Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 969/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 969/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 12407/95/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 969/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător Ș. B.
Judecător C. I.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții pârâți C. L. Târgu Cărbunești și P. Orașului Târgu Cărbunești - M. M. V., în contradictoriu cu intimatul reclamant P. Județului Gorj - V. L. A. și intimata pârâtă Direcția S. Gorj, împotriva sentinței nr. 1502 de la 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns secretarul orașului Tg.-Cărbunești, jr. V. G. A. pentru recurenții pârâți C. L. Tg.-Cărbunești și P. Orașului Tg.-Cărbunești și consilier juridic A. I. pentru intimata pârâtă Direcția S. Gorj, lipsind intimatul reclamant P. Județului Gorj - V. L. A..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ., după care:
La interpelarea instanței, părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți C. L. Tg.- Cărbunești și P. orașului Tg.- Cărbunești, secretarul orașului Tg.-Cărbunești, jr. V. G. A., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru administrarea de probe. Depune la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic A. I., pentru intimata pârâtă Direcția S. Gorj, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Gorj ca fiind temeinică și legală, având în vedere că în cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate silvicultură, probă ce a stabilit faptul că terenul cu vegetație forestieră face parte din fondul forestier. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1502 de la 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția S. Gorj, invocată de pârâtul C. local Tg-Cărbunești.
S-a respins acțiunea față de pârâta Direcția S. Gorj, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea promovată de reclamantul P. Județului Gorj - V. L. A., în contradictoriu cu pârâtele C. local Tg-Cărbunești și P. orașului Tg-Cărbunești.
S-a anulat Hotărârea Consiliului L. Tg-Cărbunești nr. 58/27.04.2011 privind completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Tg-Cărbunești.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Direcția S. Gorj invocată de pârâta C. L. Tg-Cărbunești, tribunalul o reține ca fiind întemeiată fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că această pârâtă nu a emis actul administrativ contestat de reclamant.
Faptul că această pârâtă are interesul ca Hotărârea contestată să fie anulată, nu conduce la justificarea calității sale procesuale pasive, întrucât avea posibilitatea fie să formuleze în nume propriu o acțiune în anulare, fie să intervină în calitate de intervenient în interes propriu în cauza dedusă judecății.
Pe fond, examinând cererea dedusă judecății prin prisma materialului probator administrat în cauză și în raport de temeiurile de fapt și de drept invocate de părți și de prevederile legale aplicabile în materie, tribunalul a reținut că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Ca stare de fapt, reține în principal tribunalul că la data de 27.04.2011, C. L. al Orașului Tg-Cărbunești, a adoptat cu 11 voturi pentru, 1 vot împotrivă și o abținere, Hotărârea nr. 58 privind completarea Inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Tg-Cărbunești, prin care s-a dispus completarea HCL Tg-Cărbunești nr. 55/02.09.1999 conform anexei, în sensul inventarierii în domeniul public a suprafeței de 51.089 mp teren reprezentând loc de agrement pentru locuitorii orașului Tg-Cărbunești, cu denumirea „ Parc Stejeret”.
Considerând că inventarierea în domeniul public al orașului Tg-Cărbunești a suprafeței de teren respective s-a făcut în mod nelegal, întrucât aceasta aparține fondului forestier public al statului, prin adresa nr. 3764/28.04.2011, Direcția S. Gorj a solicitat Instituției Prefectului Județului Gorj să facă demersurile legale ce se impun pentru stoparea neregulilor menționate în ceea ce privește violarea dreptului de proprietate publică a statutului.
Urmare acestei cereri, și în urma verificării aspectelor sesizate, Instituția Prefectului - Județul Gorj a apreciat ca fiind ilegală HCL Tg-Cărbunești nr. 58/2011, motiv pentru care prin adresa nr._/28.07.2011, a solicitat Consiliului L. al Orașului Tg-Cărbunești să procedeze la reanalizarea acestei hotărâri în următoarea ședință de consiliu în vederea revocării ei și în termen legal să comunice măsura luată.
Prin adresa nr._ din 29.08.2011, C. L. Tg-Cărbunești a comunicat Instituției Prefectului că în urma dezbaterilor din ședința de consiliu ce a avut loc la data de 24.08.2011, consilierii locali au votat cu 10 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 3 abțineri, pentru menținerea în vigoare a HCL nr. 58/2011 privind completarea inventarului bunurilor ce aparțin domeniului public al orașului Tg-Cărbunești (Parcul Stejeret).
După primirea acestui răspuns, Instituția Prefectului - Județul Gorj, exercitându-și dreptul de tutelă administrativă conferit de art. 3 alin. 1 din Legea 554, a atacat hotărârea contestată în fața instanței de contencios administrativ, invocând încălcarea prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea 213/1998 și dispozițiile art. 11 din Codul Silvic.
Verificând hotărârea atacată, tribunalul reține că din punct de vedere procedural, aceasta a fost adoptată de către C. L. Tg-Cărbunești cu respectarea prevederilor art. 39 și următoarele din Legea 215/2001 a administrației publice locale, cu cvorumul prevăzut de lege, pe baza proiectului de hotărâre înscris pe ordinea de zi a ședinței consiliului local însoțit de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului și de raportul comisiei de specialitate a consiliului.
Cu toate acestea, tribunalul constată că, pe fond, această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează materia bunurilor proprietate publică.
În acest sens, se reține că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică, domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public.
Art. 3 alin. 4 din același act normativ, prevede că domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.
În ceea ce privește dreptul de proprietate publică, art. 7 din Legea 213/1998, în vigoare la momentul adoptării hotărârii contestate, prevedea că acesta se dobândește: „- a) pe cale naturală; - b) prin achiziții publice efectuate în condițiile legii; - c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publică; - d) prin acte de donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public; - e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al stalului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică; - f) prin alte moduri prevăzute de lege. "
În conformitate cu disp. art. 8 alin. 1 din lege, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a consiliului local.
Din interpretarea textelor de lege sus menționate, se observă că unitatea administrativ – teritorială, în speță orașul Tg-Cărbunești, putea dispune prin hotărâre a consiliului local, trecerea unor bunuri în domeniul său public, pentru cauză de utilitate publică, însă numai cu condiția ca bunurile respective să facă parte din domeniul privat al său.
În cauza de față, C. L. Tg-Cărbunești, prin hotărârea contestată a dispus trecerea în domeniul său public a suprafeței de 51.089 mp teren reprezentând loc de agrement pentru locuitorii orașului Tg-Cărbunești, cu denumirea „Parc Stejeret”, deși această suprafață de teren face parte din domeniul public al statului.
În acest sens se reține că, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 231/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.
La punctul I, poziția 4 din anexa la Legea 213/1998 sunt prevăzute ca făcând parte din domeniul public al statului, pădurile și terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție ori de administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 46/2008 - Codul silvic, fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
Or, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 51.089 mp, denumit „parcul Stejeret”, face parte din fondul forestier național fiind situat în UP I Scoarța, Ocolul Silvic Cărbunești, u.a. 98B% și a făcut obiectul gospodării permanente, în ultimele decenii ca pădure de stat, administrată de Ocolul Silvic Cărbunești, făcând deci parte din domeniul public al statului.
Susținerea pârâtei C. L. Tg-Cărbunești, în sensul că terenul respectiv a făcut parte din domeniul său privat, nu poate fi primită, întrucât potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 46/2008, dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier național se exercită în conformitate cu dispozițiile acestei legi, iar potrivit art. 7 alin. 2 din aceeași lege, „fondul forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale cuprinde pășunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, care, prin efectul prezentului cod, se includ în fondul forestier național”.
Cum terenul în litigiu nu este o pășune împădurită inclusă în fondul forestier național ci o pădure în sensul art. 2 alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, este cert că aceasta nu poate face parte din proprietatea privată a orașului Tg-Cărbunești, ci din domeniul public al statului.
Nu poate fi primită nici apărarea în sensul că în cererea de chemare în judecată s-a menționat că terenul în litigiu face parte din u.a. 96B%, întrucât expertul desemnat în cauză a identificat terenul și a concluzionat că acesta se regăsește în u.a 98B la descrierea parcelară și amenajamentele silvice elaborate în anii 1966, 1977, 1988, 1998 și 2010, fiind vorba doar de o eroare materială.
Având în vedere cele menționate mai sus, tribunalul constată că prin trecerea unui teren din domeniul public al statului în domeniul privat al orașului Tg-Cărbunești, prin hotărâre a consiliului local au fost încălcate dispozițiile art. 9 din legea 213/1998, potrivit cărora „trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.”
Față de toate considerentele ce preced, tribunalul a admis acțiunea promovată de reclamanta Instituția Prefectului Județului Gorj și a anulat HCL nr. 58/27.04.2011 privind completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Tg-Cărbunești.
Împotriva sentinței nr. 1502 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, au declarat recurs pârâții C. L. al orașului Târgu Cărbunești și P. orașului Târgu Cărbunești - M. M. V., considerând sentința nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenții pârâți C. L. al orașului Târgu Cărbunești și P. orașului Târgu Cărbunești au susținut că instanța nu și-a manifestat cu precădere rolul activ în cercetarea fondului cauzei, deși avea această obligație potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.proc.civ. și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ.
Recurenții au susținut că instanța de fond a înțeles greșit faptul că terenul reprezentând Parcul „Stejeret” care face obiectul H.C.L. 58/2011 a fost trecut prin însăși acest act administrativ în domeniul public al orașului Tg-Cărbunești, fapt cu totul eronat, dreptul de proprietate publică asupra acestui teren revenind orașului Tg-Cărbunești prin însăși efectul Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 4 coroborat cu punctul III/2 din Anexa: Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ - teritoriale care prevede: „III. Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: ....2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;”
Așadar rezultă că acest loc de agrement „Parcul „Stejeret” face parte din domeniul public al orașului prin lege, actul administrativ, în speță H.C.L. nr. 58/2011, fiind doar un act constatator care a fost emis în vederea includerii și din punct de vedere formal, a acestui teren în Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al orașului Tg-Cărbunești.
Instanța de fond nu a verificat, deși i s-a solicitat în mod expres să verifice, dacă suprafața de teren de_ mp aferentă Parcului Stejeret este cuprinsă în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin H.G. nr. 1705/2006, cu modificările și completările ulterioare. Dacă ar fi verificat acest aspect, instanța de fond ar fi observat că terenul aferent Parcului Stejeret ce a făcut obiectul H.C.L. nr. 58/2011 nu este inventariat în proprietatea publică a statului așa cum eronat a menționat în sentința recurată și nu se află în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva din cadrul căreia face parte Direcția S. Gorj care probabil dorește defrișarea acestei suprafețe de teren.
Recurenții au solicitat conform art. 3041 C.proc.civ. examinarea cauzei sub toate aspectele.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 și art. 3041 C.proc.civ., Legea nr. 213/1998 și H.G. nr. 1705/2006.
Recurenții au solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ. au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 11.12.2012 intimata pârâtă Direcția S. Gorj a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, întrucât terenul face parte din domeniul public al statului.
La dosar, a fost depusă harta pădurilor pe categorii de proprietari în xerocopie color.
Recurenții pârâți și intimata pârâtă Direcția S. Gorj au depus la dosar concluzii scrise.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Instituția Prefectului - Județul Gorj, exercitându-și dreptul de tutelă administrativă conferit de art. 3 alin. 1 din Legea 554/2004, a atacat H.C.L. 58/27.04.2011 privind completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Târgu Cărbunești în fața instanței de contencios administrativ, invocând încălcarea prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea 213/1998 și dispozițiile art. 11 din Codul Silvic.
Prin H.C.L. nr. 58/27.04.2011 s-a completat H.C.L. Târgu Cărbunești nr. 55/02.09.1999 conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, respectiv cu bunul „Parc Stejeret”, loc de agrement pentru locuitorii orașului Târgu Cărbunești, cu suprafața totală de_ m.p., menționându-se ca situație juridică „proprietatea publică a orașului Târgu Cărbunești și în administrarea Consiliului L. Târgu Cărbunești”.
Recurentul pârât C. L. s-a apărat în fața instanței de fond, susținând prin întâmpinare că u.a. 96B% este situată în apropierea localității Blahnița de Jos (Purceleni) nefiind nici măcar învecinată cu Parcul Stejeret situat în orașul Târgu Cărbunești.
A mai susținut că din harta care a stat la baza adoptării H.C.L. nr. 58/2011 rezultă că „Parcul Stejeret” se învecinează în partea de Nord și Nord-Vest cu U.A. 98 B, fără a fi cuprins în acesta.
Prin adresa nr. 2712/07.02.2012 reclamantul a comunicat instanței că nu este în măsură să confirme sau să infirme dacă suprafața de_ m.p. pe care se află Parcul Stejeret este cuprinsă în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin H.G. nr. 1705/2006.
Deși i s-a solicitat în mod expres, instanța de fond nu a verificat dacă suprafața de teren de_ mp aferentă Parcului „Stejeret” este cuprinsă în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin H.G. nr. 1705/2006.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză au fost în sensul că terenul cu vegetație forestieră pe care este situat Parcul Stejeret este situat în tarlaua 60, . cadastral al orașului Târgu Cărbunești. Acest teren are corespondent în harta amenajistică din amenajamentul silvic al UP I Scoarța, Ocolul Silvic Târgu Cărbunești, ediția 2010, în u.a. 98 B%. Terenul se regăsește în u.a. 98B% la descriere parcelară din amenajamente silvice elaborate în anii 1966, 1977, 1988, 1998 și 2010. Expertul a menționat că în dosar este invocată u.a. 96B%, însă aceasta nu are legătură cu terenul în litigiu.
La raportul de expertiză efectuat în cauză, recurenții pârâți au formulat obiecțiuni referitoare la amplasamentul terenului, pârâții solicitând și efectuarea unei noi expertize. Obiecțiunile au fost respinse de către instanță care a apreciat că sunt neîntemeiate.
Prin cererea scrisă, cuprinzând obiecțiunile formulate și solicitarea unei noi expertize, pârâții au contestat concluziile expertului în ceea ce privește amplasamentul terenului, susținând, în esență, că expertul nu a ținut cont de înscrisurile de la dosar, de hărțile amenajistice și nici de harta în care sunt indicate pădurile proprietate de stat, hartă care exista la Direcția S. și Ocolul Silvic Târgu Cărbunești și care a fost prezentată expertului în momentul efectuării expertizei, dar de care expertul nu a amintit în raportul de expertiză, susținând pârâții că în această hartă se constată cu certitudine că pe amplasamentul actual al Parcului Stejeret nu exista pădure de stat.
Din observarea cererilor părților și a înscrisurilor de la dosar, rezultă că expertiza efectuată în cauză nu a stabilit fără dubiu amplasamentul real al terenului ce face obiectul hotărârii atacate în raport de actele prezentate de părți, ceea ce duce la concluzia că expertiza tehnică nu a oferit elemente clare, la adăpost de orice critică, elemente necesare pentru formarea unei convingeri corecte și soluționarea judicioasă a cauzei.
În raport de răspunsul expertului, se impuneau verificări suplimentare de către instanță care avea îndatorirea de a lămuri toate aspectele invocate de pârâți. Ignorând aceste aspecte, instanța de fond nu a lămurit aspecte esențiale ale procesului, astfel încât soluționarea cauzei este vădit deficitară, cu atât mai mult cu cât chiar pârâții solicitaseră o nouă expertiză tehnică, probă asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Din observarea înscrisurilor de la dosarul de fond, coroborată cu înscrisul nou depus în recurs, respectiv harta pădurilor pe categorii de proprietari, nu rezultă cu certitudine amplasamentul terenului, situație față de care este necesară suplimentarea probatoriului față de neconcordanțele rezultate din probele deja administrate în cauză, în legătură cu aspectele sesizate de recurenți și care nu fac posibilă pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Curtea reține că pentru soluționarea cauzei era necesar ca instanța de fond să aibă în vedere toate susținerile părților, atât cele invocate de reclamant în acțiunea formulată, precum și la împrejurările invocate de pârâți care ar putea avea consecințe asupra soluționării cauzei.
Lămurirea aspectelor invocate de recurenți referitoare la regimul juridic și la amplasamentul terenului presupune suplimentarea probatoriului, inclusiv prin administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, întrucât numai cu o astfel de probă se pot identifica terenurile, raportat la toate înscrisurile invocate de părți, probă ce nu poate, potrivit limitelor probațiunii impuse de art. 305 C.proc.civ., să fie efectuată în această etapă procesuală a recursului.
În rejudecare, instanța urmează să administreze proba cu expertiză de specialitate pentru a se stabili fără dubiu amplasamentul real al terenului ce face obiectul hotărârii atacate, dacă suprafața este cuprinsă în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin H.G. nr. 1705/2006 și să pună în discuția părților administrarea oricăror altor probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri și care ar fi în măsură să lămurească aspectele deduse judecății.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ., va admite recursul, va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, prilej cu care vor fi analizate susținerile părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții pârâți C. L. Târgu Cărbunești și P. Orașului Târgu Cărbunești - M. M. V., în contradictoriu cu intimatul reclamant P. Județului Gorj - V. L. A. și intimata pârâtă Direcția S. Gorj, împotriva sentinței nr. 1502 de la 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2013.
Președinte, L. M. D. | Judecător, Ș. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored. jud. L.M. D.
2 ex./I.C./11.02.2013
Jud.fond: D.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
