Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3974/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3974/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 10148/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3974/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător Ș. B.
Judecător C. I.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M. în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ș. I. și intimata pârâtă Administrația F. Pentru Mediu, împotriva sentinței nr. 5835 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. M. G. în substituire pentru avocat I. C. pentru intimatul reclamant Ș. I., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, iar recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Avocat C. M. G., depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire și chitanță onorariu de avocat și arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților și că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. M. G., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea adresată instanței la data de 14.11.2012, așa cum a fost precizată reclamantul Ș. I. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu pentru a fi obligate la restituirea taxei de poluare de 5439 lei, achitată cu chitanța nr._/23.07.2008.
În motivarea acțiunii, a susținut că în anul 2008 a achiziționat un autovehicul second hand marca Opel Vectra C., iar pentru a putea să-l înmatriculeze a achitat taxa de poluare. Refuzul pârâtei A.F.P. privind înmatricularea autoturismului fără plata acestei taxe, în condițiile în care autovehiculul a mai fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, încalcă dispozițiile Tratatul de aderare la U.E. prin instituirea unor taxe discriminatorii pentru autovehiculele importate în raport cu produsele similare autohtone în raport de art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Prin sentința nr. 5835 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul Ș. I., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta-T.-S. și Administrația F. pentru Mediu București.
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 5439 lei achitată cu chitanța nr._/23.07.2008, reprezentând taxă de poluare.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 5835 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M..
În motivarea recursului, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. a arătat că:
1. Instanța de fond în mod greșit a reținut că norma de reglementare, la momentul plății, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor dreptului comunitar european, pe motiv că este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România.
A menționat că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a considerat că prevederile art. 110 alin. 1 TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import.
Curtea a statuat că există o încălcare a art. 110 alin. 1 TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după modele diferite, care conduc, chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea Hotărârea Weigel c. Austriei, Hotărârea Nasadi și N. c. Bulgariei și Hotărârea Brezezinski c. Poloniei). Astfel, în temeiul acestei dispoziții comunitare, în concret, impozitele, în speță taxa auto, aplicate asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
Pentru a garanta neutralitatea impozitelor interne din perspectiva concurenței între autovehiculele care se afla deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, fie noi, fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, înmatriculate deja în alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare, în cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piața națională, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare în România. În acest sens, intimatul-reclamant ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte clar că taxele pe care le aplica statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
În urma argumentelor prezentate, rezultă că nu e incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări în România, dacă acesta se percepe doar o singură dată, la data primei înmatriculări în România, pentru toate autovehiculele înmatriculate în România, fie ele noi ori second hand, fabricate pe teritoriul național ori importate din alte state membre dacă cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru, unde au și fost înmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduală a impozitului, în speță a taxei de poluare, încorporat în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România, supuse aceluiași tip de impozit la prima lor înmatriculare și, care, potrivit reglementarii interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul național, fie prin export, fie prin distrugere.
2. De asemenea, după . Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, s-a realizat armonizarea cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a normelor O.U.G. nr. 218/2008 privind modificarea O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, prin intermediul adoptării O.U.G. nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule (publicată în M.O. nr. 926/30.12.2009). Ca urmare, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European, prin răspunsul formulat la petiția nr. 1717/2008, adresată de I. Garboan, a constatat faptul că prin adoptarea ordonanței menționate, normele României în materie de taxa pe poluare sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de încălcare au încetat să existe și cazul a fost închis.
Astfel, ajunși la o armonizare a legislației interne, recurenta pârâtă a considerat că acțiunea privind restituirea taxei plătite cu ocazia înmatriculării unui autovehicul, nu mai poate fi susținută de vreun raționament juridic, ignorând intenția legiuitorului de a reglementa pe calea soluției de mijloc această controversă juridică.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Intimatul reclamant și intimata pârâtă nu au formulat întâmpinare.
Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce succed:
Din conținutul acțiunii introductive reiese că instanța de fond a fost investită cu o cerere având ca obiect restituire taxă de poluare, achitată la data de 23.07.2008 (fila 5 dosar fond), în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, iar din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a analizat o cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante achitată în temeiul Legii nr. 9/2012.
Soluționarea acțiunii în aceste condiții constituie o încălcare evidentă a principiului disponibilității părților și a prevederilor art. 129 alin. 6 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, potrivit căruia obiectul cererilor formulate de părți este stabilit de acestea, iar instanța este obligată să soluționeze cauza în cadrul juridic determinat de reclamant, nefiindu-i permis să schimbe obiectul acțiunii, natura juridică a cauzei sau părțile din proces.
Instanța de fond trebuia să rețină faptul că intimatul reclamant a achitat taxa de poluare la data de 23.07.2008, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 5 din dosarul de fond și că a investit instanța cu cerere de restituire a taxei de poluare, și nu cu o cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante, fiind evident că la data achitării taxei nu erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012.
Instanța de fond a soluționat acțiunea cu încălcarea principiului disponibilității, prin depășirea cadrului procesual, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., instanța necercetând pe fond obiectul cauzei.
În mod evident, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalând cu necercetarea fondului cauzei, încălcarea principiului disponibilității, dar și a dispozițiilor legale care dispun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Aspectele semnalate echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, ce face imposibilă efectuarea controlului judiciar, astfel că în cauză se impune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.proc.civ..
În rejudecare, instanța de fond va interpreta în mod corect acțiunea în funcție de motivele menționate, va analiza obiectul cererii în cadrul procesual configurat cu respectarea principiului disponibilității, va solicita documentele de proveniență ale autoturismului pentru a se verifica dacă a fost dobândit dintr-un stat membru al U.E., cu luarea în considerare și a apărărilor formulate în fața instanței de recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M. în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ș. I. și intimata pârâtă Administrația F. Pentru Mediu, împotriva sentinței nr. 5835 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013.
Președinte, L. M. D. | Judecător, Ș. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.jud.L.M.D.
2 ex./10.04.2013
Jud.fond: A.O.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
