanta nu reclamă nelegalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, iar din expunerea motivelor în fapt ar rezulta existența unui act administrativ asimilat, în condițiile art. 2 alin. 2 LCA).
Ori aceste limitele de control în contencios administrativ presupun o analiză concretă a dreptului și interesului legitim, precum și a vătămării acestuia, prin conduita autorității administrației publice, caracterizată prin exces de putere (noțiune definită de art. 2 lit. n LCA).
Din acest punct de vedere, instanța de contencios administrativ constată că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, solicitând recunoașterea diplomei de licență, comunicate și nerecunoscute de pârât (extinzând această solicitare pentru beneficiarii ce au susținut examenul de licență în anii 2008-2009) și solicitând, totodată analiza motivelor (cauzelor) de nulitate ale OUG 10/2009, urmată de modificarea sau revocarea actului administrativ normativ .
Aceste acte de procedură se grefează unor circumstanțe de fapt ale cauzei (indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată) ce privesc posibilitatea excluderii unor absolvenți cu diplome de studii superioare, din cariere, cu indicarea faptului că reclamanta a absolvit cursurile Universității S. Haret - Facultatea Limbi și Literaturi Străine, specializarea Limba și Literatura Engleză – Limba și Literatura Franceză, a susținut și promovat examenul de licență în februarie 2009 și i s-a eliberat diploma de licență nr.494/16.11.2009.
Expunerea motivelor în fapt este deficientă și incompletă în ceea ce privește existența unei conduite concrete a autorității administrației publice pârâte de natură să lezeze dreptul la carieră didactică al reclamantei, respectiv la existența unei leziuni produsă acestui drept .
Din acest punct de vedere, instanța de contencios administrativ constată că dispozițiile art. 8 alin. 1 LCA citate de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată reglementează controlul în contencios administrativ de tip subiectiv și de plină jurisdicție și impun judecătorului obligația de a verifica, în primul rând dacă a fost încălcat un drept sau interes legitim privat, al reclamantei ; pe de altă parte, conduita autorității administrației publice pârâte nu poate fi analizată decât prin verificarea existenței unei acțiuni sau inacțiuni de natură să lezeze acest drept sau interes legitim particular .
Observând și faptul că dispozițiile art. 18 LCA reglementează ipotezele de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, în corelare cu art. 1 și art. 8 LCA coroborat cu art. 29 NCPC, iar cererea de recunoaștere a diplomei de licență nu se încadrează în ipotezele de obiect ale acțiunii în contencios administrativ, instanța de contencios administrativ va respinge prezenta acțiune, apreciind că nu îndeplinește condițiile de obiect .
Pe de altă parte, observând și calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, ca fiind o cerere formulată împotriva unui act administrativ asimilat conform reglementărilor art. 2 alin. 2 LCA, prin acțiune reclamanta tinzând la obligarea autorității publice a a-și conform conduita în vederea respectării dreptului sau interesului legitim particular, instanța urmează să aibă în vedere și faptul că plângerea prealabilă anexată în dosar prezintă ca obiect revocarea unui act administrativ normativ, precum și faptul că, în speță, nu există un refuz exteriorizat într-o anumită formă, de recunoaștere a statutului profesional obținut prin absolvirea studiilor superioare .
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând disp. art. 18 LCA, instanța de contencios administrativ, apreciind întemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârât ,va respinge acțiunea formulată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta O. (R.) E. C., cu domiciliul în Tg.J., ..14, ., ., CNP_, cu sediul procesual ales la C.A.C., cu seidul în București, Calea Rahovei, nr.266-268, corp 60, etaj 2, Electromagnetica Business Park, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ..28-30, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel C..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2013.
Președinte, M. F. | ||
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.M.F.
Tehn.R.Ș./2 ex.
13 Decembrie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Hotărâre din 08-05-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
